Am trecut pe lângă CRAFT, am aruncat o privire prin sticlă și am văzut un tanc ieșind dintr-o clădire din Libertății. Și am urcat în taxi, taximetristul mi-a spus „vine Orban, Orban de la Ungaria”, „da, de la Ungaria” , i-am răspuns și pe urmă am tăcut brusc amândoi, ba nu , el a mai zis : „ce naiba face ăsta?„, că intrase un nebun pe contrasens. Am scăpat, nu știu cum, el nu, era plin de poliție în zonă și i-au tăiat calea când a încercat să o taie prin benzinărie.
Am văzut că discursul lui Orban de la Ungaria a stârnit valuri prin alte părți, nu și aici. N-am văzut timișorean deranjat de ceva, n-am văzut ziarist oripilat, niciunde nu scrie nimic rău despre vizita asta.
În presa centrală am văzut și chestii din astea (nu peste tot, e drept. )
Și oricum ar trebui să înțeleagă toată lumea că ungurii din Banat sunt aici la ei acasă, așa cum și ungurii din Ardeal sunt la ei acasă. (Și Banatul nu e în Ardeal, după cum nici Ardealul nu e în Banat.)
N-am găsit niciunde în întregime discursul lui Viktor Orban, varianta asta e de pe Hotnews. E cu diacritice. Pe site-ul celor de la Opinia Timișoarei era fără, dar părea a fi cam același text.
(A zis Orban câte ceva și despre 1956, atunci părinții mei erau studenți și au fost duși sub pază militară la Becicherec, da, glorioasa armată română, adunătura aia care în decembrie 89 a tras, in Timișoara asta a făcut)
„În secolul XIX Timişoara a fost unul
dintre motoarele de dezvoltare ale Ungariei. Un alt moment de
importanţă mondială l-a trăit Timişoara în 1989. Timişorenii, cetăţeni
ai României au lansat revolta, spunând că ne vom redobândi libertatea.
Lumea are două probleme. Una este că nu crede că e posibil, a doua e că
crede ce nu este posibil. În 89 lumea nu a crezut că e posibil ca
oamenii să se revolte împotriva comunismului. După cum se spune, nu e
posibil ca mămăliga să expodeze, dar s-a putut aşa ceva, s-a demonstrat
că românii şi maghiarii sunt în stare să facă front comun”.
„Românii au fost cei care au sprijinit revoluţionarii maghiari din 1956
şi dorim să le mulţumim (…) Politica mondială, în 40 de ani nu a crezut
posibilă căderea comunismului. Locuitorii României au dovedit că nu e
posibil niciun compromis şi au demonstrat că distrugerea comunismului
este posibilă doar cu revoltă populară. Am ştiut că dacă e să primim
cadouri, cadoul nu putea veni decât de la Dumnezeu, să putem să luptăm,
să avem curaj să luptăm.
Atât despre
trecutul comun. Dacă atunci când noi maghiari şi români ne adunam, nu
puteam decât să ne aducem aminte (…) Sunt oare posibile ţeluri comune
ale maghiarilor şi românilor. În numele naţiunii maghiare pot să vă spun
că văd şanse nemaipomenite ca românii şi maghiarii să aibă ţeluri
comune. Noi, maghiarii vrem să ieşim din acea situaţie în care să ieşim
din linia a doua a Europei. Vrem să ne numărăm printre ţările europene
unde e cel mai bine să creezi şi să munceşti. Ungaria vrea să producă cu
tehnologia cea mai avansată în lume, Ungaria vrea să fie una dintre
ţările cele mai sigure în lume, vrem ca munca Ungariei să nu fie una
dintre cele jefuite de comunism. Credem că acest ţel poate fi înfăptuit
cu vecinii noştri, inclusiv cu România, să construim o nouă Europă
Centrală care să fie o regiune competitivă, una dintre cele mai
competitive ale lumii, acolo unde forţele noastre să fie legate de cale
ferată rapidă şi marea noastră problemă va fi ce să ne facem cu
muncitorii care vin din Eurpopa Occidentală să se angajeze la noi”, a
declarat Viktor Orban care a adăugat că mulţi nu cred în acest ţel, dar
că nici în 1989 oamenii nu credeau că e posibilă căderea comunismului.
Sutem aici să aducem omagiile noastre în faţa domnului episcop Laszlo
Tokes, noi aceia care am bătut câte un cui în coşciugul comunist. (…)
Sistemul comunist a fost bazat pe minciună, a fost conceput în păcat şi a
fost momentul să se termine odată, dar de ce în Decembrie 89 şi nu mai
devreme sau mai tarziu? Nu ştim. Dar ştim că putem spune cu certitudine
că dacă un tânăr preot reformat nu se întorcea împotriva puterii, atunci
acea scânteie ar fi trebuit aşteptată mult mai mult, aşa că cinste lui
Laszlo Tokes (…) Trebuie să mai spun câteva cuvinte şi despre faptul că
vedem toate tertipurile prin care au încercat să îl reducă la tăcere şi
dubiile şi suspiciunile care l-au urmat. Nu există schimbare politică
care de pe o zi pe alta să transforme un câmp de mătrăgună într-un câmp
înflorit. Patru decenii şi jumătate nu pot rămâne fără repercusiuni. Am
venit aici pentru că suntem datori cu rostirea adevărurilor şi suntem
datori actorilor cum a fost Laszlo Tokes. Prin comemorarea noastră
aprindem lumina într-un oraş în care pentru prima dată a fost deschis
iluminatul public aşa că: La mulţi ani, timişoreni! La mulţi ani, Laszlo
Tokes!”