Guns N' Roses - Not In This Lifetime Selects: Salt Lake City, Utah

                                            
În 1992, exact pe 22 mai (dar mai pe seară) eram la Budapesta, pe Népstadion, ce vremuri!

( Broken glass and cigarettes,
writing on the wall,
It was a bargain for the summer,
and I thought I had it all. 

nu, nu vor cânta așa ceva azi, dar ce importanță are )

Semnez si eu!

Din colțul meu de lume, semnez si eu protestul acesta! E vorba de articolul (incalificabil) despre Gabriela Melinescu.

Apel la decență!

Vineri, la Kunsthalle

Se deschide expoziția, era promisă de ceva vreme, dar ... Nu va fi un vernisaj  propriu zis, spațiul va fi deschis de la 12 până spre 6 seara.

Despre spectatori

Ced că încă se mai poate vedea pe internet. Da, știu, trebuia să fi zis de ieri, măcar...

Winter's Gate - live reading

Ne vedem la Bufnițe!

Mai e un pic și plec spre librărie, câteva ore acolo... nu mai contează câte, după aceste două luni de izolare, in care n-am trecut Bega. A fost așa o lungă așteptare, de asta pun aici două poze mai vechi, nu chiar vechi, cred că sunt din februarie. Într-o seară am ajuns la Bufnițe, dar m-am  uitat la ceas, era deja 9pm. Aș fi putut să intru, că fetele erau acolo, dar am rămas așa, în așteptare. Am făcut pozele astea și apoi am plecat spre casă.

Acum nu știu exact cum să vă spun, dar îmi doresc mult de tot să reziste librăria noastră, poate fiecare ar trebui să încercăm să salvăm ceva ce e cu adevărat important. (Promit că azi nu zic nimic despre Insomnium). Sunt multe lucruri de salvat, pe lângă viețile noastre, evident.  Nu vă e dor de nenorocitele alea de vieți de dinainte de pandemia asta, hai că nici nu erau așa rele... Totul e să le ducem mai departe, asta-i partea cea mai grea. Va fi cu totul altă lume, dar am mai prins vreo 2-3 schimbări din astea. Dacă vom reuși să avem grijă unii de alții poate vom reuși să ajungem împreună la mal. Ăsta e cuvântul esențial: împreună!

Concert vocal-simfonic "Carmina Burana", Aeroportul Traian Vuia, Filarmo...

Muzică bună, o casă la fel

Azi, de la 8 pm , e un concert Adrian Despot, transmis on line: Muzica de pe canapea.  Ar trebui cumpărat un bilet, deși concertul poate fi urmărit oricum. Dar eu cred că merită cumpărat biletul acela, pentru că intreaga sumă , contravaloarea biletelor deci, va merge  către un ONG, Casa Bună.  Bilete se cumpără on line. 


Later edit:

Auăleu -15 ani

                                   Altfel ar fi fost ziua asta dacă un anumit virus ar fi lipsit din peisaj.

Despre citit, necitit și altele

Pentru că nu prea mai citesc, de asta nu scriu mai nimic. Cititul a devenit strict obligație de serviciu, în rest prefer să văd cum cresc copăceii, florile, cum se mișcă norii, ce mai fac ei. După ce vor trece toate astea (dacă va fi un după și pentru mine), poate voi citi din nou. În vremurile astea să citească cei care n-au avut timp până acum. 

Toată povestea asta e terifiantă. Tot ce s-a întâmplat în Italia (și încă se mai întâmplă) e ceva... Nu găsesc cuvântul, poate pentru că am fost lovită puternic și nu știu cum voi duce cu mine durerea asta, pentru că acolo unde a fost cel mai rău, acolo sunt niște oameni care pe mine m-au salvat. La începutul anilor 90 au venit pe aici mulți străini cu ajutoare, din Franța, Germania, Italia. Au venit mulți, toți minunați, dar italienii au fost un pic altfel. Au venit, au aflat ce e cu mine, au plecat, dar acolo la ei acasă au continuat să vorbească, să caute, să întrebe. Și mi-au trimis medicamente după ce au vorbit cu un medic, profesor la Medicină în Padova. Mi-au spus câte ceva despre un posibil diagnostic, mi-au spus ce va urma. Fără ei povestea mea s-ar fi terminat prin 1991, hai, poate 1992.

Ei, italienii mei, veneau din sate/orășele aflate undeva la sud de Milano, la vreo 50 de kilometri. Într-o zi, acum vreo două săptămâni,  am văzut pe Euronews un reportaj din Tortona, unde virusul ăsta a distrus vieți, familii (au murit toți cei care locuiau în aceeași casă, cel puțin o familie a pierit așa). Leila era din Tortona... încă n-am găsit puterea să le scriu, să văd ce e cu ei, mi-e teamă de ce aș putea afla, și oricum durerea, durerea aceea îngrozitoare și toată suferința de acolo am simțit-o și eu, și încă o mai simt.

Da, nu prea mai citesc, doar din când în când mai răsfoiesc vreo carte de poezie. Și totuși, ieri am comandat un volum de proză, o scriitoare finlandeză care nu e tradusă la noi, recomandată de Niilo Sevänen (bass/voce în Insomnium). A fost un live chat (așa se spune corect în limba ce-o vorbim, nu știu ce limbă o fi asta, dar asta e) pe internet evident, și Niilo a fost rugat să recomande o carte numai bună pentru vremurile astea. Ca fapt divers: individul e absolvent de Literatură și Istoria culturii (și Winter's Gate nu e doar un album rock, e însoțit de o broșură care include o o proză scurtă - Winter's Gate - scrisă de Niilo. Și Ville Friman - chitară/Insomnium - e lector de microbiolgie la Universitatea din York, are doctorat. Finlandezi, ce să le faci.

Gata, alte povești rămân pe mâine.

COROLLARYVIRUS

Rodica Draghincescu , un  super - poem , un video pe măsură.


(în Newsweek Ro varianta în română a aceluiași poem )

Living In A Ghost Town

Un fel de dedicație, de la mine pentru voi!

Azi au lansat piesa asta, imediat apare și videoclipul.

"Living In A Ghost Town"

I'm a ghost

Living in a ghost town

I'm a ghost

Living in a ghost town



You can look for me

But I can't be found

You can search for me

I had to go underground

Life was so beautiful

Then we all got locked down

Feel a like ghost

Living in a ghost town



Once this place was humming

And the air was full of drumming

The sound of cymbals crashing

Glasses were all smashing

Trumpets were all screaming

Saxophones were blaring

Nobody was caring if it's day or night



I'm a ghost

Living in a ghost town

I'm going nowhere

Shut up all alone



So much time to lose

Just staring at my phone



Every night I am dreaming

That you'll come and creep in my bed

Please let this be over

Not stuck in a world without end



Preachers were all preaching

Charities beseeching

Politicians dealing

Thieves were happy stealing

Widows were all weeping

There's no beds for us to sleep in

Always had the feeling

It will all come tumbling down



I'm a ghost

Living in a ghost town

You can look for me

But I can't be found



We're all living in a ghost town

Living in a ghost town

We were so beautiful

I was your man about town

Living in this ghost town

Ain't having any fun

If I want a party

It's a party of one

Și videoclipul lansat fix la 9 pm.

Bob Dylan - I Contain Multitudes (Official Audio)

The phrase "I contain multitudes" comes from the Walt Whitman poem Song of Myself, 51, which features the lines, "Do I contradict myself? / Very well then I contradict myself / I am large, I contain multitudes."

The song, a gentle acoustic number, also references David Bowie's All The Young Dudes, Edgar Allan Poe, William Blake, Anne Frank, Indiana Jones and the Rolling Stones.

( de aici e fragmentul de mai sus) 

Vigilia Pascală

transmite TVR Timisoara acum
dar si Radio Timișoara

on line aici

"Twin Peaks" , după 30 de ani

                                          o zi specială, pentru că pe 8 aprilie 1990 se lansa Twin Peaks, un serial minunat.