69

Înainte de a termina ce mai am de scris despre Ragtime, am de onorat leapşa de la Tomata cu Scufiţă. Am dat şi eu copy-paste, să meargă mai repede, dar nici să nu pierd importantele instrucţiuni:

1. Deschideti o carte de beletristica (deci sa nu fie ceva despre ingrijirea viermilor de matase sau despre bolile ORL, ca iese alta dandana!) la pagina 69. Zic 69 fiindca sigur o sa tineti minte cifra asta…
2. Alegeti prima fraza pe care va cade privirea si scrieti-o pe blog. Dati leapsa mai departe UNEI SINGURE PERSOANE.
3. Cel care primeste leapsa va respecta aceleasi reguli, doar ca va adauga fraza gasita de el in coada celei primite si va da mai departe constructia realizata.

Cartea a fost simplu de ales, adică Tache de catifea, a lui Ştefan Agopian. Am căutat o frază la pagina 69: "Când am deschis gura şi am vorbit, s-a speriat atât de tare, că era cu o ureche chiar lângă gura mea, dacă aş fi scos limba, l-aş fi atins."

Fraza asta o adaug frazelor deja existente, iar următorul va lega fraza lui de toate astea. Zice Hellene: „Struţo-cămila” de care zicea El Sce va fi analizată după ce se învârte prin blogosferă.

Cand ai de-a face cu francezi, n-ai voie sa spui adevarul, daca aceasta le raneste cumva mandria. In cateva minute ar fi intrat negresit in vorba si ar fi legat o stransa cunostinta, inceputul fiind facut si ambii apucand sa-si exprime aproape simultan satisfactia ca praful drumului se potolise dupa ploaia din ajun si ca e o placere sa calatoresti pe racoare. Cand am deschis gura si am vorbit, s-a speriat atat de tare, ca era cu o ureche chiar langa gura mea, daca as fi scos limba, l-as fi atins.

Regula spune să dau leapşa unei singure persoane, adică Puck [pentru că azi dimineaţă blogul ei l-am citit primul].