Wednesday, April 29, 2009

Our Daily Coffee

Cei mai mulţi dintre noi începem fiecare zi cu o ceaşcă de cafea, aburindă. Fără ea parcă ne-ar lipsi o parte din energia necesară. Cartea asta e pentru noi şi ar trebui citită la o cafea; în felul ăsta şi-ar spori farmecul. Are puţine pagini, se citeşte uşor.

Câteva date tehnice: Michel Braudeau e prozator şi ziarist. Cred că asta e prima lui carte tradusă în română. Mai e şi ziarist la Le Monde şi asta se vede [din păcate] în anumite pagini din Cafea. Cafenele. Tiltul cred că spune totul. Pe de o parte se spune povestea bobului de cafea, pornit din Abisinia pentru a cuceri, paşnic, lumea. Pe lângă istoria cafelei, a micului pomişor care face nişte fructe asemănătoare cu cireşele, care conţin însă nişte sâmburi din care se obţine cafeaua noastră cea de toate zilele, găsim istoria unor cafenele celebre, din câteva oraşe la fel de celebre ale Europei.

Cafeaua are povestea ei, incitantă şi plină de suspans. Iată una dintre poveştile frumoase: Cu două mii de ani î.e.n., în Etiopia, arbuştii de cafea creşteau în stare sălbatică în provincia Kaffa. […] Se spune că în secolul al VIII-lea un tânăr păstor yemenit, pe nume Kaldi, intrigat de comportamentul caprelor sale, care erau agitate până în zori după ce păşteau bacele roşii ale arbustului respectiv, ar fi povestit fenomenul la mănăstirea Chahodet. Stareţul a fiert sâmburii acestor fructe şi, dat fiind că s-a dovedit a fi foarte stimulantă, băutura astfel obţinută a primit numele kawah.

Cafeneaua e un spaţiu al dialogului liber, de aceea anumite sisteme politice, care vedeau în libertatea individuală un pericol, au urât şi cafeneaua. Dar în acele spaţii în care licoarea aromată era servită clienţilor fideli, se dezbăteau idei, se citeau ziare, se comentau ştirile zilei. Cafeaua n-a declanşat singură Revoluţia Franceză, însă cafenelele au oferit liberalismului, politic şi economic, una dintre cele mai bune arme ale sale. Această băutură fără credinţă şi fără lege, care cultivă spiritul critic, prin esenţă ostilă oricărei supuneri, a contribuit indirect şi subtil la zdrobirea cu un dos de palmă a Vechiului Regim, muribund deja, susţine Braudeau. În fiecare cafenea celebră, pot fi găsiţi mari artişti. Fiecare oraş e celebru nu doar pentru cafenelele sale, ci mai ales pentru artiştii care şi-au pierdut timpul pe acolo.

Era să uit: în Europa, cafeaua a pătruns prin Veneţia şi cafeneaua Florian. Un motiv în plus să iubesc Veneţia şi Italia.

De citit la o cafea:
Richard Brautigan: Coffee [Sometimes life is merely a matter of coffee and whatever intimacy a cup of coffee affords.]

Şi un vers superb: I have measured out my life with coffee spoons...
From "The Love Song of J. Alfred Prufrock" by T. S. Eliot:


foto: Free Verse Project

______
Michel Braudeau, Cafea. Cafenele,
traducere de Raluca Sava, Art, 2009

10 comments:

ionuca said...

Ioi, suna tare fain! Poate o sa am ocazia sa o citesc si eu, desi ma gandesc ca oare nu o fi si o carte Ceai.Ceainarii pe undeva? :D

Poza e fooarte faina, chiar si pentru a tea lover :)

Ps. Merci de link! Mi-a placut poezia! ;;)

ionuca said...

Mi-am downloadat cica "Complete Poems" de T.S. Eliot! Are si poezii cu pisiciiii! Cred ca o sa-mi placa mult! Merci, merci, merci! :)

white noise said...

@ionuca - nu stiu cum e cu ceaiurile, dar atatea five o'clockuri sunt in literatura engleza, incat nu stiu la ce ar mai trebui o carte separata.

plus japonezii, are kawabata un roman in care aia doar beau ceai. dar nu mai stiu cum se numeste. sper ca nu l-am confundat.

a tradus Foarta cateva poezii cu pisici scrise de T.S.Eliot. parca le-a inclus in tratatul de pisicologie.

si in general ma bucur ca e cineva vesel pe aici. adica tu :)

Alexandru said...

@White Noise: îmi sună foarte franţuzeşte cartea despre cafea, ”băutură fără credinţă şi fără lege...” :)

(în cazul meu, cafeaua nu-mi ascute spiritul critic, mai degrabă mă exaltă. iar fără cafea nu prea funcţionez. nu ştiu cînd am spirit critic :)

@Ionuca: aia cu Numele pisicilor e genială :) Filosofie felină pură.

white noise said...

@alexandru- pai toata lumea bea cafea, deci ea e apolitica :)

in rest, eu am trecut frantuzismele la "ziarist la le monde, din pacate" :)

"cafeaua trebuie vorbita", zice o prietena de familie. cam asta zice si Braudeau, ca la o cafea se vorbeste uneori mai mult decat permite legea.

Alexandru said...

Hm... cred că accentul cădea pe ascuţirea spiritului critic : ) Alcoolul e băut de şi mai multă lume, cei care beau devin, în general, foarte volubili (pînă la un punct), dar n-a dus decît la revoluţii din cuţite şi pahară.: )

(sînt cu totul de acord cu tine)

ionuca said...

Da, da, stiam de traducerile lui Foarta, dar nu stiam ca Eliot a scris o carte intrega de poezii cu/despre pisici :D Happy me!

white noise said...

@alexandru - nu stiu, io cred ca-s mai multi cafegii pe lume, dar alcoolul se bea mult mai serios.

pt detalii recomand Erofeev, Ion Muresan, Radu Vancu ;-)

@ionuca- nu stiu de ce, dar cred ca urma ar trebui sa se bucure mai tare :)

LZ said...

Ce simpatic. Merci, domnule. Beau cafea in fiecare dimineata, dar nu-mi pusesem problema de una si pana unde. O seara placuta!

http://laurazaharia.blogspot.com/

white noise said...

@LZ - is faine cartile astea despre cafea, am citit 2 si stiu acum de ce-mi place cafeaua care-mi place :)