Our Daily Coffee

Cei mai mulţi dintre noi începem fiecare zi cu o ceaşcă de cafea, aburindă. Fără ea parcă ne-ar lipsi o parte din energia necesară. Cartea asta e pentru noi şi ar trebui citită la o cafea; în felul ăsta şi-ar spori farmecul. Are puţine pagini, se citeşte uşor.

Câteva date tehnice: Michel Braudeau e prozator şi ziarist. Cred că asta e prima lui carte tradusă în română. Mai e şi ziarist la Le Monde şi asta se vede [din păcate] în anumite pagini din Cafea. Cafenele. Tiltul cred că spune totul. Pe de o parte se spune povestea bobului de cafea, pornit din Abisinia pentru a cuceri, paşnic, lumea. Pe lângă istoria cafelei, a micului pomişor care face nişte fructe asemănătoare cu cireşele, care conţin însă nişte sâmburi din care se obţine cafeaua noastră cea de toate zilele, găsim istoria unor cafenele celebre, din câteva oraşe la fel de celebre ale Europei.

Cafeaua are povestea ei, incitantă şi plină de suspans. Iată una dintre poveştile frumoase: Cu două mii de ani î.e.n., în Etiopia, arbuştii de cafea creşteau în stare sălbatică în provincia Kaffa. […] Se spune că în secolul al VIII-lea un tânăr păstor yemenit, pe nume Kaldi, intrigat de comportamentul caprelor sale, care erau agitate până în zori după ce păşteau bacele roşii ale arbustului respectiv, ar fi povestit fenomenul la mănăstirea Chahodet. Stareţul a fiert sâmburii acestor fructe şi, dat fiind că s-a dovedit a fi foarte stimulantă, băutura astfel obţinută a primit numele kawah.

Cafeneaua e un spaţiu al dialogului liber, de aceea anumite sisteme politice, care vedeau în libertatea individuală un pericol, au urât şi cafeneaua. Dar în acele spaţii în care licoarea aromată era servită clienţilor fideli, se dezbăteau idei, se citeau ziare, se comentau ştirile zilei. Cafeaua n-a declanşat singură Revoluţia Franceză, însă cafenelele au oferit liberalismului, politic şi economic, una dintre cele mai bune arme ale sale. Această băutură fără credinţă şi fără lege, care cultivă spiritul critic, prin esenţă ostilă oricărei supuneri, a contribuit indirect şi subtil la zdrobirea cu un dos de palmă a Vechiului Regim, muribund deja, susţine Braudeau. În fiecare cafenea celebră, pot fi găsiţi mari artişti. Fiecare oraş e celebru nu doar pentru cafenelele sale, ci mai ales pentru artiştii care şi-au pierdut timpul pe acolo.

Era să uit: în Europa, cafeaua a pătruns prin Veneţia şi cafeneaua Florian. Un motiv în plus să iubesc Veneţia şi Italia.

De citit la o cafea:
Richard Brautigan: Coffee [Sometimes life is merely a matter of coffee and whatever intimacy a cup of coffee affords.]

Şi un vers superb: I have measured out my life with coffee spoons...
From "The Love Song of J. Alfred Prufrock" by T. S. Eliot:

foto: Free Verse Project

pentru cei interesaţi: T.S.Eliot citind poemul de care zic: "The Love Song of J.Alfred Prufrock "

______
Michel Braudeau, Cafea. Cafenele, traducere de Raluca Sava, Art, 2009

Poemul de sâmbătă 3

Aşa simplu pare uneori totul. Încă de săptămâna trecută ştiam că acest poem o să fie azi la pds. [De fapt, atunci am ales următoarele patru poezii, dar nu vă spun care sunt.]

L-am găsit pe un site şi îmi era teamă că va rămâne acolo, uite aşa, suspendat între volume. Mi-au plăcut inocenţa şi candoarea din versurile astea [îmi aduc aminte şi de o poză veche, de familie, despre care însă n-am de gând să povestesc aici].

Când am dat de Un anotimp în Berceni** m-am uitat imediat la cuprins, şi am văzut că apare şi poezia asta. Am ales aşadar varianta finală, cea din volum.

Claudiu Komartin

Nicăieri*

lui Marin Mălaicu- Hondrari

acum, eu fac ce ar face oricine în situaţia mea: scriu.
unii parcă-s mai norocoşi, li se oferă totul de-a gata
şi au de ales din viaţă ce le-ar prinde mai bine
ca dintr-un meniu cald

dar eu, orice aş cere, sunt întrebat de o sută de ori:
te-ai spălat pe mânuţe?
ţi-ai periat dinţii?
ai unghiile curate?
vreau, nu vreau, trebuie sa iau lucrurile aşa cum sunt

(pe nervul optic s-a căţărat o dihanie grăsuţă şi rea
stă ea ce stă şi scuipă cu zgomot în găletuşa privirii)

nicăieri nu am linişte
şi eu fără linişte foarte greu scriu
pe stradă merg cu o bufniţă depresivă deasupra capului
prin păr îmi forfotesc tot felul de gâze
dar nu mă plâng

pentru că se apropie ziua mea

iar eu de ziua mea primesc an de an
o disperare micuţă cu fundă.

**completare off topic: a apărut şi-un blog al cărţii.

_________
* poezie publicată cu acordul autorului

Yeeeeesssss!

Ştiu că am mai folosit titlul ăsta şi am fost luată peste picior, adică ei credeau că n-aş fi avut niciun motiv să mă bucur că a apărut o carte. Dacă atunci n-am fost înţeleasă, poate o să fiu acum, că n-a apărut una, ci trei.

Urmează cele mai scurte recenzii posibile: o carte într-un vers [ales la întâmplare, am deschis cartea şi am trecut aici versul pe care mi-au căzut ochii].

Inumane pot fi cele mai omeneşti gânduri.
[Radu Vancu, Monstrul fericit]

O limpezime neobişnuită, o lumină încărcată cu obiectele fragile ale atingerii
[Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni]

ciudat, cîtă linişte încape sub o plapumă de două persoane
[Dan Coman, Dicţionarul Mara]

În ultimele zile au ajuns mulţi pe blogul meu căutând câte ceva legat de cărţile astea. Pentru ei, un ultim detaliu: o să fie şi o lansare, în 30.04. Later edit: pe blogul lui, nou apărut, Claudiu Komartin spune aşa: lansarea va fi în Club A, marţi, 28 aprilie, ora 18. Vor fi acolo Nora Iuga şi Cosmin Ciotloş.

Pe scurt

Am citit cartea asta pentru că Ludmila Uliţkaia e pe lista nominalizaţilor la Man Booker International Prize.

Şi pentru că povestea începe aşa:
Încă din fragedă copilărie, Soniecika obişnuia să se cufunde în lectură. [...] - Din cauza cititului ăstuia neîntrerupt, fundul Soniecikăi s-a făcut una cu scaunul, iar nasul i-a ajuns ca o pară.[...]
Douăzeci de ani bătuţi pe muchie [...] Soniecika citise aproape fără întrerupere. Era cuprinsă de lectură cum eşti cuprins de un leşin care nu ia sfârşit decât o dată cu ultima pagină a cărţii.

E prima carte a Ludmilei Uliţkaia pe care o citesc şi n-a fost o întâlnire prea fericită. Soniecika e o nuvelă, dar se întâmplă prea multe în cele 100 şi un pic de pagini, peste multe [posibile] poveşti se trece în mare viteză. Şi nici nu-i vorba despre cărţi, aşa cum am crezut eu [asta mi-aş fi dorit să fie]. Soniecika e bibliotecară, acolo, printre cărţi, îşi va cunoaşte viitorul soţ, [Robert Viktorovici e un pictor bun], îi împrumută nişte cărţi rare, deşi nu ar fi trebuit să o facă. Şi aici povestea se desparte de lumea cărţilor.

Nu am de gând să povestesc nimic. Nu mi-a făcut plăcere să citesc povestea asta, deşi e foarte bine scrisă, în buna tradiţie a prozei ruse. [Dar sunt şi câteva locuri comune, şi destule momente expediate.]

Dar eu nu sunt o bună cititoare de proză scurtă, aşa că [probabil] era de aşteptat.

Ludmila Uliţkaia, Soniecika, traducere de Gabriela Russo, Humanitas, 2004

Câte ceva

... mai nimic esenţial, doar important:

1. De ce nu o să mai fie A Cincea Roată?

2. Nu se prea citeşte, mai mult se scrie. Detalii în mesajul ăsta primit pe mail:

COMUNICAT - INVITAŢIE
Poeziemia Timişoarei

A trecut o jumătate de an în care librăria Cărtureşti a urmărit, în cadrul programului „Lifting poeziei”, să afle ce poezie citeşte Timişoara. Dacă ne-am lua după feliile primite, am putea spune: nu se prea citeşte. În schimb, se creează. Caietul poetului din ceainărie, de la masa dedicată, s-a umplut de versuri, unele mai izbutite, altele mai puţin. Şi nu doar în română, ci şi-n arabă, norvegiană sau germană. Un pretext pentru a veni să le citiţi poate fi întâlnirea de joi, 23 aprilie, de la ora 18.30, din ceainărie, moderată de poetul Eugen Bunaru – maestrul care a coordonat atelierele de creaţie din Cărtureşti.

Următoarea reuniune în laboratorul de poezie - înainte de vacanţa de vară, când lăsăm jos pixurile - va fi în 21 mai, tot de la ora 18.30. Atunci va fi gata pentru arătat colecţia de poezii primite (felul nostru de a măsura poeziemia – concentraţia de poezie prezentă în Timişoara). Legate frumos – de artista Marieta Barbu – creaţiile vor sta pe-o masă din ceainărie, spre admirare şi contaminare. Până nu e prea târziu, trimiteţi pe mail (tm_mercy@carturesti.ro, tm_mall@carturesti.ro) sau aduceţi direct în librării cel puţin o felie (adică o poezie) din scriitorul preferat, pentru a îndestula colecţia.

Cosmin Lungu
PR & events manager Cărtureşti

3. Am cumpărat câteva cărţi:

Philippe Forest, Romanul, realul şi alte eseuri, Tact
Michael Toolan, Naraţiunea. Introducere lingvistică, Editura Universităţii Iaşi
Jacques Derrida, Despre gramatologie, Tact
Joyce Carol Oates, Fiica groparului, Curtea Veche

4. Tunete, fulgere, ploaie de vară. Sezonul ăsta se poartă închiderea de bloguri.

5. Am citit vreo două cărţi despre care am de gând să scriu.

6. S-au dat premiile Pulitzer. Dar cu timpul unele-s uitate.

Poemul de sâmbătă 2

Gata, de azi ne jucăm serios. Săptămâna trecută am ales un prim poem şi am spus despre ce-i vorba. Dar de săptămâna asta, cel puţin pentru o vreme, o să citiţi aici poezie mai nouă sau mai veche, dar în limba română. Scrisă, iar nu tradusă.

Şi pentru că zilele astea sunt speciale, am ales o poezie dintr-un volum special, apărut la Cartier, volum scris de Dan Coman, despre fetiţa lui. Orice alt comentariu mi se pare inutil. Citiţi, vă rog, o fărâmă din Dicţionarul Mara!

Dan Coman

începutul*

e acum începutul. locuim la bistritz, deasupra mării,
la doi ani lumină de ceva foarte, foarte fragil.
am crescut mari şi-acum că suntem oameni mari
îngrijim şi iubim o fetiţă.

la oamenii mari dimineaţa e altfel: doar
din reflex mai ducem acum ceaşca la gură
şi doar un caimac prăfuit mai suflăm înainte
de-a ne preface că bem
iar fumul iese din ţigară numai dacă învîrtim de cheiţă,

fumul acesta de pluş în care fetiţa nu se poate lovi.

da, am crescut mari şi ca la toţi oamenii mari
şi la noi corpurile folosesc doar ca să ne recunoască fetiţa
şi folosesc doar pentru a înainta cît de repede-nspre ea

nişte mecanisme sigure de cocoloşit mara

mara care tocmai a împlinit doi ani

aşa e începutul şi la început dragostea e cînd faci
ceai laricol, cînd n-are febră fetiţa, cînd zice tlinda
stai liniştit că-i dau eu laptele şi-o învelesc şi-o plimb eu

căci la oamenii mari e cu totul altfel
după doi ani capul lor e mereu
învelit într-o faşă de lemn
iar sub burţi nu mai găseşti decît
un foarte mic loc pentru baterii

şi oamenii mari doar cu baterii dintr-astea
mai pot trăi unul lîngă altul
şi doar dacă e măcar un copil distanţă între ei

acesta e începutul şi pentru început
să lăsăm cîteva clipe capul în jos

_________
* poezie publicată cu acordul autorului

De pe mail

primite & date mai departe, poate interesează pe cineva:

1. Timisoara in 2(doi) prieteni

Dan Mircea CIPARIU & Robert SERBAN

recital de poezie urmat de o demonstratie rafinata de facut si mancat clatite

invitat special: Victor Ioan FRUNZA

joi, 16 aprilie 2009, ora 21.00

SCART. LOC LEJER

AOLEU. TEATRU DE GARAJ & CURTE

Adresa: arh. Laszlo Szekely nr.1 (fosta ZOE nr1), Timisoara (langa Piata Balcescu, Parcul Doina)

2. Carturesti isi asteapta copiii

Vineri, 17 aprilie, de la ora 18, in libraria din Iulius Mall

pentru traditionala portie de povesti si pentru suplimentul de Iepuras

*** Felul intai: povesti spuse de inegalabila Ildiko Antal ***

*** Felul doi: un concurs de cautat si decorat oua. Reteta: se ascund mai multe oua fierte, printre carti si rafturi, in cautarea carora vor pleca la un semn copiii ce se asaza la start. Pasul doi: le luam la numarat, iar "vanatorul" cu cea mai bogata recolta primeste un premiu...de iepuras carturas. Ultima faza: atelierul de pictat. Cel mai atragator ou ii va aduce stilistului un alt premiu de la iepurasul carturas ***

3. Filmul documentar realizat de Răzvan Georgescu, Testimony, va fi prezentat în 17 aprilie, de la 22.20, pe TVR1. Câte ceva despre film aici şi aici.
Site-ul oficial al filmului aici.

4. dacă tot aţi citit până aici: bonus interviuri cu scriitori

Cecilia Ştefănescu
Cristian Teodorescu
Daniel Vighi

Nicio grijă, cade!

Cam aşa arată Abatorul, azi. Zilele trecute au protestat câţiva naivi, crezând că se mai poate schimba ceva. Şi eu m-aş fi dus acolo, lîngă ei, dar n-am putut, eram la lucru.

Am mai scris despre ce se întâmplă cu clădirea asta. Între timp s-a deteriorat cam tot acoperişul.

Celelalte clădiri mai mici parcă arată mai bine, dar turnul cred că nu va mai rezista mult. Da, noi nu demolăm nimic, noi aşteptăm să cadă toate de la sine, aşa cum au căzut cele două case de pe E. Ungureanu. Parcă se face un hotel acolo.

Au căzut cele două case, poate şi altele. Urmează Abatorul. Se pregăteşte... cazarma U?!

Un blog nou

... despre cărţi! Asta da veste! E foarte la început. Se numeşte O carte într-o frază.

Prezentarea sună aşa: Numele proiectului spune aproape totul: ne propunem să descriem câte o carte în cel mult 1000 de caractere. Scurt şi cuprinzător. Cam ca Borges într-o revistă argentiniană de acum trei sferturi de secol. Suntem, adică, minimalişti şi modeşti, nu?

Cine (va) scrie pe blog: Radu Vancu, Dragoş Varga, Ovidiu Baron.

Radu Vancu are şi o carte nouă aproape apărută: Monstrul fericit. A apărut la Chişinău, la Cartier, încă nu ştiu când/cum va trece Prutul.

De fapt, trebuie să ajungă în librării mai multe noutăţi poetice:

Dan Coman, Dicţionarul Mara
Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni

ce-i mult e mult!

era o vreme în care, în fiecare dimineaţă, îmi beam cafeaua citind diverse bloguri. era o vreme în care-mi băteam prietenii la cap cu ce cărţi am mai citit eu, şi tot povesteam, şi ei mă ascultau politicos, sperând în sinea lor să termin cât mai repede cu poveştile astea nesărate. era o vreme în care mă simţeam ca un Archaeopterix plutind pe Bega.

şi a venit un moment în care mi-am zis să-mi fac şi eu un blog, poate reuşesc măcar aşa să stau de vorbă cu cei care citesc. şi o vreme a fost bine. am vrut să stau de vorbă, despre cărţi, cu oameni pentru care cărţile sunt importante. şi-s atât de puţini. totul a fost frumos, până când au apărut unii care, neputând să construiască, s-au gândit să dărâme. din diverse motive, prietenii pe care i-am găsit pe net la începutul meu de drum s-au risipit. unii şi-au închis definitiv blogul, alţii nu mai scriu despre cărţi, alţii scriu foarte rar. unii încă mai rezistă.

zilele astea am şters din reader toate blogurile în care am dat peste atacuri la persoană. am şters şi blogurile în care am dat de atacuri la persoană, ascunse în diversele comentarii. mie răutatea din jur îmi face rău, chiar şi atunci când nu e îndreptată împotriva mea. sunt destui oameni răi în viaţa reală, nu vreau să stau să-mi feresc spatele şi pe net. o să şterg şi din blogroll absolut toate blogurile în care există atacuri la persoană, inclusiv din cele oficiale. o să şterg tot, deşi există riscul de a-mi supăra anumiţi cunoscuţi, prieteni.

mă interesează dialogul, nu traficul.

aparent fără legătură, o să trec aici câteva chestii care-mi tot vin în minte de câteva zile:

1. calomniaţi, calomniaţi! ceva, ceva tot rămâne!

2. welcome to the jungle, we have funny games

3. nu contează cine votează, contează cine numără

4. prietenii prietenilor mei nu-s neapărat prietenii mei

5. duşmanii duşmanilor mei nu-s neapărat prietenii mei

6. prietenii vin şi trec, duşmanii se acumulează

7. ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela

ajunge.

Poemul de sâmbătă 1

... ziua fiind încă sâmbătă, pentru câteva minute. Vedeţi la zum despre ce-i vorba [pe scurt: o poezie în fiecare sâmbătă, joc propus de Luiza]. Am ales o poezie care se potriveşte cu the time of the day, the place they're at here.

Walt Whitman
A Clear Midnight

THIS is thy hour O Soul, thy free flight into the wordless,
Away from books, away from art, the day erased, the lesson done,
Thee fully forth emerging, silent, gazing, pondering the themes thou lovest best.
Night, sleep, and the stars.

Poezia e de aici.
Poza e de joi seara, de pe la 11 şi ceva.

Cui îi e frică de poezie?

1. Cărţi cumpărate în ultimul timp:

Michel Braudeau, Cafea. Cafenele, Art
Smaranda Vultur (coordonator), Banatul din memorie, Marineasa
Vladimir Tismăneanu & Cristian Vasile, Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile răului, Humanitas

Twentieth- Century German Poetry. An Antohology. Edited by Michael Hoffman
Liviu Ioan Stoiciu, Craterul Platon, Vinea
Florin Caragiu, Catacombe. Aici totul e viu, Vinea
Rareş Moldovan, Skycam, Vinea
Andrei Doboş, Mănăştur Story, Vinea
Mihail Gălăţanu, Mortul îndrăgostit, Vinea
Dan Bogdan Hanu, Eyeless in Paris, Vinea
Ana Dragu, Păpuşa de ceară, Charmides

2. Primesc zilnic pe e-mail o poezie. Trec fragmente din cea de azi, parcă se leagă de discuţia recentă. E un fel de manual [tot poemul aici].

First, forget everything you have learned, that poetry is difficult, [...] To read poetry requires only courage enough to leap from the edge and trust. [...] Poetry demands surrender, language saying what is true, doing holy things to the ordinary. [...] Someday a book of poems may open in your hands like a daffodil offering its cup to the sun. When you can name five poets without including Bob Dylan, [..] close this manual.

3. Titlul zilei: Eram foarte trist şi îmi puneam mari speranţe în asta [e un poem al lui Daniel Bănulescu]

Imagini

Pentru cei care mai trec pe aici, pentru a nu fi complet dezamăgiţi că nu prea mai au ce citi [cel puţin o vreme nu o să mai scriu despre cărţile citite], mă gândeam să pun linkuri către site-uri cu poze frumoase.

Anul 2008 în imagini
Most Interesting Bookstores of the World
Most Interesting Libraries of the World

National Poetry Month

Acolo, la ei, a început din nou National Poetry Month. Primesc din nou, prin e-mail, o poezie pe zi.

Posterul de anul ăsta e superb.
sursa foto: poets.org

Am povestit şi anul trecut despre luna asta.

"What Is Poetry For?" Here is what they had to say.

Poets featured:
Martha Serpas
Todd Boss
Molly Peacock
Major Jackson
Cole Swenson
Kim Addonizio
Kimiko Hahn
Willie Perdomo
Beth Ann Fennelly
Julie Sheehan
Honor Moore

For more information on all featured poets visit wwnorton.com & poemsoutloud.net.

Pentru că e vorba de poeţi americani contemporani, nu mă mir că nu-i (re)cunosc. Dacă ar fi fost poeţi români, m-aş fi descurcat mult mai bine.

Şi dacă tot am ajuns la literatura română, aş vrea să spun vreo două vorbe despre un studiu despre receptarea scriitorilor tineri, făcut de Simona Vlad. Despre proză, spun doar că nu [prea] mai citesc, nici nu mai cumpăr, dar nu e o hotărâre definitivă. Nu ştiu ce m-ar face să reîncep să citesc mai mult; oricum, n-am de gând să dau mai mult de 25 de lei pe o carte, nu pentru că a dat criza peste mine, pentru că nu-i ăsta motivul.

Dar ea a făcut şi un studiu legat de poezie şi despre asta aş zice mai multe, mai ales că-s de acord cu titlul ales: românul e născut poet, dar nu şi cititor de poezie. N-am timp acum să zic tot ce aş vrea, dar şi eu cred că poezia contemporană are de dus o luptă grea dacă vrea să devină mai populară. În primul rând ar fi bine să apară alţi librari*, dar n-ar strica să fie şi altfel de editori.* N-ar strica să apară şi nişte site-uri. Poezia ar trebui să ajungă mai întâi la cei interesaţi de poezie, şi după aceea poate o să ajungă şi la alţii.

*or fi şi acum vreo doi-trei care se pricep la sportul ăsta, dar sunt mult prea puţini.