Şi eu citesc!

Pentru că s-a anunţat scoaterea unor emisiuni din grila de toamnă a televiziunii publice, lumea s-a indignat şi s-a hotărât, să protesteze. Cum o va face, citiţi la luciat. Apoi citiţi ce au scris: criz, vidal, puck, monica.

tvr-ul ştie să încaseze banii din abonamentele obligatorii, dar nu dă nimic în schimb. Rând pe rând, au dispărut cam toate emisiunile culturale, sau au fost exilate pe tvr cultural. Acum or să dispară Nocturne şi Lumea citeşte! Întreb şi eu: mai există vreo emisiune despre cărţi produsă de tvr? [Sigur, există rubrica lui Ion Bogdan Lefter, din Art@.ro] Dar mai bine nu întreb, că poate le vine vreo idee şi - pe spaţiul acelei rubrici - va apărea o mutră insipidă care, precum într-un banc vechi, va rosti întruna: Dă pe 1! Dă pe 1! Şi pe 1 vor fi doar emisiuni cu politicienii pe care va trebui să-i votăm.

Prin alte părţi se citeşte mult. Citesc părinţii, bunicii, copiii, pisicuţele, tinerii, bătrânii şi alte vietăţi. Unii citesc de secole, de asta şi au ajuns aşa departe.

E adevărat, un popor care nu citeşte, poate fi manipulat mai uşor.

Noi vom citi oricum şi am vrea ca tvr-ul să nu ne ignore. Din păcate, eu n-am cum să ajung în Bucureşti. Dar, într-un fel, voi fi acolo!

later edit: au mai scris optzecea, ondinna, Michael, Horia Nicola Ursu, Merlin, Cinabru, flu, Apollinaire, Mircea Pricăjan.

Melancolii

Se cam termină vacanţele, unii se consolează mai uşor cu gândul ăsta, alţii mai greu. Se ştie din ce categorie fac eu parte, nu mai insist.

Oricum, în lipsa mea s-au întâmplat diverse lucruri; de exemplu, biblioteca de poezie şi-a schimbat adresa din buletin, la fel şi pana mea; a apărut şi-o fototecă, dar a apărut şi-un zum cititor. Hellene s-a transformat într-o tomată cu scufiţă, iar şoseaua cu gânduri a devenit alee. Ieri, şi Luciat s-a mutat la casă.

Pe de altă parte, am aflat că s-a interzis cititul, lucru care nu mă miră, pentru că unii ajung departe, fără să citească. Da’ eu mă-ntreb, de ce nu ne-mpuşcă? S-ar putea să le vină şi ideea asta, nu m-aş mira deloc. Cine începe prin a arde cărţi, sfârşeşte prin a arde oameni. Nu mai ştiu cine-a zis-o, dar tare mai ardea acea bibliotecă, într-un decembrie nu prea îndepărtat.

În timpul ăsta, pe la alţii a apărut un pom cu cărţi, da-i scump. Aşa că, mă uit mai departe la pozele cu pisicuţe şi citesc aşa, cătinel-cătinel, viteză numai bună pentru a vedea că Mână redevine brusc Hand, dar numai pentru un paragraf. Şi nu pricep, de ce fratele lui Denis are nevoie s-ajungă la Mbuu. Dilemă de blondă!

În vremea asta, se anunţă noi apariţii prin librăriile patriei. Pe mine mă interesează mai ales Maseurul orb, am senzaţia că deja a apărut. Şi-l aştept pe E.L. Doctorow cu al său Ragtime; când văd că vine via Corint, mi se face un pic de teamă, dar sper să trecem cu bine peste acest moment delicat.

Pe scurt

Încă n-am început, să citesc în ritmul meu obişnuit, deşi am tot răsfoit câteva cărţi, în căutarea uneia care să mă acapareze total. Zic asta, gândindu-mă şi la sondajul creat de criz pe blogul ei. Nu ştiu dacă aţi observat, dar a reînceput să scrie. Aşa de tare m-am bucurat, încât am vrut să votez în sondajul de care ziceam; dar e greu de ales un singur răspuns. Când pun mâna pe o carte, o ronţăi rapid, chiar dacă e să nu dorm câteva nopţi, asta ar fi situaţia ideală. Dar cărţile de acest tip sunt greu de găsit. Şi nici nu-i bine să citesc doar din astea, că mai am şi altele de făcut, pe lângă citit. Partea proastă e că n-am găsit o carte care să-mi stârnească cu adevărat interesul, am abandonat deja câteva.

Am preferat să mă plimb zilele astea, pentru că deja se întunecă mult mai repede decât înainte de vacanţă, ceea ce-nseamnă că vine iarna. Şi-asta-i o veste care mereu îmi provoacă nelinişti. Dar încerc să le retez de la rădăcină, aşa că mă plimb mult şi citesc mai puţin.

Nici bloguri nu citesc cu prea mult spor, dar mă uit la poze:

I CAN HAS CHEEZBURGER?
Drawn!The Illustration and Cartooning Blog
Illustration: LCSV 4 The Illustration News Portal

şi încerc să-mi reamintesc locuri prin care-am fost, sau în care-aş vrea s-ajung:

Veneţia
Barcelona
Milano
New York

Pentru a respecta adevărul istoric, o să spun că am început de vreo două zile, să citesc o cărţulie care se numeşte [culmea ironiei] Să te ţii alergătură! Se pare că pe asta o s-o duc la final, pentru că am ajuns în Africa, adică aproape de pagina 100.

Quiz

Which Author's Fiction are You?

Flannery O'Connor wrote your book. Not much escapes your notice.
Take this quiz!

Am văzut care-s toate rezultatele posibile şi parcă a ieşit varianta cea mai bună. Oricum, mi-am adus aminte de o fetiţă cu care mă jucam eu uneori vara, la ţară. Întrebată de cei mari: "eşti frumoasă?", răspundea invariabil: "mi-s frumoasă, parcă mi-s scrisă!".

Filme

Ieri am reuşit să văd două filme, m-am uitat pentru că porneau de la două romane care mi-au plăcut muuuult. Primul, Întreabă praful [Ask the Dust], nu m-a încântat, dar a devenit suportabil, la a doua încercare. De la miezul nopţii, am văzut Pata umană [The Human Stain], cu Anthony Hopkins, în rolul lui Coleman şi Gary Sinise, în rolul lui Zuckerman.

Nu vreau să povestesc filmele, zic doar citiţi cărţile! Vreau să-ntreb şi eu: cum ajungi traducător? În Ask the Dust, la un moment dat, vecinul lui Bandini îi spune nenorocitului înfometat că ştie el o măcelărie, unde se vinde carne, de calitate foarte bună, adică the real McCoy, tradus în română carne McCoy. În Pata umană, Coleman îi propune lui Zuckerman să scrie o carte despre el, care «se va citi ca şi Candidatul manciurian». Super, n-am ce zice! Oare ce-i mai grav: să nu ştii engleză sau să nu ştii că limba română are şi ea nişte reguli? Biata limbă română, prin ce vremuri grele trece!

Rant

Pentru că tot am descoperit blogul despre lucrurile făcute să ne enerveze, m-am gândit să scriu şi eu câte ceva despre ele, pentru că, după ce am revenit din vacanţă, nu mă pot readapta hoţiei mioritice. Îl şi rog pe Andy Ghost, să schimbe textul unui cântec de-al lor, adică în loc de Bine ai venit în România/La noi s-a inventat prostia!, să cânte Bine-ai venit în România/Am legalizat hoţia!

Am venit doar de vreo săptămână şi deja coaliţia javrelor în floare mi-a subtilizat vreo 10 000 de lei, adică 1 RON, ceea ce n-o fi mult, dar mă înfurie la culme. În ţările prin care-am fost, mi s-a dat mereu restul, până la ultimul eurocent [inclusiv în cafenele].

Cum se fură la noi? Ce metode se folosesc? Din cele mai simple: mergi la casă, totalul e 11.16 şi tovarăşa spune simplu: 11,20 sau în loc de 33.60 se spune 34 sau vai, dar n-am să vă dau rest! n-am 2 500! Culmea e că nimeni nu zice nimic, poporul vegetal tace, pentru că asta ŞTIE şi asta-i PLACE lui să facă. Dar eu o să-mi fac cumpărăturile doar în magazine care acceptă plata cu cardu’.

Pentru că tot e la modă subiectul Danone, mai arunc şi eu gaz pe foc şi îi întreb pe tovarăşii în cauză: de ce Activia produs în România e culmea porcăriei comparat cu acelaşi iaurt produs în Ungaria?[care-i doar un pic mai prost decât cel fabricat în Italia?] Deosebirea e atât de mare, încât nici nu se poate povesti, e ca şi cum l-ai compara pe Mumuleanu cu Baudelaire.

De ce cafeaua pe care-o beau eu, importată de o firmă românească, e mult mai scumpă decât cea importată de o firmă maghiară? La magazinaşul din colţ, o pot găsi în cele două variante. Ghici pe care-o cumpăr?

Am de gând să devin culmea snobismului: când o să văd un produs fabricat în România, o să-l pun frumos pe raft. Şi oricum, mai am o veste proastă pentru producătorii/importatorii români: s-a inventat Szegedul!

Şi-acum, că m-am liniştit un pic, mă întorc la citit.

Nimicuri

Sunt aşa într-o stare de lasă-mă, să te las, cum nu se poate povesti. De exemplu, azi pe la 12, luam micul dejun, pentru că-mi permit, ceea ce înseamnă că mai am câteva zile de concediu şi că n-a trebuit să eliberez camera la ora 11.

Am început să citesc Bartleby & Co, dar n-am de gând să o termin, prea-s Bartleby personificat. Dovezi am destule: am încercat să mă uit la Întreabă praful şi l-am abandonat pe la jumătate, pentru că nici Salma Hayek, nici Colin Farrell nu mi s-au părut potriviţi pentru rol. John Fante e un autor la care ţin mult prea mult, pentru a suporta un asemenea sacrilegiu. Şi-mi aduc aminte că la Verona, într-o super-librărie, o doamnă i-a arătat victorioasă soţului o ediţie completă a operei lui John Fante, dar era-n italiană, aşa că pe mine nu m-a ajutat cu nimic vestea asta. Am reuşit să-mi găsesc în engleză doar Wait Until Spring, Bandini; acum mai trebuie doar să fiu în stare s-o citesc.

Da’ eu sunt în faza de bartelby, nici bloguri nu pot citi şi am pe reader o tonă de restanţe. Da' de fapt, Vila-Matas poveseşte despre cei care nu scriu, aşa că nici bartleby nu-s, mi-s doar ceva nedefinit, care se simte straniu pe aici.

Home, nu chiar sweet

M-am întors, dar o să am nevoie de câteva zile pentru a mă reacomoda cu anormalitatea de aici. Deocamdată, nu înţeleg nimic din ce se întâmplă în jur. Aseară, pe la 10 trecute fix am intrat în oraş, deci în mai puţin de 24 de ore am şi avut câteva experienţe urâte. Welcome to the Jungle, adică.

Partea bună e că pe Eurosport se transmite Turul Burgosului, un orăşel spaniol în care am fost şi eu. Orice-aş face, trebuie să recunosc, sufletul meu a rămas în Spania, deşi am tot văzut locuri frumoase, anul acesta inclusiv.

De citit, n-am citit nimic, deşi am încercat. Dar seara, când ajungeam în vreun hotel, eram aşa obosită, încât nu înţelegeam nici un cuvânt.

Am văzut câteva librării foarte frumoase pe unde-am fost. Întrebarea mea e: dacă noi suntem cei culţi, de ce ei au librării mai frumoase, mai mari şi cu mai mulţi cumpărători? E prea târziu pentru a căuta un răspuns.

Voyage, voyage

S-a terminat Turul Franţei, un moment de care trebuie profitat. Şi cum cei doi Radu au tot repetat nişte vorbe ale lui Serge Gainsbourg: je suis venu vous dire que je m’en vais, le trec şi eu aici, pentru că se potrivesc foarte bine în context: plec în vacanţă, probabil joi sau vineri, iar întoarcerea o să fie dincolo de mijlocul lui august. Mai am câteva detalii de pus la punct, trebuie să fac şi bagajele, să văd ce carte iau cu mine şi alte detalii. Să citiţi cu spor până mă-ntorc, numai cărticele frumoase!