Ceva, dar nu ştiu despre ce

Azi o să plagiez în stil mare, cel puţin aşa cred acum. Cam tac în ultima vreme, deşi tot mai citesc câte ceva, dar nu citesc sistematic şi nici nu mă apropii de cărţile cu prea multe pagini pentru că ştiu că nu am mult timp pentru ele. Şi nu-mi place să-mpart un roman în episoade multe şi scurte.

Am trecut şi prin câteva momente de derută în ultima vreme. Primul a fost pe la sfârşitul anului trecut, atunci o prietenă m-a rugat să-i recomand o carte, ceva care să-i taie respiraţia. Şi am tăcut, n-am avut niciun răspuns. Se referea strict la proză şi la apariţii oarecum recente. De atunci mă tot gândesc şi tot caut un răspuns şi am ajuns la o concluzie nu prea veselă: în ultimii cinci ani am dat doar peste trei autori care n-ar trebui rataţi, ar trebui citiţi adică: Attila Bartis (dar mai mult pentru Tihna), Roberto Bolano şi Jeffrey Eugenides. Din literatura română: Filip Florian (dar pentru Degete mici, de Zilele regelui încă nu pot să mă apropii). Am citit şi alte cărţi foarte bune, dar autorii îmi erau cunoscuţi de ceva vreme. Şi am recitit câteva romane, care mi-au plăcut la fel de mult ca prima dată. Cred că asta o să cam fac: o să mă opresc din citit şi o să trec la recitiri. Pe un fir de romaniţă m-aş juca aşa: a citi, a reciti? Deşi nu-s năzdrăvană, de la o vreme încoace mai nimic nu-mi place, când e vorba de proză.

Dar fiecare zi se termină cam aşa: iau lângă mine câteva cărţi de poezie [pentru că poezia e capitol special, ei nu i se aplică cele de mai sus] şi citesc, sau la întâmplare, sau caut ceva anume. Uneori mai sar peste o carte, pentru că poezia tocmai citită mi-a schimbat starea. Nu pot să citesc o carte de poezie în 25 de minute, doar pentru a scrie o cronică în următoarele 5. Şi nu lecturez niciodată nimic. De fapt, eu citesc mai mult de o zi la o carte de poezie, uneori şi mai multe. Aici recitirea e baza. Nu citesc pe nerăsuflate, fac pauze, pentru că se acumulează imagini, gânduri, cuvinte, trăiri şi uneori se acumulează atât de multe încât trebuie să mă opresc.

Am mai avut un moment de derută, un moment greu al vieţii mele, pentru că nu prea mai cred în diverse ocupaţii filologice. Citind diverse cărţi, articole scrise pe marginea cărţilor am senzaţia că întotdeauna esenţialul dintr-o carte foarte bună ne scapă, am senzaţia că putem spune prea puţin despre anumite cărţi. Dar sper să trec peste momentele astea şi să mai povestesc despre ce am citit. Pînă atunci, nu mai zic mare lucru, şi oricum, dacă tac nu înseamnă nimic.