jurnal 3

 

În capul meu e o hărmălaie continuă, tot felul de voci se aud, dialoghează, continuă povești întrerupte cândva. Încep dialoguri cu prieteni îndepărtați, cu oameni dragi dispăruți, cum  s-ar zice sunt nevorbită și atunci hărmălaia asta ține loc cruntei realități. ersatz. Mă întâlnesc cu prieteni, cu vecini, curieri, casieri,  schimb câteva vorbe cu ei și atunci când nu mai pot îmi imaginez cum ar fi continuat dialogurile, îmi aduc aminte că ar fi trebuit să le mai spun ceva, că ar mai fi trebuit să explic, că ar mai fi trebuit să le spun să-mi spună să tac atunci când nu mai pot suporta delirul ăsta verbal. Pe unii îi cunosc atât de bine încât știu ce mi-ar spune, știu unde m-ar certa, știu cam ce m-ar sfătui, știu că unora le pasă,  știu că altora li se rupe, dar în final cred că vorbesc în pustiu. În capul meu se adună prieteni și pitici, nebuni și înțelepți, urlete și șoapte, ființe dragi și dușmani.