Nici poveste nu va fi... doar niște poze și vreo două poeme
Marius Aldea, Sinistra, Casa de Editură Max Blecher, 2015
cine bate covoarele
cine bate carnea pentru șnițele
cine face maioneza
astea-s treburi de bărbat
și ăștia stau numai beți
e tot ce discută fetele și mămuca
ăștia suntem eu și fratemeleu
primul revelion fără tăticu
nu folosim desfăcătorul
retezăm gâtul sticlei de colțul
mesei și bem așa
ce dacă bem de căteva zile
berea e ieftină dar mai ieftină-i viața
berea e rece dar mai rece a fost tăticu
ce ne pasă nouă de covoare le călcăm în picioare
ce ne pasă nouă de carne o călcăm în picioare
ce ne pasă nouă de maioneză am tîiat deja mușamaua
lăsați-ne în pace să bem
berea e ieftină dar mai ieftină-i viața
berea e rece dar mai rece a fost tăticu
avem buzele franjuri
să mai spunem tot ce gîndim
avem buzele prea distruse să putem tăcea
tot ce iese din noi e sinistra
fetele și mămuca râd une din ele ia aparatul foto
facem poza de grup
2 bomboane mentolate
și mămuca nu mai pare fără măsele
2 feluri de machiaj și fetele nu mai arată nedormite
cine desface șampania
cine aprinde artificiile
cine îi pune pe ăștia doi la punct
tatăl nostru care ești în pământ
mama a ținut doliu pe cap
până i-a albit odată cu părul
vecinii s-au uitat la noi mult timp
așa am învățat să-njur
în ziua aia fără dumnezeu
m-am îmbătat ca porcu'
atunci m-am sărutat prima dată cu limba
la mormântul tău
cu cea mai frumoasă fată
aveam casetofonul cu mine
banda se prindea la aceeași melodie
tatăl nostru care eșt în pământ
toate s-au întîmplat atât de repede
încât mulți te-au invidiat
eu aș fi vrut să mai învăț câte ceva
cum se schimbă o priză
cum se repară instalația de crăciun
cum se procedează la primul bărbierit
abia atunci am realizat
că sunt copil
când plin de ciudă
mă rugam să îmi dea barba
să o las mare cum e obiceiul
pe măsură ce trece timpul
semăn tot mai mult cu tine
tac atunci când nu trebuie
și vorbesc în somn
ce nu spun pe ziuă
când îmi vine dor de tine
încep să regret
că nu m-ai bătut
mai mult