Vineri, 2001. Fruntea mea e ca o sugativă, absoarbe şanţurile timpului. [...]
Vineri. Vinerile mele sunt incolore.
[Rodica Draghincescu, Zâna dracilor(jurnalul care îşi omoară cititorii), Est, 2009
Într-o noapte spre dimineaţă, vineri pe la 3 am, mă gândeam că o să trec cuvintele astea pe blog, aşa, fără alte comentarii. Şi am amânat, nu mai ştiu de ce.
Şi acum o să apară aici, dar cu câteva completări, pentru că vinerea asta s-a colorat brusc. Mai întâi am primit câteva mailuri care m-au bucurat tare mult.Iar apoi am găsit în cutia poştală o carte, Divanul scriitoarei, un volum coordonat de Mihaela Ursa.
La NRV, am ascultat şi un interviu cu ea, şi cu Simona Popescu. Mi-a rămas în minte o replică a celei din urmă: nu există întrebări care nu pot fi puse.
Sunt vreo 36 de întrebări la care răspund nu ştiu câte scriitoare, că nu le-am numărat. Mai e şi o antologie de texte. Spun mai multe după ce o citesc.
Şi tot azi am mai răsfoit şi nişte reviste, dar tot numai poze pun aici.
Posts
8 comments:
primesti vreodata reviste de cultura din iasi? daca nu, pot sa ti le trimit eu, doar sa-mi spui adresa...
promitator titlul cartii coordonate de ursa. ca si celalalt, abia aparut la polirom, despre nastere...
divanul e foarte misto! coperta nu prea o pricep...
Cred ca ar putea fi interpretata astfel (coperta): a pune in lumina, a descalci prin raspuns ceea a fost incalcit-angrenat prin intrebare, ca in cazul "dintilor" unui fermoar.
Dincolo de asta, de acord, se putea sa arate si altfel...
@ionutza - gasesc la bcut, multumesc, in oras nu ajung reviste literare, decat cele din poza plus cultura, rom.lit si obs. cult
@literaturcoaz - pare interesanta cartea. despre coperta nu zic nimic, dar imi pare cunoscuta. nu stiu de unde
ma bucur de vizita si comentariu. si bafta cu blogul :)
@auramaru - salutari :)
ma gandeam si ca se deschide o tema de discutie, sau poate se inchide? nu stiu...am senzatia ca noi vrem sa cautam semnificatii pe care ilustratorul nu le-a cautat neaparat. sau mai stii?
@ white noise
multam de urari!
coperta imi sugereaza un corp uman, care se imbraca sau dezbraca: fermoarul ramine legat de vestminte
coperta este creatia ruxandrei bularca, fosta mea studenta eminenta in mai multe domenii decat grafica. la asta s-a gandit ea stiind cartea, nu i-am sugerat decat sa-mi dea ceva in nuante de pamant. mie imi place foarte mult si imi place la fel de mult ce inferati voi acolo: descalcirea, ca aura maru sau dezvelirea de vesminte, ca az...
uhm, ce'i chestia aia cu nietzsche, aruncata acolo? revista?
@strelnikov - e Tomis, nr din ianuarie. dar e un singur articol despre Nietzsche
Post a Comment