Jurnal 2

 Am ieșit din cabinet și am urcat în lift. Îmi place. Nu are oglindă. Dar la parter nu scap, acolo mă văd rapid într-o fâșie de oglindă, o fantă.  Mă văd acolo și fac o poză stafiei ce se vede. Monument de tristețe și durere. Aranjez bandana, închid un nasture de la pardesiu (de fapt e rochie de blugi dar eu i-am deturnat sensul), caut la repezeală zâmbetul care mă apără de mila celor din jur, de privirile indiscrete, deschid ușa și încerc să rezist. Și a fost bine, am stat la povești în Viniloteca. Am ajuns acasă și urmează acele ore de care ziceam.