Cadouri

Când ţi se întâmplă lucruri bune, aşa, pe neaşteptate, mai că stai şi te întrebi dacă meriţi, iar apoi, indiferent de răspuns, te bucuri din tot sufletul. Eu cam asta am făcut.

1. Despre ce-i vorba, vedeţi în imaginea alăturată [luată de pe someecards.com] deşi relaţia nu e cea de acolo, şi nici n-am bătut din picior că vreau nu ştiu ce, şi nici n-a tremurat nimeni în faţa mea, simţind că-i fuge pământul de sub picioare dacă nu inventează rapid un dar ultrascump.

E vorba de un cadou pe care l-am primit pur şi simplu, deşi nu era ziua mea, era a lui. Aşa cadou frumos când nici măcar nu era ziua mea nu cred că voi mai primi vreodată. Nu-s diamante, maşini, castele. Nu! Ce am primit eu e mult mai valoros decât toate astea la un loc, deşi cei cu picioarele pe pământ s-ar putea să nu fie de acord cu mine. Îi priveşte.

Eu zic: Mulţumesc!

2. Trebuie să spun că am mai primit eu cadouri frumoase, dar uneori uit să mulţumesc aşa cum ar trebui, pentru că din fire sunt o ingrată. Dar uite că uneori îmi aduc aminte şi zic mulţumesc, deşi cartea am primit-o de ceva vreme.

3. Şi mi s-a mai întâmplat un lucru bun în ultimul timp: m-am trezit cu domnul de la chioşcul de ziare, spunându-mi: V-am făcut rost şi de numărul de săptămâna trecută, vă mai trebuie? Păi şi dacă l-aş fi cumpărat din altă parte, tot l-aş fi luat şi pe acela.