„E cinic, e minunat!”

O carte care-mi place la fel de mult chiar și după ceva timp de când a apărut: Dmitri Miticov, Dmitri : genul cinic.

Mari drame nu

E multă suferință în lume,
dar și în filmele coreene.

Ce nevoie să ai de marile drame
cînd şi un bec aprins pe stîlp
peste fierul forjat
rupe miocardul.

Cîte nume de boli ți-ar fi necesare
ca să fabrici lirism.
Lirism e să îi spui te voi iubi pînă cînd o să mor.
Dar cum ar fi să mori chiar acum.
Uite cît lirism.

Şi tot despre cupluri. El spune obişnuința e ideal
proiectat în R la a doua, spațiu 2D
domestic şi tihnă.
Eu zic ăsta-i tetris.

Cît să trăieşti şi cu tetris.

Dar înainte de maidanul liric ce mai era.
A da, copilăria
Street Fighter la maşinuțe : mîna pe manetă
e dibăcie.

Eşti Ryu în săritură decisivă
cînd realizezi că da există pericole reale, scheme
neaşteptate formidabile şi foarte foarte
multă suferință.
 

Modul sarcastic

I.

Limbajul. Îl ai şi îl foloseşti

cu stîngăcie, ca pe o unealtă primitivă,

deteriorată şi imprecisă

al cărei scop s-a pierdut definitiv.

El spune trebuie să mergem la cumpărături,

ea spune trebuie să facem curăţenie,

dar ei vor să spună

ce mai putem face de aici, de aici

nu mai putem face nimic.

Cineva te întreabă ce faci, îi răspunzi - bine.

Dar bine ultima dată a fost cînd.

E exact aşa cum te-au învăţat: deşi pare simplu, 

întelesul comunicării este mult mai complex 

şi plin de substrat.

Limbajul. Vor veni cîndva nişte oameni

să-l şteargă de praf

cu nişte pensule mici.

Cum se numeşte asta, se numeşte grijă,
se numeşte afecţiune, ba nu,
se numeşte arheologie.

Se ia limbajul, se face din el

un cărucior ponosit

şi se împinge cu piciorul pe scări.

Ia limbajul, fă din el un gest.

 Karaoke

Nu să te descurajez, dar spune-mi ceva mai trist
decît un club de karaoke.

Practic accesez confuzie și nimic altceva
cînd văd oameni care citesc cîntece
de pe ecran și spun asta-i fericirea.

Dar eu care dimineață am rămas în mașină
și am ascultat radio
și am așteptat să deschidă la bancă
am văzut fericirea
luînd forma unui cățel care sărea
pe anvelopă.

Ce e fericirea
e o pasăre e un avion
e un exces de interpretare.

De asta și zic: neatenția.
De asta și zic: anevoios la prima greșeală,
dar tot mai ușor pînă la o alunecare lentă sigură
în noaptea tîrzie dezolantă nefastă la karaoke.


Ninja

2.

O istorie a gesturilor obişnuite,
asta e viața ta întreagă, dar şi iluzia
că mai poate fi şi altceva acolo,
imagini calde sau tot ce ai fost învățat
vreodată despre educație, familie, mediu şi alte
asemenea resurse ale vocabularului.

Spune după mine: educația şi familia şi prietenii.
Acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

Spune: lungile discuții cu tine însuți,
şi diversele planuri, filme scurte din viitor.
Spune : întoarcerile interminabile, mîinile întinse
lîngă tastatură şi nostalgia.
Acum repetă cu mine : nu, nu e asta.