ce-i mult e mult!

era o vreme în care, în fiecare dimineaţă, îmi beam cafeaua citind diverse bloguri. era o vreme în care-mi băteam prietenii la cap cu ce cărţi am mai citit eu, şi tot povesteam, şi ei mă ascultau politicos, sperând în sinea lor să termin cât mai repede cu poveştile astea nesărate. era o vreme în care mă simţeam ca un Archaeopterix plutind pe Bega.

şi a venit un moment în care mi-am zis să-mi fac şi eu un blog, poate reuşesc măcar aşa să stau de vorbă cu cei care citesc. şi o vreme a fost bine. am vrut să stau de vorbă, despre cărţi, cu oameni pentru care cărţile sunt importante. şi-s atât de puţini. totul a fost frumos, până când au apărut unii care, neputând să construiască, s-au gândit să dărâme. din diverse motive, prietenii pe care i-am găsit pe net la începutul meu de drum s-au risipit. unii şi-au închis definitiv blogul, alţii nu mai scriu despre cărţi, alţii scriu foarte rar. unii încă mai rezistă.

zilele astea am şters din reader toate blogurile în care am dat peste atacuri la persoană. am şters şi blogurile în care am dat de atacuri la persoană, ascunse în diversele comentarii. mie răutatea din jur îmi face rău, chiar şi atunci când nu e îndreptată împotriva mea. sunt destui oameni răi în viaţa reală, nu vreau să stau să-mi feresc spatele şi pe net. o să şterg şi din blogroll absolut toate blogurile în care există atacuri la persoană, inclusiv din cele oficiale. o să şterg tot, deşi există riscul de a-mi supăra anumiţi cunoscuţi, prieteni.

mă interesează dialogul, nu traficul.

aparent fără legătură, o să trec aici câteva chestii care-mi tot vin în minte de câteva zile:

1. calomniaţi, calomniaţi! ceva, ceva tot rămâne!

2. welcome to the jungle, we have funny games

3. nu contează cine votează, contează cine numără

4. prietenii prietenilor mei nu-s neapărat prietenii mei

5. duşmanii duşmanilor mei nu-s neapărat prietenii mei

6. prietenii vin şi trec, duşmanii se acumulează

7. ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela

ajunge.