Wednesday, March 5, 2008

Things Fall Apart

De mult îmi doream să citesc o carte scrisă de Chinua Achebe, pentru că am tot văzut că apare pe listele cu posibilii nobelizaţi. Aşa că am fost tare bucuroasă văzând tradus romanul lui de debut. L-am citit repede şi m-am lămurit. Nu pot să spun că nu mi-a plăcut cartea, sau că ar fi una proastă, pot doar să spun că habar n-am ce înseamnă Nobelul. În mintea mea ar trebui să fie vorba de autori care-ţi taie respiraţia. Nu-i cazul; nu ştiu de ce, sau am devenit eu total insensibilă, sau e o problemă cu proza care se scrie azi. Romanul a fost publicat în 1958, iar finalul e tipic postmodern: guvernatorul englez [ cel care civilizează triburile primitive din bazinul de jos al Nigerului] se gândeşte că ar fi bine să scrie [şi] povestea lui Okonkwo, un războinic respectat de tribul său, care va prefera să-şi pună singur ştreangul de gât, ştiind sigur că albii îl vor condamna la moarte.

Cartea e foarte frumoasă mai ales în prima parte, în care viaţa unui trib african se desfăşoară neîngrădită de legile omului alb. E povestea unei lumi în care se amestecă legende, credinţe şi ritualuri străvechi. O lume sălbatică, dacă o judecăm după gustul nostru, pervertit de corectitudinea politică. O lume în care gemenii sunt abandonaţi în pădure, imediat după naştere, una în care soţul are dreptul să-şi bată soţia, dar şi una în care fraţii îşi apără sora bătută pe nedrept. Practic e o lume a legilor nescrise, în care spiritele au un rol dominant. Şi dacă e nevoie părinţii sunt pregătiţi să lupte şi cu zeii pentru a salva viaţa unuia dintre copii. [Agbala îşi trimite preoteasa pentru a i-o aduce pe Ezinma, singurul copil pe care Ekwefi l-a văzut crescând, toţi ceilalţi murind la vârste mici. Nesocotind toate legile din Umuofia, Ekwefi o urmăreşte prin pădurea neprietenoasă noaptea. Şi îi e foarte frică, nu doar de animale, de blesteme şi de spirite, ci şi de cei care ar pedepsi-o la întoarcerea acasă. După multe ocolişuri, ajunge la intrarea în sanctuar şi acolo, femeia istovită e trimisă acasă de Okonkwo , venit şi el să-şi apere fiica, dar şi legile nescrise. Cu maceta, dacă e nevoie. Mi s-a părut a fi cel mai puternic episod din toată cartea, unul care spune multe despre cei pe care-i considerăm sălbatici.]

Echilibrul acestei lumi se frânge în momentul în care apar albii şi creştinismul începe să facă prozeliţi. Sunt atraşi de noua religie mai întâi cei slabi, proscrişii tribului. Chinua Achebe încearcă să rămână cumva în afara luptelor religioase, nu dă sentinţe, nu spune că una ar fi mai bună. Sigur, albii vor învinge. O lume dispare încet. Cu ce preţ, ştim toţi mult prea bine.

Chinua Achebe, O lume se destramă, traducere de Angela Dupleschi, Cotidianul/Univers, 2008

14 comments:

dna said...

eu am luat finalul ca o informatie asupra caracterului guvernatorului. faptul ca el isi propune sa scrie ceva despre episodul Okonkwo nu inseamna ca e posibilul povestitor (chiar precizeaza titlul cartii la care viseaza, despre colonizarea Nigeriei).
m-a atras cu adevarat perspectiva povestitorului, el incearca sa-l inteleaga pe Okonkwo (ultimul razboinic, nu?), dar sustine crestinismul. nu plange lumea salbatica decazuta.

white noise said...

pe mine m-a descumpanit un pic finalul, mi s-a parut ca-i din alt film:-)
doar negrii [de]plang disparitia lumii lor, si aici doar ei sufera.
mi-a placut pasajul in care religiile sunt cumva comparate, eu n-am avut senzatia ca Achebe ar inclina balanta in favoarea uneia.

luciat said...

abia astept sa citesc si eu cartea asta! sper sa pun mina pe ea repejor.

white noise said...

merita citita! nici nu ti-ar lua mult timp.

parca in ultimul timp a crescut tirajul si cartile de la cotidianul se gasesc mai usor.

dna said...

pai il intelege pe Okonkwo, incearca de multe ori sa-l scuze, dar vrea ca noi sa il percepem ca pe un personaj negativ (isi omoara "fiul adoptiv", isi bate una dintre sotii, vrea s-o impuste, isi bate fiul....e interesant aici cum, desi e vorba despre un trib din Nigeria, oamenii au comportamente si trairi asemanatoare cu oamenii de oriunde, dar asta e o alta discutie). e ca si cum ar pregati teren pentru venirea misionarilor, respectiv pentru schimbare.
si-apoi ma gandesc la Achebe si familia crestina in care s-a nascut, apoi la faptul ca el si-a scris romanele in engleza, a promovat deci limba colonizatorilor.
pana sa-si deplanga lumea, negrii fac glume si sunt siguri ca zeii lor vor pedepsi pe intrusi, iar naivitatea asta ne amuza pe noi (dar intr-un mod inocent; si simt ca povestitorul intentioneaza asta cumva). intra in panica pe masura ce vad ca zeii lor nu actioneaza. dar sunt pasivi, nu riposteaza (sunt numai cazuri izolate), de-asta spuneam ca O. este ultimul razboinic, um om al altei vremi care trebuie inlaturat.
cred ca e un roman care poate fi indelung discutat, pe mai multe planuri :)

white noise said...

nu-mi dau seama daca vrea sa-l faca pe Okonkwo personaj negativ, sau doar il obliga sa respecte toate legile tribului, si atunci automat ni se pare ca-i negativ.
uneori le respecta mai mult decat trebuie, e drept.
sunt de acord cu tine ca negrii par naivi, m-a mirat ca nu credeau in povestile cu negustorii de sclavi.
cred ca pe teme teologice s-ar putea discuta mult pornind de la cartea asta.
dar si despre multe alte aspecte, cu siguranta.

dragos c said...

Nici prin gand nu-mi trecea ca volumul de la Cotidianul - nu-mi plac deloc cartile astea cu pagini maro ce se-negresc in timp - e tocmai Things Fall Apart, pe care demult vreau s-o citesc. Cum e traducatoarea - io n-am mai auzit de ea? Merita?

white noise said...

nu stiu nimic despre traducatoare, dar cartea asta suna bine.
pt. 6 lei e chiar foarte buna.

dragos c said...

mi-am luat si eu chinua, sunt bucuros. dar sunt nevoit s-o las pt. mai tarziu, acum citesc ceva ce m-a acaparat complet

white noise said...

@ dragos c - ma bucur ca ai gasit carticica. nu te-ntreb ce citesti acum, astept sa scrii despre :-)

dragos c said...

e umbra vantului - am scris, desi n-am terminat-o. fenomenala

white noise said...

@dragos c- am vazut:-)

Tomata cu scufita said...

Aaaa, maine scriu si eu despre ea. De fapt am scris, trebuie sa postez. :D Mi-a placut mult de tot si nici nu ma asteptam. Nu zic mai multe, te invit sa citesti si sa iti dai cu parerea. Mi-a placut recenzia ta si seamana mult cu impresia pe care mi-a lasat-o mie.

white noise said...

@ tomata - ma bucur ca ti-a placut. o sa citesc desigur ce o sa scrii. multe pot fi povestite despre carticica.