Melancolii

Se cam termină vacanţele, unii se consolează mai uşor cu gândul ăsta, alţii mai greu. Se ştie din ce categorie fac eu parte, nu mai insist.

Oricum, în lipsa mea s-au întâmplat diverse lucruri; de exemplu, biblioteca de poezie şi-a schimbat adresa din buletin, la fel şi pana mea; a apărut şi-o fototecă, dar a apărut şi-un zum cititor. Hellene s-a transformat într-o tomată cu scufiţă, iar şoseaua cu gânduri a devenit alee. Ieri, şi Luciat s-a mutat la casă.

Pe de altă parte, am aflat că s-a interzis cititul, lucru care nu mă miră, pentru că unii ajung departe, fără să citească. Da’ eu mă-ntreb, de ce nu ne-mpuşcă? S-ar putea să le vină şi ideea asta, nu m-aş mira deloc. Cine începe prin a arde cărţi, sfârşeşte prin a arde oameni. Nu mai ştiu cine-a zis-o, dar tare mai ardea acea bibliotecă, într-un decembrie nu prea îndepărtat.

În timpul ăsta, pe la alţii a apărut un pom cu cărţi, da-i scump. Aşa că, mă uit mai departe la pozele cu pisicuţe şi citesc aşa, cătinel-cătinel, viteză numai bună pentru a vedea că Mână redevine brusc Hand, dar numai pentru un paragraf. Şi nu pricep, de ce fratele lui Denis are nevoie s-ajungă la Mbuu. Dilemă de blondă!

În vremea asta, se anunţă noi apariţii prin librăriile patriei. Pe mine mă interesează mai ales Maseurul orb, am senzaţia că deja a apărut. Şi-l aştept pe E.L. Doctorow cu al său Ragtime; când văd că vine via Corint, mi se face un pic de teamă, dar sper să trecem cu bine peste acest moment delicat.