Wednesday, April 25, 2007

Iluzii vieneze

Nu ştiam nimic despre H.Bonciu înainte de a vedea cartea asta de la Polirom. Nici acum nu ştiu mare lucru, că n-am avut răbdare să citesc prefaţa, am aruncat doar o privire foarte pe diagonală.

Cele două romane, adică Bagaj şi Pensiunea doamnei Pipersberg, par construite la fel, în ambele autorul e amestecat în text. Dar nu le-aş numi romane, gândul m-a dus mai curând la Aglaja Veteranyi decât la Camil Petrescu. Şi-s o dovadă clară a faptului că nimic nu-i nou sub soare şi nimic vechi.

În Bagaj, fericitul scriitor nici nu trebuie să scrie, pe când se chinuia să prelucreze un vechi poem, primeşte de la Omul cu ciocul de aramă [de la criminal adică] paginile scrise de Ramses [de victima sa]. Totul ţine mai mult de absurd şi oniric decât de proză. H. Bonciu iubeşte Viena, declinul imperiului, arta crepusculară. Apar artişti cu numele lor real în Bagaj. Am avut senzaţia că autorul ne invită într-o expoziţie. Putem vedea o galerie întreagă de portrete. Mie mi-au plăcut mai ales fragmentele cu Egon şi Hilda. La un anumit moment sunt portrete ale unor femei [nimic scandalos pentru secolul XXI, dar am înţeles că prin anii 30 s-a vorbit de pornografie].

În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinad Sinidis îi explică lui Bonciu de ce a plecat de acasă. Dar nu prea reuşeşte. Pentru că nimic nu e logic, sare de la o poveste la alta, de la un personaj la altul, printre poveşti mai apar şi fragmente cu gândurile lui, dar şi ale lui Bonciu.

Nu se pot propriu zis povesti romanele astea. Sunt nişte ciudăţenii. Cred totuşi că ţin mai mult de istoria literară. Eu una n-am avut o mare revelaţie citindu-le. Dar parfumul de epocă mi-a plăcut, totuşi.

H.Bonciu, Bagaj. Pensiunea doamnei Pipersberg, Polirom, 2005

6 comments:

aglaja said...

Iti multumesc pt. impresii, uite asa se face loc pe lista mea de dorinte :-)

Citisem cu timp in urma o recenzie in Romania Literara, care tot cam pe-acolo batea ca si tine, o carte care nu "deranjeaza" canonul interbelic, interesanta insa pt. critica.

Devoratorul said...

Daca este vorba doar de parfumul de epoca, cred ca o sa zic pas.

white noise said...

cartea poate fi interesanta pt cei care vor ciudatenii. mai ales scriitorii interbelici au scris de bine despre H. Bonciu.

cred ca [micro]romanele astea [sau ce-or fi] n-ar trebui citite impreuna, ci lasat un timp intre ele.

white noise said...

in ultima Dilemateca [12 adica] Radu Afrim spune ca ar vrea sa dramatizeze Pensiunea doamnei Pipersberg [si nu numai]. interesant proiect!

aliscami79 said...

Eu am aflat de Bonciu din cartile lui Vlad Musatescu. La un moment dat intr-unul din romanele sale "aventuri aproximative" mentioneaza ca l-a intalnit pe scriitor si povesteste despre el. pare a fi un scriitor "special".dar inca n-am avut ocazia sa intru in posesia unuia dintre romanele sale. oricum stiu ca a scris si poezii(?!)

white noise said...

editia asta de la Polirom are o prefata scrisa de Adriana Babeti.un personaj fabulos pare a fi acest Bonciu.