Wednesday, January 27, 2016

Ștefan Manasia la „Ce mai faci, scriitorule?”

începutul dialogului dintre Ștefan Manasia și Bogdan Munteanu




lectura din „Cerul senin”





lectura din „Motocicleta de lemn”



Monday, January 18, 2016

Reply2

Ștefan Manasia
Reply2

 lui Radu Vancu, locuitor al celei mai mari
berării din univers, Hermannstadt

„Toată lumea doarme deja:
e duminică spre luni.
Cei mai mulți s-au destrăbălat
pînă la sînge.
Acum fac nani
ca jamaicanii
picați din cer între
două religii (sau poate trei).
Greierii și pisicile-n rut au tăcut,
bătrînii bețivi discută despre Cratylos,
despre rugăciunea inimii,
sperînd că dimineața cu solzi de mreană
nu-i chiar așa departe.
În cîteva minute
au să înceapă
(ochi adipoși ca ai dobermanilor),
să vorbească răgușit despre moarte”
( „motocicleta de lemn”, charmides, 2011)


pe 25 ianuarie Ștefan Manasia vine la „Ce mai faci, scriitorule?”, Cărturești(Mercy)

Saturday, December 12, 2015

Apus




Wednesday, December 2, 2015

Cu întârziere, despre o lansare

Nici poveste nu va fi... doar niște poze și vreo două poeme 
Marius Aldea, Sinistra, Casa de Editură Max Blecher, 2015






cine bate covoarele
cine bate carnea pentru șnițele
cine face maioneza
astea-s treburi de bărbat
și ăștia stau numai beți
e tot ce discută fetele și mămuca
ăștia suntem eu și fratemeleu

primul revelion fără tăticu

nu folosim desfăcătorul
retezăm gâtul sticlei de colțul
 mesei și bem așa
ce dacă bem de căteva zile
berea e ieftină dar mai ieftină-i viața
berea e rece dar mai rece a fost tăticu

ce ne pasă nouă de covoare le călcăm în picioare
ce ne pasă nouă de carne o călcăm în picioare
ce ne pasă nouă de maioneză am tîiat deja mușamaua
lăsați-ne în pace să bem
berea e ieftină dar mai ieftină-i viața
berea e rece dar mai rece a fost tăticu

avem buzele franjuri
să mai spunem tot ce gîndim
avem buzele prea distruse să putem tăcea
tot ce iese din noi e sinistra
fetele și mămuca râd une din ele ia aparatul foto
facem poza de grup

2 bomboane mentolate
și mămuca nu mai pare fără măsele
2 feluri de  machiaj și fetele nu mai arată nedormite
cine desface șampania
cine aprinde artificiile
cine îi pune pe ăștia doi la punct



 tatăl nostru care ești în pământ
mama a ținut doliu pe cap
până i-a albit odată cu părul
vecinii s-au uitat la noi mult timp
așa am învățat să-njur

în ziua aia fără dumnezeu
m-am îmbătat ca porcu'
atunci m-am sărutat prima dată cu limba
la mormântul tău
cu cea mai frumoasă fată
aveam casetofonul cu mine
banda se prindea la aceeași melodie

tatăl nostru care eșt în pământ
toate s-au întîmplat atât de repede
încât mulți te-au invidiat
eu aș fi vrut să mai învăț câte ceva
cum se schimbă o priză
cum se repară instalația de crăciun
cum se procedează la primul bărbierit

abia atunci am realizat
că sunt copil
când plin de ciudă
mă rugam să îmi dea barba
să o las mare cum e obiceiul

pe măsură ce trece timpul
semăn tot mai mult cu tine
tac atunci când nu trebuie
și vorbesc în somn
ce nu spun pe ziuă

când îmi vine dor de tine
încep să regret
că nu m-ai bătut
mai mult


Sunday, November 29, 2015

Svetlana Cârstean la „Ce mai faci, scriitorule?”

23 noiembrie 2015, Timișoara, Cărturești


lectură din „Floarea de menghină”


Svetlana Cârstean citește din „Gravitație”, volum apărut în 2015, la editura Trei