Subterana germano-română

Vineri, când am plecat spre Sibiu, la radio o voce cunoscută [care ar putea să îmblânzească şi leii] spunea ceva despre poezia germană şi Oskar Pastior. Am ascultat şi frânturi din lecturile din prima seară de întâlniri literare germano-române [ înregistrările fiind făcute de Adela Greceanu pentru emisiunea ei, NRV, care, deşi nu mai are blog actualizat, tot se mai află pe lista mea de priorităţi]. Mi s-a părut a fi un semn bun: ascultam înregistrări din prima seară de lecturi ştiind că a doua zi voi fi la cea de a patra.

Iată înregistrările pe care le-am făcut[ordinea e cronologică]:

Claudiu Komartin deschide ostilităţile din subterană:

Björn Kuhligk

Rita Chirian

Daniel Falb

Tot un poem de Daniel Falb, traducerea fiind citită de Radu Vancu

Radu Vancu

Dialogurile de la final:

Poeziile citite de poeţii germani vor fi publicate în Poesis Internaţional, în numărul ce stă să apară. Aş fi vrut să zic acum ceva, dar s-ar putea să fiu nedreaptă. Oricum, în timp ce îi ascultam pe cei doi poeţi germani [Daniel Falb şi Björn Kuhligk] , dar şi pe cei trei suedezi, Linn Hansén, Kajsa Sundin, Pär Thörn [în lectura lor de la Bucureşti, de acum două săptămâni, sau câte-or fi], m-am gândit la sintagma de poezie inumană pe care cred că a folosit-o Teodor Dună, tot la o lectură a unor poeţi suedezi [din toamna trecută].  Nu ştiu dacă inuman e cuvântul cel mai bun, poate a folosit un altul, dar era vorba de o poezie rece, calculată, construită, care rămâne cumva în afara celor simţite, dar se pliază exact pe raţional. Atunci mi s-a părut o sintagmă impropriu folosită, dar cred că poate fi folosită în celelalte cazuri. Poate greşesc, de asta spun că poate ar fi mai bine să aştept varianta tipărită a poeziilor citite acum [dar şi suedezii ar trebui să apară într-o antologie cât de curând]. N-aş putea spune că nu mi-a plăcut deloc ce am auzit, n-ar fi adevărat. Ştiu că acum doi ani Kajsa Sundin mi s-a părut deosebit de interesantă. Dar cred că ăsta e cuvântul cel mai bun: e interesant ce fac ei, nu ştiu însă de câte ori m-aş întoarce să citesc şi să recitesc acele texte.

O scurtă recapitulare a celor apărute pe bloguri:
Radu Vancu povestind pe scurt despre ce urma să fie, dar şi despre cum a fost la Sibiu.
Despre lectura de la Braşov a scris  Mihail Vakulovski o scurtă poveste, iar o parte din înregistrări pot fi găsite aici. Iar editorialul lui Claudiu Komartin e un fel de concluzie.

A apărut între timp şi un articol în presă, în Observator cultural: Maraton de poezie: lecturi, controverse şi invitaţi din Germania.

[articol aflat în lucru; mai povestesc eu, mai nuanţez câte ceva]