Am fost gazdă bună destul timp, dar brusc am hotărât că musafirul nepoftit trebuie dat afară. Musafirul era un troian inofensiv de felul lui, doar că ţinea blocat cd playerul. Cred că nu-i place muzica. Dar am instalat un antivirus şi-am trimis calul la plimbare. Am putut astfel să-mi ascult cd-urile poeticeşti, de la cărticelele publicate de Cartea Românească. Şi probabil o să-mi mai cumpăr câteva, pe care nu le-am luat tocmai pentru că nu mergea jucăria.
Am ascultat însă de mai multe ori o cărticică violetă, pe care scrie frumos: G. Bacovia, Rar. Face parte dintr-o colecţie mai specială, de voci. Nu-i vocea oricui, ci a lui George Bacovia. Înregistrarea nu durează decât vreo 18 minute şi-un pic.
Are o voce care sună precum poezia lui, aparent nespectaculară. Nu interpretează poeziile, le citeşte pur şi simplu [la un anumit moment am avut senzaţia că se grăbeşte]. Dar de ce să le interpreteze? De ce să nu lase fiecăruia dintre noi bucuria interpretării?
Am găsit un site, unde parcă-s toate poeziile lui, n-am verificat.
George Bacovia, Rar. Poeme rostite la Radio, o înregistrare din 1954, prezentată de Bogdan Ghiu, Editura Casa Radio, 2005
Posts
No comments:
Post a Comment