Aiureli

N-am o zi prea bună, la un moment dat am stat în faţa monitorului, privindu-l luuuuunnnnng, nu mai ştiam cum se scriu anumite cuvinte. Aşa că am luat o pauză scurtă şi-am privit nişte pomişori încă înfloriţi.

Scriu aici, în speranţa că n-o să debitez nici o prostie prea mare, dar o să le uit pe cele rele şi grele [de care n-o să scap, termin ce am de lucru un pic mai târzior] .

Deseară sper că termin şi Prinţul din Central Park, mai am doar vreo 50-60 de pagini. Se citeşte uşor, e genul de carte contemporană care parcă-ţi spune: „citeşte-nainte, hai nu-ţi bate capu’, asta-i treaba şefilor!”

Nu scriu despre cărţi acum, zic ceva despre filme. Sâmbătă am văzut unul franţuzesc, ecranizare după Uimire şi cutremur al Amelitzei. Cred că din masochism m-am uitat. La vremea ei, m-a înfuriat cartea asta peste măsură şi acum m-a înfuriat filmul şi mai tare. Dar m-a şi ambiţionat: m-a făcut să termin Jurnalul unui bătrân nebun.

Duminică am văzut pe TV2 un episod din Monk. [dar strict l-am văzut, pentru că TV2 e un post maghiar, dublează tot ce prind şi eu nu ştiu maghiară; deşi s-a chinuit bunica să mă înveţe; aveam şi-o prietenă unguroaică, ea nu ştia nici un cuvânt în română, eu nici unul în maghiară, dar la cei 3-4 ani pe care-i aveam, chestia asta nu conta, ne înţelegeam de minune!]

Şi luni seara am văzut un super-episod din C.S.I New York [subtitrat], la sârbi [aşa bătuţi în cap cum sunt, tot mi-e drag de ei şi încerc să-i înţeleg, deşi uneori mi-e tare greu, iar alteori de-a dreptul imposibil; şi-acum închid paranteza şi n-o să mai scriu nimic despre cele politice].

Încercaţi să vi-o imaginaţi pe Audrey Hepburn în rochia neagră, celebră, pornind prin New York şi la un anumit moment se mai întâlneşte cu o Audrey Hepburn. Aproape ajunse la destinaţie, cele două mai întâlnesc o Audrey care venea din direcţia opusă. Unde se duc? La Tiffany’s desigur! De ce? Să-l jefuiască!!! Deci, 3 Holly Golightly puse pe fapte rele. Dar se termină prost.

Ieri dimineaţă, am observat că odată cu noul matinal, la TVR a re-apărut Marius Chivu. Speram eu că cei de la Cafeaua cu sare vor reapărea undeva. Invitatul de ieri a fost Dan C. Mihăilescu. Şi-au vorbit despre multe lucruri frumoase. Păcat că rubrica e marţea. Nu s-ar putea să fie în altă zi? [Nu... NU luni!]