Capitulare

Azi aş fi vrut să fiu la Bucureşti [dar când văd ce cozi sunt la secţiile de votare din Gara de Nord mă gândesc că poate-i  mai bine că am rămas acasă], mă consolez cu gândul că şi România ar fi trebuit să fie în cu totul altă parte. Aşa că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă duc să votez, pentru a amâna cu câteva secunde decizia finală, pentru a suspenda pentru câteva ore adevărul acelei ghicitori pe care o tot aud de când m-am născut: ce-i mic, negru şi îţi stă întotdeauna în faţă?

Pentru că ştiu sigur că în turul al doilea o să am de făcut aceeaşi alegere ca în 2000 [cu voi viitorul trece]. Dar, nu, la turul al doilea NU mă mai deplasez, să se-aleagă viermii fără mine.

sursa foto: icanhascheezburger

Şi dacă nu vă place luminiţa asta, mai am una: luminiţa de la capătul tunelului e, de obicei, o locomotivă care vine din direcţie opusă. 

Şi pentru cei care au acum douăzeci şi ceva de ani, cel mult 30, şi  un anumit nivel de inteligenţă am un sfat: plecaţi de aici cât mai aveţi timp. Pentru mine e mult prea târziu. Definitiv de târziu.

Poemul de sâmbătă 33

Sâmbăta asta avem temă la pds, dată de Teodora. Sună cam aşa: Uite ce propun eu: poeţi despre… poeţi. Să vedem cum se văd ei pe ei. Dar nu la modul abstract, ca entităţi textuale, ci concret-biografic. Cu nume şi detalii dezvăluitoare. Sau… învăluitoare?!

Am avut de ales din vreo trei poezii [doar 3 pentru că am evitat cu bună ştiinţă cea mai nouă generaţie de poeţi].

George Bacovia
Sonet

E-o noapte udă, grea, te-neci afară,
Prin ceaţă - obosite, roşii, fără zare -
Ard, afumate, triste felinare,
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...
Şivoaie-n case triste inundară -
Ş-auzi tuşind o tuse-n sec, amară -
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Edgar Poe, mă reîntorc spre casă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură -
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întunerec bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

Unde am fost azi

Am primit zilele astea mai multe e-maiuluri în care eram anunţată că are loc o lansare, un concert, un spectacol, diverse. Nu ştiam ce să aleg, dar la un moment dat am primit un email care a spulberat concurenţa. Suna aşa: 

Editura Brumar vă invită joi, 19 noiembrie, ora 18, la sediul revistei Orizont, unde va avea loc lansarea volumelor de poezie jamais vu sau la prima bere cu tata, de Adrian Mălăieş-Popescu, Andrei Pintea, Dumitru Vlad, Alexandru Drăgan, şi mansarda cu vitralii, de Gheorghe Vidican, ambele apărute în colecţia Poeţi români contemporani a editurii Brumar. Vor prezenta Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieş şi Robert Şerban.  

Am avut însă un moment de cumpănă azi când am privit pe geam şi-am văzut că a cam dispărut oraşul. [să ştiţi că geamul e parţial deschis, în dreapta ceaţa e în direct.] Numai că mi-am dat seama că ar nu ar trebui să mă dau bătută. Şi bine am făcut! Printre altele Mircea Mihăieş a spus două lucruri care mi-au picat tare bine: ceaţa asta întoarce pe dos orice timişorean; şi, orice bănăţean trebuie să ştie cu o lună înainte ce are de făcut. [Şi să nu uit: mâine se înmânează  premiile Filialei Timişoara a USR. Iar National Book Awards s-au dat azi]

Şi acum, pozele zilei. 

Cornel Ungureanu şi Robert Şerban:

Gheorghe Vidican, Mircea Mihăieş, Cornel Ungureanu:

Mihai Vieru, prezentându-i pe cei patru tineri orădeni[Alexandru Drăgan, Andrei Pintea, Dumitru Vlad, Adrian Mălăieş-Popescu]:

 

Pe alocuri, Mihai Vieru mi s-a părut mai emoţionat decât cei patru, poate şi pentru că el a girat într-un fel acest debut, nu singur, ci împreună cu Claudiu Komartin.

Şi, desigur, la sfârşit s-au citit câteva poezii:

"we go underground"... după cum v-am mai spus

Cam acum o săptămână, am primit o invitaţie specială la cafea, una pe care n-am putut-o refuza. Aşa că vineri dimineaţa am plecat spre Sibiu, iar la ora 6 eram în subterana librăriei Humanitas, unde urma să aibă loc o triplă lansare de carte şi mai ales, un recital de poezie. Cred că mai bine las imaginile şi înregistrările video să spună ce e de spus. Poate o să mai completez cu câte ceva în zilele următoare.

Gata, lectura poate începe! În distribuţie:
Claudiu Komartin, Andrei Terian, Dan Coman, Radu Vancu

La final, dialogul cu publicul. Au fost mai multe întrebări.
Dumitru Chioaru a spus ceva despre enclavizare.

Doamna aceasta venise în subterană la îndemnul Adelei Greceanu. Ascultase NRV, emisiune în care cei trei au fost invitaţi. Şi îmi pare rău că nu am îndrăznit să-i fac o poză în timpul lecturii, dar trebuie să mă credeţi, i se citea o mare fericire pe faţă şi trăia cu adevărat fiecare poezie, uneori mimica i se schimba imperceptibil, alteori aproape total. Dar zâmbetul rămânea mereu întipărit pe faţa ei. Şi-s convinsă că nu are o viaţă uşoară, ba dimpotrivă, cred că de multe ori trece prin momente grele, dar sigur păstrează poezia ca refugiu.

Radu Vancu, Daniela Popa, Ovidiu Baron

La plecare am fotografiat vitrina, la începutul lecturii se aflau acolo mult mai multe cărţi.

Şi câteva înregistrări video. Am încercat să aleg alte [video]poeme, diferite de cele postate de Ovidiu Baron pe blogul O carte într-o frază. [Câte ceva despre cele întâmplate la Sibiu a povestit şi Claudiu Komartin aici. Iar poveşti postlansare găsiţi aici].


Andrei Terian
Vezi mai multe video din Evenimente




Radu Vancu
Vezi mai multe video din Evenimente



Dan Coman
Vezi mai multe video din Evenimente



Claudiu Komartin
Vezi mai multe video din Evenimente

Şi un poem special, singurul care nu face parte din cele trei volume lansate la Sibiu.

in memoria lui constantin virgil banescu
Vezi mai multe video din Evenimente

Poemul de sâmbătă 32

Pentru că a plecat de acasă, am ales eu, blogul, pds-ul. Cu poezia asta merg la sigur cel puţin în ceea ce o priveşte. Sper să vă placă şi vouă.

Dan Coman
[addenda din d great coman]

tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni care să-mi reziste.
sunt un bărbat cum nu vă puteţi imagina.
ca să nu plesnesc de spaimă mă izbesc de o mie de ori de peretele camerei.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.
sunt un bărbat teribil. sunt un bărbat cum nu vă puteţi imagina.
bat ca descreieratul din inimă şi mai ceva ca un descreierat
rezist acestui rîs înăbuşit.
începe delirul şi odată cu el bucată cu bucată trupul meu
cade în mine şi mă umple de groază.
nu rămîne nimic în afara respiraţiei năucitoare: inspir. expir. expir. expir.
forţa mea mă încîntă într-atît încît fac spume.
la zeci la sute de kilometri în jur nimic altceva
decît spumele acestea gata să pulverizeze pămîntul.
într-adevăr: tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni care să-mi reziste.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.

Nocturnă. Nimic important

Mai am vreo 2-3 zile mai grele şi apoi intru în concediu [ăsta-i încă plătit]. Şi-mi doresc mult să se oprească ploile, să pot măcar ieşi din casă. Şi mă bate gândul să mă tund [pentru că trebuie]. Şi vreau un laptop, sau măcar un notebook.

Şi aş vrea ca atunci când sper că nu va mai ploua nici să nu mai plouă. Asta era priveliştea la ora H, după care s-au adunat o grămadă de nori urâţi.

N-am mai citit nicio carte, dar am răsfoit câteva. Deocamdată am hotărât să nu mai cumpăr niciuna, pînă la târg.

Gaudeamus poetic

Am primit un email* cu toate lansările editurii Vinea de la târgul care stă să vină, am mai primit şi diverse sfaturi*, aşa că am din nou senzaţia că o să mă întorc de la Gaudeamus mai ales cu cărţi de poezie.

În primul rând o să-mi cumpăr:
Geo Bogza, Poemul invectivă
Geo Bogza, Jurnal de sex

poate şi:
Saşa Pană, Călătorie cu funicularul
Constantin Nisipeanu, Femeia de aer
[parcă cei de la Art spuneau undeva ceva despre reeditarea volumului de poezii al lui Max Blecher, tot pe lista de priorităţi l-am inclus; iar la Polirom se anunţă un volum Allen Ginsberg, dar n-am priceput cine face traducerea].

Mi-aş mai cumpăra:
Lucian Vasilescu, aproape. atât de departe
Ioana Ieronim, Triumful paparudei
Florin Caragiu, Sentic
Iolanda Malamen, Ironiada
Mihai Vakulovski, nEUROCHIRURGIE, teatru

poate şi:
Mihail Gălăţanu, Burta înstelată
David Baker, Omul alchimic [traducere de Chris Tănăsescu]
Rodica Braga, Senin ca-n ou
[sunt din nou anunţaţi nişte avangardişti ruşi, în traducerea lui Leo Butnaru, ar fi trebuit să apară la Bookfest; cine ştie, poate acum vor avea mai mult noroc]

Pentru cei care ar fi citit nişte cărţi, dar n-au dat de ele: se mai întâmplă ceva la târgul ăsta, câteva cărţi interesante apar în ediţie nouă [se fac şi lansări]:
Dan Coman, d great Coman
Cosmin Perţa, Santinela de lut
Gabi Eftimie, cartea cu polaroidu'
Mihai Vakulovski, Odada
Florin Partene, Reverenţa
Mugur Grosu, Press. Troleul 43

Reapare Constantin Virgil Bănescu, acelaşi cer ce nu e.
Se va găsi şi cartea Hertei Müller, În coc locuieşte o damă.

Iar eu o să încerc să dau de urma unor cărţi apărute mai demult, dar pe care din diverse motive nu le-am cumpărat până acum.
-------
*mulţumesc :)

Poemul de sâmbătă 31

Am căutat o poezie într-un moment mai greu şi am rămas cu anumite cărţi lângă mine. Nu am volumele de atunci, din motive cred evidente. Am doar două antologii, şi o prefer pe cea a lui Alexandru Condeescu [cred că Ion Mircea a tăiat prea mult din anumite volume].

Ar trebui să-i spun Nichita, şi atât. Dar o să mai povestesc câte ceva. Cred că e ultimul poet care a fost iubit cu adevărat de cititorii de poezie, sigur, erau alte vremuri, iar la polul opus era înghesuială mare.

Şi nu ştiu exact cum ar fi fost sfârşitul, sau când ar fi fost el, dar sigur ar fi putut fi altfel dacă frigului nu i s-ar fi suprapus un tren neîncălzit, un apartament neîncălzit şi un spital cel puţin la fel de neîncălzit.

Nichita Stănescu

Mulţimea*

Fiecare se simte asigurat de singurătatea lui.

Între asiguraţii de singurătatea lor
se ciocnesc pahare, se pupă obraze,
se dăruiesc flori,
moartea unei plante devine cadou de sărbătoare,
pînă cînd mă şi întreb dacă zeul
la sărbătoarea lui
nu-i dăruieşte zeiţei capul meu
ca pe o floare retezată
şi moartea mea
ca pe o amintire de neuitat.

Fără inimă**
Sunt atît de fericit astăzi
de parcă mi-aş fi luat la revedere de la viaţă,
de parcă mi-aş băga în inimă un măr
ca să nu mai bată ci să stea dracului, -
ca să pot să mă apropii de tine şi să-ţi spun:
-Mă, ţi-o fi sete,
ia şi tu şi muşcă un măr!

Ardea spitalul***
Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!...
...Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
Şi flăcările sfîrîiau în cărnuri
Rîs alb cutremurat de savaot

Ce rîs, ce rîs mă străbătu azi-noapte!
Ce rîs de ziduri prăbuşite
Strivind sub ele urlete, clipite
Şi razele căzute ale lunii.

Şi luna... cum mai fulguia azi-noapte
Pe străzile pierdute-adînc în vis...
Şi cum mai fulguia pe cărnuri aspre!
Desfrîu de flăcări şi de vis ucis.

--------

*poezie postumă
**din Măreţia frigului, 1972
***debutul din 1957
****alte poezii aici

Zvon de târg

Încep pregătirile pentru Gaudeamus. Am primit fel de fel de mesaje cu noutăţile ce stau să apară. Am văzut pe câteva bloguri liste cu cărţile dorite, aşa că mi-am făcut şi eu una cu cărţi despre care ştiu că au apărut şi pe care le-aş vrea [pe cele de poezie deja le-am cumpărat, dar le trec şi pe ele tot aici]:

Art

Jorge Edwards, Casa lui Dostoievski [pentru că n-are legătură cu Dostoievski, iar cartea - ca obiect- e atât de frumoasă! meritul îi revine în mare măsură lui Andrei Gamarţ
Iulian Tănase, Adora
Sebastian Reichmann, Dan Stanciu, Dimensiunea "Umbrella"

Humanitas
Cormac McCarthy, Drumul
Richard Ford, Ziua Independenţei
[mai am şi nişte restanţe la capitolul Vargas Llosa, mă mai gândesc]

Vellant
Richard Yates, Revolutionary Road

Vremea

Luptătorii din munţi. Toma Arnăuţoiu, Grupul de la Nucşoara. Documente ale anchetei, procesului, detenţiei, de Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu.

Curtea veche
se spune că apare un Bolano nou, romanul cu literatura nazistă

Polirom /Cartea românească

aici am o problemă serioasă, cred că nu e doar a mea: să iau cărţile din târg cu 20% reducere, sau să aştept să-mi vină acasă cu 30% reducere?

ar fi de cumpărat
Sylvia Plath, Johnny Panic şi Biblia Viselor
Truman Capote, Muzica pentru cameleoni
Cristian Teodorescu, Medgidia
Elena Vlădăreanu, spaţiu privat
Angela Marinescu, Probleme personale
Georgiana Sârbu, Istoriile periferiei

poate o să apară şi
Domnica Drumea, Not for Sale
Adrian Bodnaru, O legătură de chei
Daniel Bănulescu, Fugi din viaţa ta
Eugen Negrici, Imanenţa literaturii

Bineînţeles că primul drum tot la Vinea o să-l fac, habar n-am dacă o să fie vreo noutate interesantă; dar mai am câteva restanţe la capitolul poezie şi tot mai sper să găsesc anumite cărţi/anumiţi autori.

Sigur abia de acum încolo editurile vor anunţa noutăţile şi toate lansările, dar eu aş prefera să mai tai nişte titluri de pe lista asta, nu să adaug altele. Excepţie face desigur poezia [şi sper să găsesc la târg antologia cu al 3 lea Săvârşin].

Wanted!

Bijuterii din astea vreau şi eu.
The Well Dressed Reader

şi un ultim sfat:

[Pseudo]electorale

Toată lumea e în campanie electorală, adică şi politicienii, şi scriitorii. O vreme cred că nu o să mai citesc nici paginile de cultură [în caz că se pot numi aşa] de prin ziare. Revistele literare sunt de negăsit, aşa că nu-mi fac nicio problemă în ceea ce le priveşte.

Trec aici un fragment [publicat în Orizont, nr. 10] dintr-un interviu dat de Herta Müller lui Robert Şerban [mai bine zis un fragment din emisiunea A cincea roată, din 12 martie 2005]. 

Mai bine nu ar fi fost dictatură şi mai bine nu aş fi scris nicio carte. Aş fi fost coafeză sau croitoreasă: profesii tot atât de interesante ca atunci când scrii cărţi. [...] Dacă nu ar fi fost dictatură, multă lume şi multe biografii nu ar fi fost atât de nenorocite şi toată ţara asta n-ar fi aşa de nenorocită cum este. Pentru că tot ce la ora actuală nu merge cum trebuie este urmarea dictaturii. Şi câtă nenorocire, câte vieţi distruse, Dumnezeule! Eu nu accept această condiţionare, adică să spui că o dictatură are ca urmare nişte scriitori, nişte cărţi. Hai să ne punem întrebarea şi invers: ce bine ar fi fost dacă n-ar fi fost dictatură? Asta e! Asta aş fi vrut să trăiesc. Şi să fiu scriitoare, dar nu într-o dictatură. Să mă fi făcut scriitoare fără să îmi stric nervii. Ar fi fost şi asta o alternativă.

*poza am făcut-o în Piaţa Libertăţii, zilele trecute

În căutarea eternei iluzii

Cred că ar trebui să mă grăbesc să scriu despre cartea asta [să văd cât mai îmi aduc aduc aminte], aşa ar trebui, să scriu înainte de a se termina festivalul de literatură de la Istanbul. Deşi aş putea să scriu şi după aceea. Gata, v-am ameţit destul. Dar tot nu intru direct în subiect. La Istanbul [sau preferaţi Constantinopol?] sunt acum adunaţi mulţi scriitori, printre care şi patru români, doi prozatori, Norman Manea şi Dan Lungu, şi doi poeţi, Adela Greceanu şi Claudiu Komartin.

Printre scriitorii participanţi se găseşte şi Olga Tokarczuk, scriitoare din Polonia, tradusă şi la noi, acum câţiva ani, la Polirom. Din păcate, oricât am încercat, n-am dat niciunde de Străveacul, am găsit doar Călătoria oamenilor Cărţii. Nu ştiu de ce, dar atunci când i-am auzit prima dată numele şi am aflat şi titlurile celor două cărţi, am crezut că autoarea e din cu totul alt secol. De fapt, e născută în 1962, dar eu credeam că e măcar o  scriitoare de secol XIX.

O să încerc să fac un fel de rezumat al cărţii folosind doar câteva fraze disparate, luate din diverse capitole [am dat peste ele într-un caiet vechi, cu diverse însemnări]:

Gauche este în această poveste o apariţie întâmplătoare. 

La început Dumnezeu a creat lumea dintr-o literă frântă. 

Fiecare carte este o ipostaziere a Cărţii şi se constituie într-o reflectare a ei.

Şi totul merită să fie descris. Nu doar vieţile sfinţilor, marile catastrofe, războaiele sau căsniciile regilor, ci şi naşterea celui de al şaptelea copil în familia unui ţesător, secerişul într-un sat sărac, visele unei bătrâne nebune şi ziua în azilul din Nantes. 

De aceea fiecare carte seamănă puţin cu omul. 

În acelaşi timp, fiecare carte scrisă de om îi supravieţuieşte. Omul care scrie o carte se depăşeşte pe sine. 

Gauche îşi apropie faţa de file şi văzu ceva mai clar structura hârtiei şi conturul ascuţit al literelor pe fundalul alb. Ştia că pentru oameni aceste semne au înţeles. Moarte şi nemişcate, conţineau în ele mişcare şi viaţă. 

Cartea zace în continuare acolo unde a lăsat-o Gauche. Se poate însă întâmpla ca, până la urmă, cineva să o  găsească şi să o aducă lumii, şi atunci cu siguranţă nu va mai rămâne nimic de scris.  

Gauche nu este o persoană importantă în acesată poveste. La fel ca toate celelalte personaje care apar aici. 

Povestea e simplă: se porneşte în căutarea Cărţii, dar cei care vor face călătoria până la capăt nu vor fi tot cei care au pornit la drum. De fapt, până la capăt [dar nu şi de la început] va merge doar Gauche. Încă de la primele rânduri, gândul m-a dus la Ştefan Agopian [refugiul într-o poveste din alt veac], dar şi la Petru al lui Vlad Zografi [povestea se întâmplă mai ales  în Franţa]. Ce se spune şi cum se spune contează mai mult decât ce se întâmplă. Şi încă nu-mi vine să cred că e vorba de o carte  apărută în 1993, şi, mai ales , că e primul ei roman.

Olga Tokarczuk, Călătoria oamenilor Cărţii, traducere de Constantin Geambaşu, Polirom, 2001