Poemul de sâmbătă 27. Atipic

De când porcul
a devenit emblema patriei mele,
s-a trezit şi iepuraşul
din mine.

Nici nu ştiţi de când voiam eu să trec aici poezia* asta.
Şi pentru că e un pds anormal, o să continui aşa:

curriculum**

nu răpus, terminat
minţit până ce însumi am minţit.
nu gol, doar privat de mine însumi.
nu lovit cu pietre, nici cuvinte.
tratat doar cu tăcere.
nu înfometat, însă cavernă capul.
scăpat, supravieţuit, de asemenea, da.

Şi urmează firesc :

Cântec***

Cine mai are un cântec
îşi pipăie beregata: fără
un motiv evident.
(decembrie 1982)

Iar la final, Herta Müller****

"De când gândesc, mi-au rămas în minte spusele mamei:

Frigul e mai rău ca foamea.
Sau: vântul e mai rece ca zăpada.
Sau: un cartof fierbinte e un pat cald."

*Mariana Marin, Poem pentru patrupedul Bobiţă
**Richard Wagner, cretă neagră, traducere de Andrei Zanca, Paralela 45, 2000
***Rolf Bossert, Cântec, Stau pe treptele vântului, traducere de Nora Iuga, ICR, 2008 [mai multe poezii de-ale lui aici; şi despre el puteţi citi tot pe blogul lui Komartin]
****Herta Müller, Porumbul galben n-are timp, din volumul de la Art, dedicat festivalului de poezie "Oskar Pastior", Sibiu, 2007 [am vrut să aleg o poezie din cele două volume apărute la noi, dar ar fi avut farmec doar fotocopiate, aşa că am renunţat; am pus o poză cu copertele la postul cu Nobelul]