Dacă ar locui/ scrie prin alte părți cred că Eliana Popeți ar fi fost sprijnită mai mult. N-am văzut nimic în Orizont despre cartea asta, deși a fost lansată la Bookfestul timișorean din primăvară.
Nu știu exact când/cum a trecut Eliana Popeți la proză, poate de la început a scris și poezie și proză. Acum vreo câțiva ani am ascultat-o cititnd proză, poate chiar un fragment din romanul ăsta, nu mai știu (era lansarea unui volum paveldanist pe care nu-s în stare să-l găsesc, deși e undeva în biblioteca mea).
Mai întâi a fost o proză, cu același titlu „Godeanu” , și Eliana Popeți a obținut și un premiu în 2009, la concursul de poroză scurtă „Florin Bănescu” (nu mai știu cine-l organizează). Acea proză a devenit roman, unul destul de consistent, are peste 200 de pagini (și nu se fură la cântar, nu-s fonturi mari & 3 fraze pe o pagină).
Ioan Groșan zicea pe undeva că dacă ai o poveste bună, și o spui cum trebuie, nu te uită lumea. Dar aici nu povestea e miza. Eliana Popeți mizează mult pe alcătuirea personajelor. N-aș putea spune care e marea poveste din carte. Sigur suntem în Timișoara, o Timișoară cam hăbăucă (sper că am scris bine) și nepăsătoare, Am putea fi și în altă parte (totuși nu, pentru că doar în Banat oltenii sunt iubiți într-un mod special, deși parcă nici asta nu contează, nu modifică nimic, doar Godeanu se înfurie uneori când își aduce aminte). Autoarea mizează pe personaje, care -s bine individualizate. Godeanu e un polițist care își tot aduce aminte de fosta soție, nu știe de ce l-a părăsit (dar și acest personaj absent se ține minte) , se răzbună pe cei care vor să obțină carnetul de conducere și dau examenul cu el. Așa o cunoaște și pe Andra Bucur, fiica unor vecini, ființă complicată, sau așa o vede Godeanu. Parcă ar putea citi gânduri, modifica stări, construiește un joc de marionete (un fel de păpuși voooo). Nu mai povestesc. Nu spun mai nimic despre Avrămescu, șef la Poliție, un individ cu blog, un monument de naționalism, nu spun nici ce caută Rebreanu prin cartea asta. Mai e și o campanie electorală și altele.
Ana Pușcașu:
Bogdan Munteanu:
Eliana Popeți, Godeanu, Colecția Agora, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019
3 comments:
Citez: „ființă complicată, sau așa o vede Godeanu”. Dar cum altfel să fie? Dacă n-ar fi complicată, extrem de complicată, n-ar fi femeie :) Mi-a plăcut cronica...
mă bucur, mulțumesc
Thanks so much.
Post a Comment