Saturday, October 31, 2009

Poemul de sâmbătă 30. Multiplu

1. Pentru că nu o să mai spună: ce faci, mă, hai să vorbim despre cărţi, trec aici singurul poem care cred că i s-ar fi potrivit.

Cărţile

[Petre Stoica, Numai dulceaţa porumbelor, 1985]

Cărţi cu duioase poeme mitologice

cărţi cu stupide poeme dedicate Renaşterii
cărţi cu poeme despre estetica morţii
cărţi cu poeme aşa-zis filosofice
cărţi cu balade naive cu ode sclipind
ca tortul destinat aniversării nepotului
cărţi şi cărţi

toate sunt minunate când burta ţi-e plină
şi iubita te aşteaptă în transparenta-i cămaşă
de noapte
eu subscriu pentru o carte cu poeme banale din care
izbucnesc mirosurile şi zdrenţele pământului
şi behăitul oilor mânate la abator
într-un cuvânt o carte din care
se ridică suspinul poetului cu degetele prinse în uşă


vă rog să-mi iertaţi preferinţele
şi faptul că fumez ţigări atât de ieftine


2. Dar nu pot să nu trec aici şi unul dintr-o carte pe care am cumpărat-o ieri. Ziceam să nu mai cumpăr cărţi, dar pentru că am dat de poezia asta, am luat-o. De fapt o ştiam dintr-o emisiune a Adelei Greceanu, a fost o lectură publică în nu mai ştiu ce galerie şi Elena Vlădăreanu a citit şi textul ăsta.

spaţiu vital

[Elena Vlădăreanu, spaţiu privat, 2009]

nu-mi place poezia.
nu-mi place carnea de porc.

nu sunt mulţumită de jobul meu

de viaţa mea

de iubitul meu.

nu am speranţă de viaţă

nu am planuri de viitor.
nu vreau casă

nu vreau maşină

nu vreau copii

nu mă entuziasmez.

nu-mi doresc prieteni pe viaţă
nu-mi doresc vacanţe exotice
nu-mi doresc să rămân în memoria voastră.

nu-mi place poezia.
nu fac nimic din ce nu am chef.

nu-mi pasă dacă şi când te rănesc

nu sprijin programele sociale
nu merg la vot
nu mi-e frică de moarte.

nu dau doi bani pe viaţa aurolacilor.
nu dau doi bani pe viaţa mea.

şi în general nu-mi place

şi nu-mi doresc nimic.
doar un spaţiu în care să mă aud

cum inspir şi expir. atât.


3. Azi e ziua cu
pds-ul fotbalistic. Eu nu prea am putut să mă joc, aşa că n-am căutat nimic despre fotbal. Cum nu vreau să fiu pedepsită [se dă un penalty pentru fiecare oră de întârziere], trec aici doar două versuri, ale lui Baldomero Fernandez Moreno [furate dintr-un Secol 20 vechi]:


ceva zboară către soare şi nu se ştie dacă
e mingea sau dacă nu cumva e chiar Pământul.

9 comments:

Alexandru said...

Frumoase versuri despre minge, merci!

E o bună lovitură de începere : )

to-morrow said...

E un fragment perfect de poezie (cel despre fotbal) si imi dovedeste inca o data utilitatea poeziei: cuvinte putine, imagini multe.

white noise said...

@Alexandru - inteleg ca nu voi fi pedepsita :)

@to-morrow- poezia saraca mai face si ea ce se mai poate.

Alexandru said...

@White Noise: Dimpotrivă, nu ştiu cum te-aş putea răsplăti : )

Vrei să te gîndeşti tu la o temă pentru pds-ul de pe noiembrie, te rog?

white noise said...

@Alexandru - n-am nicio idee, prefer sa nu... poate vrea Teodora

Anonymous said...

Mulţumesc că te-ai gândit la mine...în cel mai pur stil bartlebyan! :)

white noise said...

@Teodora - asta inseamna ca asteptam o tema de la tine?

Anonymous said...

E deja fixată! Nu am stat prea mult pe gânduri! :)

white noise said...

@Teodora- da, am vazut. eu am mai pus un fragment doua din acele poezii, nu la pds, ci intr-o cronica de pe aici. o sa caut ceva mai nou, poate gasesc :)