Leapşa de la Bogdan. Cartea cea mai apropiată: Jack Kerouac, San Francisco Blues, dar n-are decât un pic peste 8o de pagini. Lângă ea: Baudelaire, Curiozităţi estetice [celelate nu-s pe birou]. Ce-i de găsit la pagina 123? Asta [cele patru fraze de la a cincea încolo, despre Delacroix]:
"Excelent desenator, minunat colorist, cu o înflăcărată şi fecundă ştiinţă a compoziţiei, toate acestea sînt evidente şi au mai fost spuse. Dar de unde vine acel ceva ce stîrneşte senzaţia de nou? Ce ne dăruieşte el în plus peste ceea ce ne-a dăruit trecutul? Mare ca şi cei mari, la fel de îndemînatic ca şi cei îndemînatici, de ce oare ne place el mai mult? S-ar putea spune că, înzestrat cu o mare imaginaţie, el exprimă cel mai ales ceea ce este tainic în creier: aspectul surprinzător al lucrurilor, pînă într-atît păstrează opera sa pecetea şi aerul anume al concepţiei sale. Este infinitul în finit. Este visul! şi nu înţeleg prin acest cuvînt harababura nopţii, ci viziunea provocată de o intensă meditaţie sau, în creierele mai puţin fertile, de un excitant artificial."
Posts
No comments:
Post a Comment