jurnal 2

 Am ieșit din cabinet și am urcat în lift. Îmi place. Nu are oglindă. Dar la parter nu scap, acolo mă văd rapid într-o fâșie de oglindă, o fantă.  Mă văd acolo și fac o poză stafiei ce se vede. Monument de tristețe și durere. Aranjez bandana  închid un nasture de la pardesiu (rochie de blugi deturnată de la  sensul inițial), caut la repezeală zâmbetul care mă apără de mila celor din jur, de privirile indiscrete, deschid ușa și încerc să rezist. Și a fost bine, am stat la povești în Viniloteca. Am ajuns acasă și urmează acele ore de care ziceam.