„Orban de la Ungaria”

Am trecut pe lângă CRAFT, am aruncat o privire prin sticlă și am văzut un tanc ieșind dintr-o clădire din Libertății. Și am urcat în taxi, taximetristul mi-a spus „vine Orban, Orban de la Ungaria”, „da, de la Ungaria” , i-am răspuns și pe urmă am tăcut brusc amândoi, ba nu , el a mai zis : „ce naiba face ăsta?„, că intrase un nebun pe contrasens. Am scăpat, nu știu cum, el nu, era plin de poliție în zonă și i-au tăiat calea când a încercat să o taie prin benzinărie. 

Am văzut că discursul lui Orban de la Ungaria a stârnit valuri prin alte părți, nu și aici. N-am văzut timișorean deranjat de ceva, n-am văzut ziarist oripilat, niciunde nu scrie nimic rău despre vizita asta.

În presa centrală am văzut și chestii din astea (nu peste tot, e drept. )

Și oricum ar trebui să înțeleagă toată lumea că ungurii din Banat sunt aici la ei acasă, așa cum  și ungurii din Ardeal sunt la ei acasă. (Și Banatul nu e în Ardeal, după cum nici Ardealul nu e în Banat.)

 

 N-am găsit niciunde în întregime discursul lui Viktor Orban, varianta asta e de pe Hotnews. E cu diacritice. Pe site-ul celor de la Opinia Timișoarei era fără, dar părea a fi cam același text. 

(A zis Orban câte ceva și despre 1956, atunci părinții mei erau studenți și au fost duși sub pază militară la Becicherec, da, glorioasa armată  română, adunătura aia care în decembrie 89 a tras, in Timișoara asta a făcut)

 

„În secolul XIX Timişoara a fost unul dintre motoarele de dezvoltare ale Ungariei. Un alt moment de importanţă mondială l-a trăit Timişoara în 1989. Timişorenii, cetăţeni ai României au lansat revolta, spunând că ne vom redobândi libertatea. Lumea are două probleme. Una este că nu crede că e posibil, a doua e că crede ce nu este posibil. În 89 lumea nu a crezut că e posibil ca oamenii să se revolte împotriva comunismului. După cum se spune, nu e posibil ca mămăliga să expodeze, dar s-a putut aşa ceva, s-a demonstrat că românii şi maghiarii sunt în stare să facă front comun”.

 „Românii au fost cei care au sprijinit revoluţionarii maghiari din 1956 şi dorim să le mulţumim (…) Politica mondială, în 40 de ani nu a crezut posibilă căderea comunismului. Locuitorii României au dovedit că nu e posibil niciun compromis  şi au demonstrat că distrugerea comunismului este posibilă doar cu revoltă populară. Am ştiut că dacă e să primim cadouri, cadoul nu putea veni decât de la Dumnezeu, să putem să luptăm, să avem curaj să luptăm.

Atât despre trecutul comun. Dacă atunci când noi maghiari şi români ne adunam, nu puteam decât să ne aducem aminte (…) Sunt oare posibile ţeluri comune ale maghiarilor şi românilor. În numele naţiunii maghiare pot să vă spun că văd şanse nemaipomenite ca românii şi maghiarii să aibă ţeluri comune. Noi, maghiarii vrem să ieşim din acea situaţie în care să ieşim din linia a doua a Europei. Vrem să ne numărăm printre ţările europene unde e cel mai bine să creezi şi să munceşti. Ungaria vrea să producă cu tehnologia cea mai avansată în lume, Ungaria vrea să fie una dintre ţările cele mai sigure în lume, vrem ca munca Ungariei să nu fie una dintre cele jefuite de comunism. Credem că acest ţel poate fi înfăptuit cu vecinii noştri, inclusiv cu România, să construim o nouă Europă Centrală care să fie o regiune competitivă, una dintre cele mai competitive ale lumii, acolo unde forţele noastre să fie legate de cale ferată rapidă şi marea noastră problemă va fi ce să ne facem cu muncitorii care vin din Eurpopa Occidentală  să se angajeze la noi”, a declarat Viktor Orban care a adăugat că mulţi nu cred în acest ţel, dar că nici în 1989 oamenii nu credeau că e posibilă căderea comunismului.

Sutem aici să aducem omagiile noastre în faţa domnului episcop Laszlo Tokes, noi aceia care am bătut câte un cui în coşciugul comunist. (…) Sistemul comunist a fost bazat pe minciună, a fost conceput în păcat şi a fost momentul să se termine odată, dar de ce în Decembrie 89 şi nu mai devreme sau mai tarziu? Nu ştim. Dar ştim că putem spune cu certitudine că dacă un tânăr preot reformat nu se întorcea împotriva puterii, atunci acea scânteie ar fi trebuit aşteptată mult mai mult, aşa că cinste lui Laszlo Tokes (…) Trebuie să mai spun câteva cuvinte şi despre faptul că vedem toate tertipurile prin care au încercat să îl reducă la tăcere şi dubiile şi suspiciunile care l-au urmat. Nu există schimbare politică care de pe o zi pe alta să transforme un câmp de mătrăgună într-un câmp înflorit. Patru decenii şi jumătate nu pot rămâne fără repercusiuni. Am venit aici pentru că suntem datori cu rostirea adevărurilor şi suntem datori actorilor cum a fost Laszlo Tokes. Prin comemorarea noastră aprindem lumina într-un oraş în care pentru prima dată a fost deschis iluminatul public aşa că: La mulţi ani, timişoreni! La mulţi ani, Laszlo Tokes!”