M-am dus prin librării să caut o carte despre care am aflat că s-a reeditat. N-am găsit-o încă, dar am dat peste alta, despre care nu ştiam că a apărut, dar e tot una despre Grupul de la Nucşoara.Cartea asta nu e una cu poze, deşi are mai ales poze. Dar fiecare are închisă în ea o poveste, iar împreună formează o poveste pe care ar trebui să o ştim. Şi am putea să o aflăm dacă ne-ar interesa. Dar nouă nu ne pasă.
Las pozele să spună o parte din poveste:
Despre fraţii Arnăuţoiu mi-a vorbit prima dată bunica. Altora le-a fost frică. Sau poate nu ştiau nimic. Nu mai ştiu când am început să pun întrebări, citisem eu o carte a lui Horia Tecuceanu, ştiam că scrie cărţi poliţiste, prezentând cazuri reale. Şi am dat peste o carte veche, apărută în BPT, pe vremea când domina coperta roşie. Acolo miliţienii căutau nişte bandiţi, dar eu n-am priceput de ce erau bandiţi, pentru că nu făcuseră nimic, nu erau acuzaţi de nimic. Şi am citit cartea de vreo trei ori, convinsă fiind că îmi scăpase desigur vreun detaliu. Pe urmă am început să aflu câte ceva despre rezistenţa din munţi, şi din Făgăraş, dar şi din Munţii Banatului. Mă întreb ce părere ar avea ei despre noi. Şi oricum, pe aici mancurtizarea continuă.
***50 de ani de la procesul şi execuţia membrilor grupului de rezistenţă condus de Toma Arnăuţoiu. Album de fotografii şi documente din arhiva CNSAS. Ediţie îngrijită de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu şi Ioan Crăciun, Universitatea din Bucureşti, Ars Docendi, 2009
Posts
7 comments:
Eu am citit cartea „Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara”, acolo sunt și alte mărturii care amintesc și de frații Arnăuțoiu. E vorba despre mărturia lui Cornel Drăgoi, în principal. Am aflat că anul viitor o să apară un film artistic pe tema asta, sunt deja foarte curios.
Am văzut-o pe Ioana Voicu la Memorialul Durerii. Cîntă în orchestra Filarmonicii. Episodul despre grupul Arnăuţoiu a fost foarte bine făcut, ca de altfel toate capitolele filmului. Cred că ar merita reluat în anii aceştia în care cenzura lui Iliescu a dispărut. La începutul anilor '90, memorialul se difuza după miezul nopţii. Întotdeauna în ziua respectivă, Actualităţile TVR-ului aveau de transmis o şedinţă a comuniştilor. Elisabetei Rizea era vorba să i se facă un monument care să sfideze Casa Scînteii. Eu încă îl aştept.
@quasiote- eu nu am cartea aceea, dar am rasfoit-o acum cativa ani.
si-n cartea asta e aminitita Elisabeta Rizea, de fapt la final e data intreaga lista a celor arestati in grupul Arnautoiu si pedepesele pe care le-au primit
nu stiam de film, astept si eu, sa vad cine-l face
@Florin Halalau - e pe youtube episodul acela
http://www.youtube.com/watch?v=DI0fdE-dY4M
nu cred ca s-au adunat destui bani pt statuia Elisabetei Rizea
s-ar fi anuntat pe site
http://www.elisabetarizea.ro/index.html
Da! Niste oameni adevarati! Ce caractere puternice.Imi reamintesc ca vazandu-le fotografiile in primel carti aparute dupa '90, ma remarcat adeseori figura, privirea, expresia, etc
Marius
@Marius - de multe ori cand privesc pozele lor, sau ale celor care au trecut prin inchisori am senzatia ca vad acolo o hotarare care noua ne lipseste
Expresia acelor ochi a devenit aproape de negasit la oamenii de astazi, indiferent de domeniul in care activeaza. Felul de a fi al celor asemenea moare o data cu un cuvant din ce in ce mai rar folosit, care transpare din chipurile lor: ''dârz''. Pacat. Ar fi trebuit invatat la scoala alaturi de ''barza'', ''varza'', ''mazare'', ''manz'' si restul.
@albaidaq - cu siguranta erau altfel decat noi.
Post a Comment