PdS 42

Ascunse printre amintirile mele, poeziile astea păreau a fi una singură. N-am putut uita niciodată toate gândurile ascunse în spatele acestor cuvinte. De fapt nu-s ascunse, că-s spuse pe faţă. Aşa că zilele astea am luat la rând volumele de poezii ale lui Mircea Dinescu, până am dat de ele. Şi m-am gândit şi la volumul care o să-i apară anul ăsta, prin vară [cel puţin aşa l-am auzit eu zicând la tv, într-o zi în care tocmai treceam pe lângă unul care mai şi funcţiona].


Mircea Dinescu
Buldozerul*

La ce folosesc prietenii
cînd plictisit într-o dimineaţă deschizi butoanele aragazului
să încălzeşti ceaiul
şi cu chibritul în mînă
ezitînd
te joci dintr-odată cu moartea?
Ei opun totdeauna cancerului o pungă cu portocale
ei sînt dispuşi multă vreme să te vorbească de bine
sparg cîteodata un pahar în amintirea ta
îţi donează 100 de grame de sînge
pe care ţi-l vor scoate-n obraz la prima beţie
îţi pierd imaginea într-un lan de trestii de zahăr
pînă cancerul se dovedeşte a nu fi cancer
şi mirarea se schimbă în dezamăgire
şi însănatoşirea incepe să ţi se pară dubioasă şi de prost gust
şi tot ce te va mai mişca de aici înainte
ce te va mişca într-adevăr
nu va fi nici bătaia ceasului
nici muzica
nici libertatea
ci doar buldozerul
care îţi mişcă scaunul


Indulgenţă de iarnă**

Fereşte-mă Doamne de cei ce-mi vor binele
de băieţii simpatici
dispuşi oricînd la o turnătorie voioasă
de preotul cu magnetofonul sub sutană
de plapuma sub care nu poţi intra fără să dai bună seara
de dictatorii încurcaţi în strunele harfei
de cei supăraţi pe propriile lor popoare
acum cînd se-apropie iarna
şi n-avem nici ziduri înalte
nici gîşte pe Capitoliu
doar mari provizii de îngăduinţă şi spaimă

---------
* din volumul La dispoziţia dumneavoastră (1979)
**din Democraţia naturii(1982)