Diverse

Sâmbătă m-a supărat blogspotul, nu m-a lăsat să public cum am vrut eu, până la urmă a mers într-un fel, cum a vrut el. Şi am fost un pic mai mult supărată pe mine, că m-am grăbit şi-am publicat prima parte despre Kasa Poporului; şi - cum cu un ochi mă uitam la penalty-uri [scuză ieftină]- a rămas acolo şi-o greşeală. Am corectat-o, dar promit să nu mai fac. Adică să nu mai greşesc, nu să nu mai corectez.

Să nu uit: cei care au fost la Street Delivery în Timişoara şi au făcut poze zurlii ar putea deveni celebri, dacă trimit pozele unde trebuie şi dacă-s selectate pentru expoziţie.

Am mai adăugat diverse prin partea dreaptă a blogului, la poezie am pus o corabie beată şi nişte francezi, dar vechi de tot. [De Serge Pey aţi dat pe undeva? Dacă da, spuneţi-mi şi mie.] Sunt noutăţi şi la bloguri oficiale şi la cele de citit. Nu-s bloguri nou apărute, doar am uitat eu să le trec acolo, deşi le citeam prin Gogu’ Cititoru’.

A apărut pe blog numărul 14 [pdf.] din Noua Literatură. Şi mi-am adus aminte ce tristă am fost că nu l-am mai găsit pe T.O. Bobe în numărul ăsta. Se pare că într-adevăr l-a deranjat limbajul unora [şi pe mine, dar cui îi pasă?!]; aş fi preferat să plece alţii. [Nu mă luaţi în serios, zic şi eu aşa, la supărare.] Dar sunt şi lucruri bune în numărul ăsta, adică se discută despre proză şi se face un fel de trecere în revistă a principalelor titluri scoase şi de edituri care nu-s tot timpul în prim-plan. O să răsfoiesc în librărie cartea lui Andrzej Stasiuk, despre care scrie Simona Popescu. Şi amân, deocamdată, să citesc Mamleev, nu ştiu pentru cât timp. Cred că nici de Douglas Coupland n-o să mă ocup prea curând. Azi am luat şi numărul 15 [sosise de vineri, dar am fost eu cu capul în traistă]; am văzut că poveştile despre proză continuă, aşa că am ce citi în seara asta.

În Cuvântul, numărul 6 [cu aşa mare întârziere a ajuns pe aici, încât am crezut că nu mai vine] e un dosar despre poezie. [Aiureală blondă: dacă şi printre scriitori sunt unii care utilizează formula magică de tipul ca şi concept, îmi vine să spun că de fapt n-are nicio importanţă cum scriu eu pe blog.] M-am uitat eu la desene şi la precursori/influenţe şi-am rămas pe gânduri. După toate astea ar trebui să am nişte favoriţi incluşi tot la noul realism poetic, dar nu-i aşa. Oricum, n-am priceput ce caută Madonna în ecuaţie şi am observat că vreo două nume îmi sunt absolut necunoscute [nu mă refer la poeţii români]. De ce desenata de la manierisme e aşa nesuferită? Şi m-am bucurat că nu trebuie să ţin minte clasificările astea.

De bucurie, am citit şi răspunsurile la cele 3 întrebări, pe unele cu atenţie, pe altele mai în diagonală. N-am înţeles în ce sens evoluează poezia, oricum nu-s de acord cu ideea de evoluţie, pentru că asta ar putea să însemne ceva de genul: ce se publică azi e mai bun decât ce s-a publicat anul trecut, iar cele din secolul trecut sunt pure tâmpenii în comparaţie cu cele de azi. Dar sunt de acord cu gândul ăsta: Scrii pentru tine, scrii pentru cititorii tăi. Nimic altceva nu ar trebui să conteze.