"Toate-s vechi şi nouă toate"

Am ales un subiect cam trist pentru o seară de duminică, dar n-am ce-i face. Precum am zis, am citit cartea asta pentru că aveam anumite dileme. Dar mă aşteptam să fie un fel de roman siropos, o biografie romanţată; din fericire, n-a fost aşa ceva; de fapt, cred că dorinţa autoarei a fost să scrie un text oarecum obiectiv, bazat pe mărturiile celor care i-au cunoscut pe Esenin şi Isadora Duncan. Pe alocuri i-a reuşit, fiind destule pagini în care pur şi simplu notează sec cele întâmplate; de câte ori încearcă să explice relaţia dintre cei doi, tonul parcă devine nefiresc. Înainte de a scrie propria carte, Carola Stern a încercat să se documenteze cât mai bine, a citit, printre altele, o biografie a lui Esenin, memoriile Isadorei Duncan, romanele lui Anatoli Mariengof.

În general, nu ştiu dacă din exterior cineva ar putea explica ce se întâmplă între doi oameni, indiferent care ar fi ei. M-au deranjat oarecum mărturiile martorilor, care înclină balanţa în favoarea unuia sau a altuia, depinde al cui prieten era. Nu mă miră faptul că pentru Esenin poezia pare a fi mai importantă, nici nu cred că s-ar fi putut să fie altfel. [M-am tot gândit la o vorbă, parcă-i aparţine lui Vlahuţă: dacă nu înţelegi, cel puţin nu condamna.]

Revenind la dilemele mele, eu aveam senzaţia că Esenin a murit scriind cu propriul sânge ultimul poem. Adică eu ştiam varianta asta: care apare pe diverse site-uri, cum că şi-a tăiat venele, a scris un poem de adio cu propriul sânge. I l-a dat unui prieten cu rugămintea de a nu-l citi imediat. Am aflat că a murit o zi sau două mai târziu, alegând o metodă la fel de dură, adică s-a spânzurat. Nu-i lucru nou să mori în lumea asta/Dar nici să trăieşti nu-i lucru nou, cam aşa merg lucrurile.

Esenin şi Isadora Duncan s-au cunoscut în noiembrie 1921, la Moscova. s-au căsătorit în mai 1922, şi au plecat într-o călătorie lungă, spre Vest, ajungând la Berlin, Paris, dar şi în SUA. În vara lui 1923 s-au reîntors la Moscova, iar în toamnă relaţia lor s-a destrămat. Ce m-a mirat [mi-ar trebui alt cuvânt, dar nu-l găsesc la ora asta] a fost că aveau nevoie de translator pentru a se înţelege. [E un detaliu pe care nu-l ştiam deloc.]

N-am de gând să spun vreun cuvânt despre iluziile politice ale Isadorei Duncan, nici despre alte dispute politice.

Esenin nu a fost contemporan cu colectivizarea şi alte minunăţii ale noii lumi. Citind cărticica asta, abia dacă pot întrezări dramele îngrozitoare care s-au întâmplat cu alţi scriitori: Kliuev a fost arestat şi deportat ca reprezentant al literaturii culacilor, Boris Pilniak a fost condamnat la moarte ca spion şi trădător de ţară; mulţi alţii au avut de suferit.

Se spune că, pentru a fi arestat, era suficient să ai în casă un volum cu poeziile lui Esenin.

Carola Stern, Isadora Duncan & Sergei Esenin, traducere de Herta Spuhn, Paralela 45, 2003