Smoke

Cărticica asta ar fi trebuit citită de Crăciun, dar n-a fost să fie. Dar cu mare bucurie am citit-o pentru că mi-a adus aminte de Smoke, adică de prima mea întâlnire cu Paul Auster. Povestirea asta [care poate fi citită aici] e punctul de pornire al scenariului, care e însă mult mai amplu.

Finalul filmului [acele minute filmate în alb-negru] redau cel mai bine întâmplările pe care Auggie le încredinţează într-un fel prietenului său. „As long as there’s one person to believe it, there’s no story that can’t be true”, spune el. Şi spune o poveste tocmai unui scriitor aflat în impas, care mai şi trebuia să scrie o poveste de Crăciun, pentru The New York Times. Dar scriitorul nu are carnalitate, e un simplu ascultător. [Toată povestea legată de criza prin care trecea, cauzată de moartea soţiei lipseşte de aici. După cum lipseşte şi povestea micului hoţ, istoria familiei sale.] Auggie e cel plin de surprize, are mai multe secrete. Mai întâi, ar fi pasiunea pentru fotografie, realizând albume întregi cu imaginile unei banale străzi din Brooklyn.

Fumatul şi fotografia îi transformă pe cei doi din străini, în prieteni. Şi vorba lui Auggie: „After all, if you can’t share your secrets with your friends, what kind of a friend are you?” Aşa că-şi aminteşte cum a petrecut Crăciunul cu Ethel, o bunică oarbă, speriată de gândul că a fost uitată tocmai într-o zi de sărbătoare. Dar şi Auggie fugea tot de singurătate.

E o poveste foarte simplă, şi foarte umană. Iar desenele care însoţesc textul sunt pur şi simplu minunate. Acum aş vrea să revăd filmul.

Paul Auster, Auggie Wren's Christmas Story, illustrations by Isol, Henry Holt and Company, New York, 2004