Eu şi anii '80

Cred că de vină e frigul, îmi stârneşte tot timpul spaime nebănuite. Îmi aduc aminte şi asta nu-mi place tot timpul. Dar pe urmă nu uit, dar reuşesc să mă gîndesc la altceva. N-o să scriu o cronică, dar o să scriu ceva pornind de la Anii '80 şi bucureştenii. O cronică scrisă de Smaranda Vultur puteţi citi aici. Pe Metropotam am găsit câte ceva despre mijloacele de transport, dar tot de la cartea asta s-a pornit.

Mi-a plăcut ideea asta de dicţionar, în care definiţiile sunt date de nişte anonimi, oameni obişnuiţi, fiecare cu amintirile, necazurile şi bucuriile lui. Ultraselectiv, trec aici câteva cuvinte de la care au pornit poveştile din carte: 23 august/ activist/ cenzură/ coadă/colectare/duplicitate/foame/frică/furnizor/ haz de necaz/ înlocuitori/joia tineretului/ mioriţa/ moş gerilă/ nostalgie/ nuntă/ prostituţie/p.ta.p./raţie/relaţii cu străinii/ rude în străinătate/ serbare şcolară/ura!/zvon.

Adaug şi eu câteva definiţii, ale mele.

Şomaj: oficial nu exista, dar eu îmi aduc aminte că la un moment dat muncitorii de la o fabrică timişoreană erau trimişi prin rotaţie, câte 6 luni, în concediu fără plată.

Oraş închis: dacă nu aveai ambii părinţi cu domiciliu în Timişoara, nu aveai dreptul să ai domiciliu în Timişoara; nu aveai voie să-ţi cauţi de lucru decât în localitatea de domiciliu [doar dacă nu primeai repartiţie undeva pe coclauri şi acolo rămâneai toată viaţa, în cazul în care se putea numi aşa].Toate oraşele mari erau oraşe închise.

Moş Gerilă/Moş Crăciun: L. avea părinţii învăţători, dar tatăl lui era şi secretar de partid. Partidul a hotărât că nu există Crăciun, nici Moş, dar exista Moş Gerilă, de import sovietic şi venea teoretic la Anul Nou, când ar fi trebuit să se împodobească şi bradul. Părinţii normali făceau bradul la Crăciun şi tot atunci venea şi Moşul. Toţi copiii aveau brad în casă, cadouri mai mici sau mai mari, dar L. nu avea nimic. Nu pricepea de ce, pentru că el în fiecare an încerca să fie tot mai cuminte; şi ştia că oricum nu era cel mai rău copil, dar era tot timpul pedepsit; de aia plângea îngrozitor de tare, în fiecare an, până în 31 spre seară, când apărea bradul şi în casa lui, cu cadouri cu tot. Noi, fiind mai mari, ştiam adevărul, dar nu ştiam ce să-i spunem. Ce l-ar fi durut mai puţin: că Moşu' nu există sau că tatăl lui era un idiot?

Frig: mergeam seara la nişte vecini, nu doar pentru că antena lor de sârbi era mai bună, ci mai ales pentru că aveau televizor color. Şi într-o seară de iarnă, când ne uitam noi frumos la un film, îl auzim pe J. pufnind în râs. Soţia lui, uşor iritată, l-a întrebat de ce râde, filmul era cam trist. Printre hohote, J. a zis: nu prea ştiu, dar aprinde lumina. Şi atunci, a desfăcut palmele şi-a zis: uite, gheaţă, am găsit gheaţă pe calorifer.

Manual de Limba Română






















imnul cu text adaptat, plus o poezie din ciclul românul e născut poet şi Ceaşcă e cel mai poet dintre ei














altu' care se credea poet







***Anii '80 şi bucureştenii. Mărturii orale, Paideia 2003