Gaudeamus 2010 (1)

La târgul ăsta nu am fost la prea multe lansări şi pentru că s-au suprapus mult prea multe evenimente şi a trebuit să mă împart între Romexpo şi MNLR.  Vineri n-am pierdut ocazia de a lua un autograf de la Mircea Horia Simionescu, care a  avut şi răbdarea de a schimba două trei vorbe cu toţi cei care şi-au dorit unul. Cartea e una de versuri, nu ştiu câte exemplare au fost la vânzare, dar s-au vândut toate atunci, seara. Am făcut şi câteva poze, în a doua apare şi Eugen Negrici.

Mai târziu un pic s-a lansat Aer cu diamante. Nu mai ştiu când am auzit prima dată de cartea asta, ştiu doar că primul scriitor optzecist pe care l-am citit a fost un prozator: Mircea Nedelciu.  Am cumpărat o carte mai mult din întâmplare. Ei, nu chiar, ştiam că în acea colecţie încă mai apar autori români care scriu literatură, nu lături. Poate mi-a plăcut şi dedicaţia: Se dedică literaturii române din ultimele trei decenii. Pe vremea aceea nu aveam absolut nicio legătură cu cele filologice şi nici nu credeam că voi avea. Am luat cartea şi am plecat spre casă răsfoind-o în continuare. Ştiu că la un moment dat am început să sar într-un picior de bucurie, dar aveam o vârstă la care îmi puteam permite aşa ceva. Aer cu diamante [Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan] şi Cinci [Mariana Marin, Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Muşina, Bogdan Ghiu] le-am citit după ce am intrat la facultate şi am putut să-mi fac legitimaţie la BCUT. Asta voiam să vă rog: citiţi Aer cu diamante şi Cinci în acelaşi timp, presăraţi şi câteva pagini din Desant 83 şi veţi da peste o generaţie literară care a apărut împotrivindu-se vremurilor, că nici acum nu ştiu cum de a fost posibil. 

Florin Iaru

Traian T. Coşovei

Mircea Cărtărescu

Şedinţă foto

Am fost la Gaudeamus, ştiu că ar trebui să povestesc. Mi-am luat concediu şi am plecat. M-am întors, concediu tot mai am. Nu voi povesti mare lucru. Mi-am cumpărat câteva cărţi, las pozele să spună ce e de spus: [mai întâi cele cu care m-am întors de la Bucureşti, iar apoi cele cu care m-am întors de la Sibiu]:

 

Mai am de gînd să cumpăr vreo trei, tot din cele lansate la târg:

Cristian Vasile, Literatura şi artele în România comunistă (1948-1953), Humanitas

Eugen Negrici, Literatura română sub comunism (1948-1964), Cartea Românească

Ingeborg Bachmann, Paul Celan,  Timp al inimii. Corespondenţă, Art

Aşteptând Mainimicul

De pe Facebook am aflat că mai e un pic şi apare Mainimicul, un volum nou semnat de Ioan Moldovan. Iar coperta [realizată de Mona Moldovan] e minunată.

Şi pentru că mai ales dacă pun aici filmările încărcate pe youtube se mai uită unii, alţii la ele, iată înregistrările pe care le-am făcut la Oradea. 

Din câte am înţeles eu din acest volum fac parte poeziile astea. Abia aştept să citesc cartea, să văd cum sună atunci când sunt citite în gând  acele îndemnuri  pe care le-am ţinut minte: vino odată, viitor luminos şi mai ales nu râde, citează-nainte.

PdS 67

George Bacovia

Zgomote

Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...

Despre proză, oarecum

Am promis că scriu despre proză, aşa că o să scriu. Dar am promis că scriu ca un neiniţiat despre proză şi asta o să şi fac. De ce zic asta? În primul rând pentru că pe blogul ăsta am tot polemizat cu diverse persoane despre calitatea prozatorilor tineri, eu fiind cumva împotriva lor. Mi se pare că stăm prost la capitolul proză scrisă de tineri [de data asta limita de vârstă e 40 de ani]. Am vrut să spun: păi n-avem, după care am stat un pic pe gânduri, am respirat adânc, am început să-i număr dar nu chiar 2 la primărie, 2 la şcoală ... ci aşa, un pic mai [ne] serios şi vreo câţiva tot am găsit. Dar Răzvan Ţupa m-a rugat să nu fac liste,  a făcut el una, şi mi-e teamă că tot la ele vom ajunge în final.

Întrebarea era: ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini? Ce să le propunem? Aş putea răspunde: Nu ştiu, dacă pe noi nu ne interesează, de ce i-ar interesa pe ei. Şi nu ne interesează, dovadă fiind tirajele vândute. Deşi cifrele astea s-ar putea să fie nişte minciuni, pentru că sunt multe oraşe care nu mai au librării. Ce i-ar putea interesa pe ei? Ar trebui să ştim ce îi interesează deja şi să le propunem sau ceva complet diferit, sau ceva asemănător, dar mult mai bun.

Recent, într-o emisiune tv, Ileana Mălăncioiu a spus o poveste cu tâlc legată de Lumea în două zile, romanul lui Bălăiţă. Cineva, într-o seară, când erau mai mulţi scriitori, critici, literaţi adunaţi la un pahar de vorbă, a spus că romanul lui Bălăiţă ar fi bun, dacă nu ar fi aşa de provinical. Iar Lucian Raicu a intervenit zicând doar atât: Din păcate nu destul de provincial!

Cred că asta ar trebui să exportăm: poveşti care sunt în primul rând ale noastre[Maria Ellis, Carte de colorat pentru orbi; Alexandru Potcoavă, Pavel şi ai lui] Pe mine mă  interesează mai ales cărţile care mă ţin captivă într-un spaţiu în care n-am mai fost, în care personajele să fie altele decât cele din alte cărţi. Şi mai cred că ar interesa ciudăţeniile, cărţi care să aibă doi autori[Băiuţeii fraţilor Florian], sau mai mulţi[Rubik]; sau cărţile care să aibă o structură complicată, care să fie greu de încadrat [Cristian Robu Corcan, Gravură în mi bemol], greu de redus la o unică dimensiune[Adela Greceanu, Mireasa cu şosete roşii]; cărţile care să spună lucruri absolut noi despre lucruri pe care ei le ştiu, dar altfel [cred că aici aş putea include şi Cartea tuturor intenţiilor a lui Marin Mălaicu Hondrari].

Iniţial am scris paragraful anterior fără să dau titluri sau autori, dar parcă aşa se înţelege mai bine ce am vrut să spun. Şi nu am repetat deloc numele pe care Răzvan Ţupa le-a inclus pe lista lui, cred că ar fi fost inutil.  Ideea nu era să înlocuiesc o listă cu alta, ci să spun ce cred eu despre povestea asta. Aş mai putea sugera câteva titluri, dar nu e momentul acum. Poate revin în altă zi.

Institutul Blecher la Sibiu

Destul de recent, una din ediţiile bucureştene ale Institutului Blecher a dus lipsă de prozatori. La Sibiu se pare că e greu să găseşti poeţi. Glumesc desigur. Ar fi trebuit să fie alta distribuţia, dar, aşa s-a întâmplat: au rămas pe afiş doar O.Nimigean şi Ovidiu Baron. [Deşi dacă mă gândesc bine O. Nimigean e poet].

Cam aşa s-au desfăşurat ostilităţile:

Ovidiu Baron a citit un fragment dintr-un roman aflat în lucru:

O. Nimigean a citit un fragment din Rădăcina de bucsau:

Şi discuţiile au fost foarte interesante, ăsta e doar un fragment:

PdS trist

Am vrut să aleg altceva pentru azi, de fapt alesesem un text, că nu era poezie, deşi era-n versuri, avea rimă şi mesaj vibrant. Dar cu toate cele ce s-au întâmplat, m-am răzgândit. Despre anumite lucruri cred că nici n-avem dreptul să spunem ceva.

Mariana Marin

Elegie I

Nici nu mai ştii
de ce îţi este atît de greu să trăieşti.
Aşa cum în evul mediu tulburările minţii
erau puse pe seama tulburărilor de stomac,
tot astfel cauţi şi tu cauza
(biet furuncul crezîndu-se revoluţie)
în ceea ce pe dinăuntru îndesit mănîncă
fără să te poată atinge.

Despre proză. O întrebare indirectă

Am uitat nepermis de mult să răspund unei întrebări puse pe mail de Răzvan Ţupa. Nici acum nu o să răspund ci o să pun întrebarea celor care trec pe aici [în cazul în care cei interesaţi de proză mai trec pe aici], fie că au blog sau nu. Poate răspund pe blogurile lor, sau îi scriu direct lui Răzvan.

E vorba de un proiect legat strict de proză, pe care el ar vrea să-l pună pe picioare. Vedeţi aici despre ce ar fi vorba în detaliu.

Întrebarea ar suna aşa:

Ce poveşti româneşti consideraţi că sunt cele mai importante din ce aţi citit în ultimii 10 ani [şi  de ce].

Cei ce răspund la această întrebare ar fi bine să încerce să contureze şi câteva  tendinţe relevante din proza ultimilor ani.

Atenţie: e vorba şi de o limită de vârstă, adică întrebarea se referă la proza tânără [autori care n-au trecut de 40 de ani].  O să mă gândesc şi eu. Pe mine limita de vârstă mă cam ţine în loc.Şi încă ceva: nu se caută o listă de nume, ci una a poveştilor [ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini].

Premii

La Sibiu, există două reviste literare importante: Transilvania şi Euphorion[e site în construcţie, dar să sperăm că va fi şi funcţional într-o zi]. Şi uite aşa, cei din ambele redacţii au reuşit să pună cap la cap câteva întâlniri literare, rezultatul fiind trei zile pline de evenimente. 

• ediţia  a XXIX a Institutului Blecher
• o dezbatere despre etic şi est-etic
• o dezbatere despre poezia de azi
• lectura poeţilor invitaţi
• lansări de carte

S-au dat şi premii, cei de la Transilvania i-au premiat pe Andrei Terian şi O. Nimigean. Iar premiul de debut "Iustin Panţa" i-a revenit lui M. Duţescu. Juriul a fost format din Dumitru Chioaru, Andrei Terian, Adrian Alui Gheorghe, Ioan Es. Pop şi Claudiu Komartin.

Adrian Alui Gheorghe

Mihai Duţescu

un gând

O frază scrisă acum câţiva ani de Mircea Cărtărescu: Poezia s-a sinucis având grijă să-şi facă un nod foarte estetic la ştreang.

În aceste zile în care toţi românii au descoperit că nu pot trăi fără poezie, eu mă gândesc serios să m-apuc de bambilici, sau măcar de integrame.

PdS 65

Sunt la Sibiu, unde au avut loc colocviile revistei Transilvania, iar acum au loc  Zilele Iustin Panţa [organizate de cei de la Euphorion], ziceam  iniţial să nu mai postez azi niciun pds, deşi îl pregătisem de acasă, fără a-l programa. Dar lucrurile s-au legat altfel. Azi în subterana librăriei Humanitas s-a vorbit despre etic şi est-etic. La un moment dat s-a rostit un nume: Anemone Latzina, şi eu chiar un poem de-al ei aveam pregătit. E o poetă de limbă germană, inclusă în antologia Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeţi germani din România, volum apărut în 1982, traducerea fiind făcută de Ioan Muşlea.

Anemone Latzina

13 iulie 1974

fetiţo mi-am zis azi dimineaţă (aşa îmi spune Frieder)
sub duş şi cînd cu spălatul pe dinţi uite că te-ai proco
psit şi cu al patrulea rînd de dinţi (de lapte, de apă, de
bere, de şnaps) şi în afară de asta ieri a fost Peter cel
blond pe la tine şi ţi-a spus că vrea să facă o antolog
ie şi trebuie să-i trimiţi nişte poezii şi EL SĂ le şi PO
ATĂ publica pe care trebuie însă mai întîi să le comiţ
i aşa încît scrie-i blondului Peter o poezie despre a ÎM
BĂTRÎNI după ce treci de treizeci de ani e oricum o t
eamă ca lumea ( trebuie să fii însă destul de tînăr ca să
poţi spune ceva cît de cît despre cum e să îmbătrîneş
ti) încît iată zic fetiţo că încetul cu încetul îmbătrîneşti
şi tu şi mă gîndesc că asta ar putea deveni o poezie sau
şi mai bine un ŞLAGĂR sau poate altceva însă uite c
ă stau deja in tramvai şi apare o femeie care mă îmbrî
nceşte şi zice fă loc puştiule (iar eu care credeam că nu
mai poţi fi luată drept băiat cu părul ăsta scurt) fă l
oc puştiule să pun şi io sacoşa şi mă ÎNTRERUPE chia
r în mijlocul celui mai frumos gînd despre cum se îmb
ătrîneşte TOTUL SE DĂ PESTE CAP cu femeia asta ş
i mai cu seamă cum mai poţi spune orişice despre orişi
ce dacă de fiecare dată se nimereşte cîte un deştept car
e-ţi dă brînci şi ţi se duce DRACULUI chiar şi CEL M
AI FRUMOS GÎND

Hai să mai zic (4)

Îmi tot aduc aminte ce spunea Ileana Mălăncioiu: poeţii care au prieteni au mare noroc [prieteni care să vorbească despre poezia lor]. În felul ăsta un poet poate ajunge mai uşor la anumiţi cititori şi nici nu e uitat prea repede după aceea. M-am gândit la toate astea şi atunci când, la Oradea, Claudiu Komartin l-a prezentat pe Viorel  Mureşan:

Şi m-am gândit să scriu câte ceva mai mult pentru pentru a găsi pretexte de a intercala înregistrările pe care le-am tot făcut. Pentru că de fapt ceea ce ar trebui să conteze sunt textele şi scriitorii [adică ce au ei de zis]. 

La Oradea, Viorel Mureşan a lansat două cărţi. Mai întâi a citit din Buchetul de platină, volum apărut la Eikon.

lectură 1

lectura2

Iar apoi a citit din alt volum, apărut chiar în acele zile, Locul în care se va deschide cartea, publicat de editura Dacia.

Şi Komartin a vrut să vadă cum sună un poem ales la întâmplare.
 

Şi discuţiile au continuat, pentru că abia după ce se citeşte, se poate discuta cu adevărat.        

va urma