Of! Şi ziceam că acum voi fi în stare, dar tot nu pot. Voiam să spun ceva despre Cosmin Lungu. Dar ce să zic? În Orizont, în primul număr din acest an, o să găsiţi ultimul interviu pe care l-a făcut. Şi mi se pare nedrept [când ajung prin Cărtureşti] să văd că zidurile alea par neschimbate. Aş vrea să fi apărut vreo crăpătură, vreo urmă de igrasie pe undeva.
Imaginile astea sunt din 2008, de la Street Delivery. N-am altele cu el [sunt din seara aceea în care noi toţi cei adunaţi acolo am fi dat oricât pentru cartea lui Marcel Tolcea şi pentru tabloul Alinei Slimovschi. Dar cei sunaţi - aleşi la întâmplare din cartea de telefon - au răspuns simplu: nu!]
Aşa că nu ştiu ce să zic, priviţi şi acultaţi: Marcel Tolcea şi a sa Bicicletă Van Gogh. Şi poate într-o zi voi putea spune şi altceva. Oraşul ăsta e mult mai trist fără Cosmin. Dar va trebui să ne descurcăm singuri pe mai departe.
--------------
30 iunie 2009cred că ultima apariţie publică, decernarea Premiului de Excelenţă acordat de Austrian Airlines
Posts
5 comments:
[nu l-am vazut niciodata, doar am vorbit pe mail. mi-a parut foarte de treaba... uf, ce trist :|
nu ma pot uita la video pana la capat. dar e bine ca ai postat.]
@did - a fost un om foarte inteligent si foarte bun, de o rara sensibilitate. of :(
nici nu vreau sa ma gandesc
ca ma doare tare rau
ce greu e sa fii om mare
si sa vezi ca oamenii din jurul tau dispar
si tu ramai neputincios sa traiesti mai departe
si cateodata uiti de cei care au plecat
as vrea si eu macar un geam sa se fi crapat
Eu nu am înţeles până acum de ce e nevoie ca Muzeul de Artă să aibă şi preşedinte şi director! Pentru că unul dintre ei e numit politic, ca recompensă pentru condeiul pus în slujba partidului care trebuie?
@Livia - e greu, stiu
@Cristian Sirb - nu stiu ce sa zic, eu stiu doar de director
Post a Comment