PdS 39

De câteva zile am ales pds-ul ăsta, numai că nu ştiu cum să-l introduc în scenă. Cam aşa: au ajuns la mine, direct sau nu, din librării sau de la prieteni, câteva antologii, vreo patru. Una dintre ele îmi pare a fi de departe cea mai bună: Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu". Opera Prima (1998-2008), Axa, 2010.

Are un singur defect: nu se precizează dacă poeziile fac parte din volumele premiate, sunt inedite, sau de unde vin, aşa că cei care nu ştiu mai nimic despre poeţi sunt puţin în ceaţă. [Ar fi trebuit să găsesc o altă formulare, dar la ora asta e cam greu].

Până la urmă, valoarea unui premiu de debut stă şi în ce se întâmplă după aceea cu premianţii. Fără niciun alt comentariu, lista poeţilor antologaţi: Doru Mareş, Dan Bogdan Hanu, Liviu Georgescu, Răzvan Ţupa, Dan Sociu, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Dan Coman, Bodgdan Perdivară, Sebastian Sifft, Andra Rotaru, Diana Geacăr, Livia Roşca, Rita Chirian, Florin Partene, Svetlana Cârstean.

 Şi pds-ul de astăzi:

Svetlana Cârstean

A New Girl in Town (I)

Cîţi ani ai?
Dacă asta m-ai întreba ce-aş răspunde?
O zi?
Visul m-a aruncat afară cu putere, cu ură.
Sînt un copil de o zi,
frămîntîndu-se neliniştit în coşul lui de răchită
sau mai degrabă în acvariul lui din salonul de prematuri.
O fetiţă nouă a sosit în oraş,
dar oare de fetiţe avem nevoie sau de băieţei,
dar oare în ochii ei care încă nu văd te poţi uita şi îi poţi spune
"vino",
oare braţele tale o pot primi o dată pentru totdeauna?
Oare braţele tale sînt prea subţiri,
de aceea nu îndrăzneşti?
Corpul ei e nefiresc de uşor,
ar trebui să cîntărească mai mult pentru frica ta să
cîntărească mai puţin.
Corpul ei e nefiresc de uşor,
iar ţipetele ei atît de puternice,
cad greu în urechile tale pînă noaptea tîrziu.
O vom boteza în curînd:
va primi un nume greu şi uşor totodată.

Nocturnă

Şi ziceam că voi rezista tentaţiei de a pune pe blog poze şi orice fel de înregistrare de la o ediţie [a treia] a Institutului Blecher la care n-am fost, deşi mi-aş fi dorit mult de tot să ajung! Şi în ediţia asta a fost şi poezie [Gabriel Daliş], dar a fost şi proză [Marin Mălaicu-Hondrari]. Numai că trenurile nu merg cum aş vrea eu şi nici cum ziceau ele la început că vor merge, nu, ele-s deviate în aşa fel încât să-ţi piară orice chef de a mai merge spre Bucureşti. Şi de ce să mergi dacă ştii că tot n-ajungi când trebuie?

Dar când eram eu mai tristă şi mai tristă, am primit un cadou frumos. Parţial îl dezvălui aici:

foto & video: Andra Rotaru

Vezi mai multe video din Evenimente

Şi două poze:

Trec aici şi un fragment, dintr-o carte mai veche [oarecum], un fragment care-mi vine deseori în minte: Trei dimineaţa. Ploaia a încetat de câteva minute. [...] Ora la care Sylvia Plath începe să scrie poemele din ultima iarnă. Scrie cu mintea luminată de o lumină rece, planetară. O tulbură luna, o tulbură chiparosul. Cărţile ei nu i-au adus decât durere şi singurătate. Cum se face că poezia altora îţi face bine, iar propria poezie te distruge, te roade pe dinafară şi pe dinăuntru?

[Marin Mălaicu Hondrari, Cartea tuturor intenţiilor]

Joi

Miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni, marţi, miercuri, joi, Friederich. Zile de pedeapsă.

Miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni, marţi, miercuri, joi. Să concepi o comedie când eşti pedepsit! Vineri, sâmbătă, duminică, luni, marţi, miercuri, joi, zile şi nopţi albe de scris. Teribilă depresie.

Eu dau fuga până în România. (...) vineri, sâmbătă, duminică... România post-revoluţionară. Fost, stat doar o săptămână, văzut lumile de acolo, pierdut orice urmă de moral, reîntors în temniţa germană d'aci, la singurul meu ideal: valuta. 

[Rodica Draghincescu, Zâna dracilor(jurnalul care îşi omoară cititorii), Est, 2009]

PdS 38, vreo 25%

Zilele astea am răsfoit nişte pagini cu Poemul invectivă,  al lui Geo Bogza. Şi mă gândeam că ar mai trebui şi alţii să facă acelaşi lucru. În primul rând, dacă ar citi, nu mi-ar mai explica mie cât de nesimţiţi* sunt poeţii de azi şi ce suavi înaintaşii.  În al doilea rând, s-ar putea să mai taie din procentele de originalitate atribuite altora. Dar am ales nişte versuri din alt volum, le-am găsit într-o însemnare rămasă undeva, pe o pagină, n-am notat din ce volum e, şi nici nu am acum de gând să caut antologia din dotare. Personal nu am niciun fel de respect pentru Bogza, dar rândurile astea sunt pentru poeţi. Nu e poezia întreagă, pentru că nu merită [ nu ei, ci ea; ei merită].

Geo Bogza  
Aş vrea sa fiu cinci minute poet...

 

Aş vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:

Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripează
Când vor să exprime în versuri o suferinţă sau o bucurie
şi-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generaţii întregi le ştiu pe de rost si de câte ori le aud
sunt cuprinse de aceeaşi adâncă emoţie.


 -----
*le-am zis aşa pentru că nu-mi place să vorbesc urât, mai ales la ora asta.

Vineri, mai mult color

Vineri, 2001. Fruntea mea e ca o sugativă, absoarbe şanţurile timpului. [...]

Vineri. Vinerile mele sunt incolore.

[Rodica Draghincescu, Zâna dracilor(jurnalul care îşi omoară cititorii), Est, 2009

Într-o noapte spre dimineaţă, vineri pe la 3 am, mă gândeam că o să trec cuvintele astea  pe blog, aşa, fără alte comentarii. Şi am amânat, nu mai ştiu de ce.

Şi acum o să apară aici, dar cu câteva completări, pentru că vinerea asta s-a colorat brusc. Mai întâi am primit câteva mailuri care m-au bucurat tare mult.

Iar apoi am găsit în cutia poştală o carte, Divanul scriitoarei, un volum coordonat de Mihaela Ursa.

La NRV, am ascultat şi un interviu cu ea, şi cu Simona Popescu. Mi-a rămas în minte o replică a celei din urmă: nu există întrebări care nu pot fi puse.

Sunt vreo 36 de întrebări la care răspund nu ştiu câte scriitoare, că nu le-am numărat. Mai e şi o antologie de texte. Spun mai multe după ce o citesc.

Şi tot azi am mai răsfoit şi nişte reviste, dar tot numai poze pun  aici.

Lectură suplimentară

Vineri dimineaţa am aflat că de la 6 urma să fie o lectură în cafeneaua de la MLR, o întâmplare cu muzică (Mircea Tiberian) şi poezie (Claudiu Komartin).  M-am bucurat mult că am aflat la timp , din mai multe motive, unele neculturale [sau mai ştii]: pentru prima dată am băut şi eu ceai la halbă.

Nu prea mi-au reuşit pozele, doar câteva:

Poeziile citite au fost unele mai noi,  altele apărute deja în volum [Am ales una* deja publicată pentru că nu ştiu ce soartă vor avea cele noi]. Lorena Lupu  a citit Din confesiunile unei fracturiste, dar eu nu-s de acord cu interpretarea ei [parcă a vrut să contrazică tot ceea ce zisese Komartin despre poezia asta.] Dacă stau bine să mă gândesc nu prea vreau să mai ascult niciun actor rostind o poezie, oricum nu la o seară de lectură. Îmi ajunge vocea  autorului, care, de obicei, prin felul în care citeşte, spune multe despre el şi mai îmi dă şi o cheie de lectură.

Claudiu Komartin citind* din Anotimpul său

Vezi mai multe video din Evenimente

Cred că a fost cel mai bun loc în care Komartin a citit să nu scriu (jurnal). 

Şi câteva secunde cu Mircea Tiberian

Vezi mai multe video din Evenimente

La "Blecher"

Am lipsit câteva zile, dar am lipsit motivat. Am fost la Bucureşti, la prima ediţie din acest an a Institutului Blecher.  De când m-am întors, mă tot întreb ce să povestesc, pentru că ar fi multe de spus. De câte ori se anunţă o nouă ediţie a clubului de lectură, de atâtea ori caut o birjă*, să pot pleca. Numai că uneori mai sunt probleme tehnice [lipsă de bani, de timp, plus termene de predare şi alte chestii absolut nesuferite]:

De data asta am putut face totul la timp, până şi aparatul meu foto a înţeles importanţa momentului şi a funcţionat până la capăt.

Am vrut să mă duc şi pentru că era o primă ediţie în casă nouă [cu avantajele şi dezavantajele sale].

Mai întâi câteva poze, înregistrări:

Radu Vancu citind finalul de la Sebastian în vis [începutul e aici; iar aici pot fi găsite  fragmentele alese pentru a fi disecate de cei prezenţi]:

Vezi mai multe video din Evenimente

Ioana Bogdan a citit fragmente dintr-un roman, Anisia. [varianta video aici, doar începutul]. A povestit pe blogul ei cam ce s-a întâmplat, cum a fost primit textul citit. Eu cred că multe din reproşurile care i-au fost aduse pot fi făcute multor romane publicate în ultimii ani, aşa că n-aş spune că situaţia e atât de neagră. Oricum nu pot să nu remarc eleganţa cu care a primit criticile aduse [la fel şi Radu Vancu, pentru că nu  a fost lăudat chiar de toată lumea].

Încep discuţiile:

Vezi mai multe video din Evenimente

Noutăţi tehnice: afiş, pliante cu textele care au fost citite

La ora H au început ostilităţile, şi totul  a fost foarte interesant. La Institutul Blecher  textele citite nu cad niciodată în gol, ba aş putea spune că dialogul din partea a doua e mereu deosebit de viu.  Şi pentru toate astea vinovat e tot Claudiu Komartin, care ştie şi cum să-i selecteze pe cei care citesc, dar şi să-i invite la dialog pe cei veniţi să asculte.  Aşa că până la urmă nu pot spune decât că Institutul Blecher are un singur defect: e la câteva sute de kilometri distanţă. Însă uneori merită străbătuţi.

------
*birja e de la Zaza

PdS 37

Am hotărât că săptămâna asta sâmbăta să fie într-o duminică. În primul rând pentru că nimic nu e ce pare a fi. Apoi pentru că vremurile sunt atât de încâlcite încât mi se pare normal ca şi zilele să o ia razna. Dar mai ales pentru că ieri eram pe tren, şi nu i-am lăsat blogului nimic de făcut în lipsa mea.

Teodor Dună
ziua tuturor zilelor

zilele negre ale morţii au trecut
a fost ce-i drept un an crucial
mi-am făcut dintr-o bucată de tablă ruginită un soare imens
pe care-l ţin ascuns sub podele
n-a strălucit niciodată
a fost bine am stat în casă mi-am umplut uşa cu mortar
împiedicând orice ieşire
gura mi s-a încleştat pregătindu-se pentru un ţipăt care ar fi sfărâmat-o
a fost bine a fost un an crucial ca toţi ceilalţi ani
ai morţii

în afară de acest soare întunecat nu am nimic
oasele mi-au acoperit încetul cu încetul pielea s-au făcut stăpâne
trupul s-a micşorat până nu a mai avut unde
sunt foarte liniştit
foarte liniştit desenez pe soarele meu întunecat o dată pe an
câte-o literă în formă de cruce
poate de aceea toţi anii sunt cruciali
acum dorm sub oasele mele şi din cauza pânzei care-mi acoperă faţa
am ajuns să mă respir pe dinăuntru
e bine
acum e mai linişte ca oricând
am aşezat din nou soarele sub podele
şi zilele negre ale morţii abia au trecut

Am ales poezia asta din mai multe motive [parcă aş scrie un proces verbal, dar sper să-mi treacă]:
a. azi nu e doar Valentine's ci şi prima zi din Anul Tigrului, un an crucial pentru unii
b. am găsit-o într-o antologie care demonstrează până la urmă valoarea unui premiu: "Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu. Opera Prima (1998-2008)", Axa, 2010.

c. Teodor Dună va citi miercuri, 17 februarie, la Institutul Blecherafiş: Ana Toma

d. aproape i-a apărut o carte nouă, De-a viul

Poemul de sâmbătă 36

De câteva ori am schimbat pds-ul de astăzi, pentru că şi starea mea s-a schimbat de câteva ori. Eram hotărâtă să încep cu Monoran, apoi m-am gândit la Teodor Dună, dar n-am găsit Catafaziile, nu ştiu pe unde am rătăcit cartea. Dimineaţă ziceam să caut ceva cu iarna ninge, seara ninge, dimineaţa ninge iară [variantă adaptată disperării mele]. Până la urmă am găsit pds-ul: Max Blecher [pentru că pe 10 februarie reîncep lecturile la Institutul Blecher, nu oricum, ci avându-i pe afiş pe Ioana Bogdan, care va citi proză, şi pe Radu Vancu şi al său Sebastian în vis. ] Se leagă cumva şi de pds-ul anterior.

Max Blecher

Plimbare marină

lui I. Ludo

Sângele mării circulă roşu în corali
Inima profundă a apei îmi vâjâie-n urechi
Sunt în fundul cerului de valuri
În pivniţa apelor adânci
În lumina omorâtă a funebrei sticle
Peşti mici ca jucării de platină
Parcurg păru-mi care flutură
Peşti mari ca turme de câini
Sug repede apele. Sunt singur
Ridic mâna şi constat greutatea ei lichidă
Mă gândesc la o roată dinţată, la un palmier
Zadarnic încerc să fluier
Parcă străbat masa unei melancolii
Şi parcă totdeauna a fost aşa
Pe jumătate frumos şi pe jumătate trist

Pentru călători

Am primit un e-mail frumos de la ICR Varşovia, şi m-am gândit să vă spun [aşa, pentru variaţie] ce se va întâmpla acolo luna asta, poate ajunge cineva prin Polonia.

Alexandru Ciubotariu participă la Festivalul Internaţional de Benzi Desenate "Ligatura" din Poznań

Expoziţia "MO[PO]JARO” de Teodor Ajder  

Expoziţia "Fotografii interzise şi imagini personale.

Trei fraţi, dar nu pătaţi, ci însemnaţi

Mai mult poze vor fi şi azi, nu doar pentru că e vorba şi de un vernisaj. Dar n-a fost doar un vernisaj atunci, ci şi două lecturi. Toate astea au fost  prin ianuarie, la Casa Triade, iar întâmplarea a fost una foarte specială, pentru că au fost implicaţi trei fraţi. Matei Florian a citit din Si Hams Si Regretel [o să citesc cartea asta, că-i cu pitici] Filip Florian a citit un fragment din Zilele regelui, iar Mircea Struţeanu, mezinul, a venit cu multe fotografii [ a fost într-o călătorie prin Asia; există şi un jurnal al întregii aventuri; fotografiile pot fi văzute şi aici.]

Evenimente, iarnă, poezii

Au fost mai multe întâmplări, lansări, evenimente, poveşti, ninsori şi ploi de când nu am mai scris. Prin decembrie s-a lansat Manifest. 20. rEvoluţie, o antologie de poezie [10 poeţi din Timişoara, 10 din Bucureşti, plus 1 din Iaşi; desene de Mihai Zgondoiu], apărută la Brumar.

Dan Mircea Cipariu, Robert Şerban, Marcel Tolcea, Oana Monoran

Varujan Vosganian, Şerban Foarţă, Robert Şerban

Peste oraş au fost aruncate şi manifeste adevărate [poezii din volum, însoţite de desenele lui Zgondoiu:

Pe trilulilu am pus câteva înregistrări din acea zi în care a nins mult, dar s-a şi citit multă poezie.

Şerban Foarţă citind poeziile lui din antologie.

Şerban Foarţă citind poeziile lui Ion Monoran.

Via Mihai Vakulovski am aflat că Liviu Ioan Stoiciu are site; veţi găsi acolo poeziile lui din antologia asta.

Şi o imagine cu iarna de atunci:

Şi încă una:

Dezgheţ parţial

De câteva ore tot stau în faţa monitorului şi mă gândesc să scriu ceva, dar ar fi multe de spus.  Aşa că pentru început doar pun nişte poze:

Astea ar fi noutăţile din biblioteca mea. Unele-s cumpărate cu întârziere, altele la timp. Şi mai există o categorie, a cărţilor primite, pentru care mulţumesc încă o dată mult de tot.

În rest, e tot frig.