"Când îşi luă seama, prin cap îi trecu imaginea păpuşii de cârpă cu care se juca în copilărie. Un trunchi murdar înţesat cu câlţi, cu mânuţe, picioare şi cap cusute cam primitiv. Un ghemotoc cenuşiu şi mototolit. Cu asemenea păpuşi se jucau toate fetiţele sărace din cartierele de lângă râu. Dragostea proprietarelor lor le schimba însă în cele mai frumoase prinţese." [Olga Tokarczuk, Călătoria oamenilor Cărţii]
Când am dat de paragraful ăsta mi-am adus aminte că am avut şi eu o păpuşă de cârpă, una care a fost într-un fel prinţesă, deşi eu aveam multe alte păpuşi. Primisem mobilă de jucărie, albastră evident. Dar nu aveam nicio păpuşă atât de mică încât să poată dormi în pătuţul acela şi nici pe scaune nu putea sta niciuna. Într-o seară, bunica mi-a dat o păpuşă de cârpă, făcută de ea. Era destul de primitivă, dar era şi ea tot albastră. Ochii, mânuţele şi nu doar ele erau cusute pe trupul acela micuţ. Dar ce conta, avea loc în pătuţ şi pentru o vreme a fost păpuşa mea favorită.
Când am dat de paragraful ăsta mi-am adus aminte că am avut şi eu o păpuşă de cârpă, una care a fost într-un fel prinţesă, deşi eu aveam multe alte păpuşi. Primisem mobilă de jucărie, albastră evident. Dar nu aveam nicio păpuşă atât de mică încât să poată dormi în pătuţul acela şi nici pe scaune nu putea sta niciuna. Într-o seară, bunica mi-a dat o păpuşă de cârpă, făcută de ea. Era destul de primitivă, dar era şi ea tot albastră. Ochii, mânuţele şi nu doar ele erau cusute pe trupul acela micuţ. Dar ce conta, avea loc în pătuţ şi pentru o vreme a fost păpuşa mea favorită.
Posts
No comments:
Post a Comment