Tuesday, October 20, 2009

Falsuri

O să scriu câteva cuvinte despre Vagabonzii Dharma mai mult aşa, să nu uit că am citit romanul. De fapt, am amintiri vagi legate de cartea asta şi nu ştiu dacă e vina ei, sau o fi vreun început de Alzheimer. Despre alte cărţi am amintiri mult mai vii, deşi le-am citit înaintea Vagabonzilor. Dar să trec la lucruri mai vesele, în cazul în care găsesc ceva vesel. Din păcate am dat peste varianta în engleză după ce am citit traducerea [care m-a înfuriat pe alocuri]. Dar mi-am promis să nu mai fac aşa ceva, drept pentru care am descărcat mai multe pdf-uri [deşi urăsc pdf-urile].

Am ajuns la concluzia că nu mai am niciun strop de simpatie pentru hipioţi, dimpotrivă, mi se par închistaţi în prejudecăţi. Şi e simplu să fii hipiot când ai o casă în care să te refugiezi iarna. Nu-s toţi aşa, unii sunt şi sinceri. Parcă nu prea are legătură cu cartea ce scriu eu aici, deşi are. Am citit-o cu plăcere, pentru că e bine scrisă. Şi e o carte în care se spune clar că e bine să fii viu, cât mai viu. Şi se mai spune ceva: oricât de frumoasă e natura, omul e un animal social şi până la urmă se întoarce în lumea asta, a oamenilor.

N-am încercat să  ţin minte/să descopăr identităţile reale  aflate în spatele numelor. Ar fi fost ca şi cum aş fi citit o bârfă bună. Poate exagerez, dar, cum eu iarna  n-am umor,  n-ar fi de mirare.

N-are niciun sens să scriu mai mult. Mai bine trec la altă carte. Dar nu ştiu ce o să aleg, parcă nimic nu poate spulbera frigul ăsta.

Poate imaginile astea:




Jack Kerouac, Vagabonzii Dharma, traducere de Dan Sociu, Polirom, 2009

8 comments:

claudiu k. said...

e o cronică foarte personală. de fapt, ce nu e ok la Vagabonzi? şi de ce te-a înfuriat (fie şi numai pe alocuri) traducerea?

white noise said...

@claudiu k - de fapt, nu e cronică, recunosc. cartea e bine scrisă, deşi, dacă mă gândesc bine, povestea nu e de neuitat. am terminat-o acum o lună, aş putea să o povestesc în linii mari de tot. nu-i o carte care să taie respiraţia. dacă m-aş gândi că cei de acolo sunt kerouac, ginsberg şi alţii poate ar fi alta situaţia. dar fără ei nu mai rămâne mare lucru.

traducerea e neglijentă pe alocuri, m-a deranjat că a rămas "job" peste tot, deşi conotaţiile sunt diferite. mai sunt şi neglijenţe de tipul "de coborât până jos". apare şi un chiabur, în original e kulak, ar fi trebuit să rămână aşa.
în fine, nu-s multe probleme, dar n-am eu umor. în schimb am fixuri de filolog.

claudiu k. said...

toţi traducătorii ar trebui să le aibă, dar mai scapă, inevitabil, mai ales dacă nu ai şi un redactor foarte bun

white noise said...

@claudiu k - sigur că mai sunt scăpări, dar în cazul traducerilor din engleză astea-s aproape o modă.

Andi said...

Da, libertatea lor nu e și a noastră, noi avem alte idei după care să tânjim. Pentru mine hippiot = părinți, ceva demodat. :)

insemnaridinsubterana said...

Of, ce amintiri de adolescenţă cu filmul ăsta al lui Forman...ştiu că, atunci, am făcut pielea găinii.
(Teodora)

capricornk13 said...

off-topic: mi-am cumparat "White Noise" a lui De Lillo (in traducere) din pricina dumitale, l-am gasit stingher intr-o librarie de cartier si n-am putut sa rezist :)

white noise said...

@Andi - nu stiu daca par demodati, mie imi par pe alocuri falsi. se ascund dupa lucruri pe care nu le inteleg, doar pt ca asa-i moda.

@Teodora - e un film minunat, l-am vazut de muuuulte ori, l-as revedea oricand

@capricornk13 - sper sa-ti placa, are si o urma de sf, poate mai multe