Lecturi în parc

Se întâmplă atât de multe lucruri în oraş, iar eu încă m-am reuşit să povestesc mai nimic despre lecturile  organizate de Ariergarda, în primăvara trecută. De curând au lansat şi o carte, Aleea din parc - album de artă, care prezintă pe scurt cele întâmplate. N-au fost doar lecturi, au fost şi happeninguri  şi muzică [Liviu Butoi]. Au fost trei asemenea întîmplări literare. 

Prima alee a fost în Parcul Karlsruhe. S-au citit poezii scrise de cei din Aktionsgruppe Banat[ două actriţe de la Teatrul German au citit alternativ, în română şi germană] Nu doar ele au citit poezii.

 Am făcut o scurtă înregistrare: Viorel Marineasa citind o poezie de William Totok:

Happening: Gabriel Kelemen şi Tiberiu Giucă [o poveste despre războiul rece]


A doua alee a fost în Parcul Adolescenţei, din Giroc; cartier proletar, public amestecat. Au citit poezie Aleksandar Stoikovici şi Marius Ştefan Aldea.
Happening: Gabriel Kelemen şi Tiberiu Giucă [despre cuvinte dispersate]

A treia alee: în Parcul Coronini, au citit mulţi poeţi [ Simona Constantinovici, Daniela Raţiu, Adela Dragomir, Eugen Bunaru, sigur au mai fost şi alţii, dar memoria nu mă ajută în momentul ăsta].
Happening: Tiberiu Giucă [quintă regală]

LitVest&Cafe Text

Uite aşa se leagă lucrurile, am luat joi Dilema veche, acolo am găsit un poem inedit scris de Alice Popescu. Cumpăr revista în primul rând pentru cronica lui Marius Chivu. Şi uite aşa am ajuns la subiect: LitVest, un (mini)festival organizat de Biblioteca Judeţeană. Anul acesta va fi cândva în octombrie, anul trecut printre invitaţi au fost Marius Chivu, Florin Iaru, Pavel Gătăianţu. E undeva pe blog programul complet. 

Eu am ajuns doar la o lansare ce a  avut  loc la Cartea de nisip, o lansare de la care nu puteam lipsi.Vântureasa de palstic  a lui Marius Chivu e o carte foarte specială. Toate cronicile au fost favorabile şi criticii au vorbit despre criticul Marius Chivu care a ales să debuteze cu o carte de poezie. De ce la ora H debutul acesta nu  a mai fost debut e o chestie care mă depăşeşte intelectual, dar nu schimbă realitatea, cartea lui Marius Chivu fiind una dintre cele mai bune cărţi de poezie apărute la noi în ultimii ani.

Biblioteca Judeţeană organizează diverse evenimente, nu doar legate de carte. Am făcut câteva fotografii la Cafe Text, unde a putut fi văzută o expoziţie despre publicitatea din alte vremuri, o expoziţe organizată de Teatrul Merlin, şi altele.

 

Un debut*: Alice Popescu

Când am citit undeva că Alice Popescu a publicat un volum de poezii, m-am întrebat: o fi vorba de acea Alice Popescu, cea care a publicat acum vreo 2-3 ani o carte despre realismul socialist? [ dar o carte complicată o socio-psihanaliză a realismului socialist, pentru care a primit şi un premiu] Mi-am dat apoi seama că despre ea e vorba, cele două cărţi sunt cumva legate între ele, măcar printr-un grupaj [din cele trei] din Sfoara de întins rufe. Dintre debuturile reunite în cercul poeţilor apăruţi acesta îmi e cumva cel mai aproape, un motiv ar putea fi şi dedicaţia, de fapt o jumătate a ei, cartea îi e dedicată şi lui Mircea Nedelciu [scriitor la care eu ţin foarte mult, deşi ştiu povestea celor 5 $].

Transcriu aici 3 texte, unul din primul grupaj, Zona de trecere, iar următoarele două din cel de al doilea, Dragă realismule socialist.



Alice Popescu
Vertebre

o dată la două săptămâni
mama vine la Bucureşti să-şi repare o vertebră
din cele multe.
alain m-a întrebat câte vertebre are mama.
i-am spus că, în ţara mea, părinţii au mai multe vertebre
decât propriii lor copii,
atât de multe
încât abia le duc. se târăsc ca nişte trenuleţe de jucărie
de-a lungul vieţii,
iar copiii vin la urmă,
întotdeauna.
ei nici nu se mişcă,
dar doar obstacolele la o parte din drum şi se întind pe şine,
aşteptând cu înfrigurare.


Scrisoare mică

dragă realismule socialist,
şi eu, ca şi tine:
am fost omorâţi la naştere, sufocaţi
cu tăcere.
am apărut într-o mare de linişte
pe care nu era frumos să o deranjăm,
aşa că ne-am umplut gurile cu pietre
şi am început să le înghiţim
una după alta,
pe nerăsuflate,
să facem
cu ele
o lume nouă.


Scrisoare şi mai mică

dragă realismule socialist,
să ştii că exist!

------------
* debut în poezie, fiind inclusă în colecţia coordonată de Svetlana Cârstean

Dictando

Pe la sfârşitul lui ianuarie, Adrian Bodnaru a lansat o nouă carte, Dictando, apărută la o editură  nouă [are 1 an şi ceva]: DIAcritic. Lansarea a fost frumoasă,  nu putea fi altfel din moment ce prezentarea a fost făcută de Mircea Mihăieş şi Marcel Tolcea. Mi-am adus aminte şi de o altă lansare, în aceeaşi formulă, care a avut loc acum câţiva ani buni, în The Note. Atunci Marcel Tolcea a vorbit despre poetul venit din bibliotecă, acum Mircea Mihăieş a făcut elogiul editurilor mici. Are dreptate într-un fel, apar cărţi bune şi frumoase la DIAcritic. Anul trecut de exemplu a apărut cartea lui Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, dar nu prea ştiu în ce măsură ea a ajuns la cititori. Acum a apărut şi un nou volum semnat de Şerban Foarţă, dar mai ales o traducere [făcută de Ilinca Ilian şi Adrian Bodnaru] despre care am auzit numai vorbe bune:  Vicente Huidobro, Altazor [e un amplu poem, din 1931,  scris în spaniolă, dar poetul e chilian; titlul complet: Altazor sau Călătoria cu paraşuta; ediţia e bilingvă]

Revenind la Dictando, transcriu aici un poem [nu au titlu; sper că voi reuşi să respect aşezarea în pagină]:

Anii ieşeau tot mai rar din case. Trăiau modest, fără poveşti

scumpe sau ziare; uneori îşi cumpărau de la copii desene în

creion cu şosele şi plopi ca vieţile ordonate şi sigure de altădată.

Semănau cu câte o stradă lăsată ziua cu luminile aprinse, cum stă-

teau la ferestrele lor reci, rupând caiete albe, neîncepute. Îi vedeam

numai seara, când o boală subţire şi înaltă se îneca în mine cu un

măr: nefericiţi, aşteptând fiecare, la cină, aceeaşi iarnă însorită.

Şi două imagini: una din librărie, alta din carte [sper că se poate citi şi acel poem].

Cenaclul TEXT la debut

Prima ediţie: invitat Radu Vancu. A citit şi Tudor Creţu un fragment dintr-un roman aflat în lucru. N-am filmat tot.
Fraza de debut n-am pierdut-o:


Din lectura lui Radu Vancu cred că lipseşte fraza de final:


Fragmentul din romanul lui Tudor Creţu: