Saturday, April 10, 2010

PdS 44

Iniţial am vrut să aleg altă poezie pentru astăzi, am vrut să aleg o poetă. Rămâne pe săptămâna viitoare. M-am răzgândit în momentul în care am văzut ce poezie a ales Radu Vancu. Am senzaţia să poezia asta a lui Ion Monoran dialoghează foarte bine cu poezia lui Dinescu.

Ion Monoran

dragă poezie*


Află despre mine că sunt necăsătorit, angajat al unei intreprinderi timişorene.

Deci nu sunt student ori vreun poet de patruzeci de ani tânără speranţă

a poeziei româneşti.

Cu toate astea m-am hotărât să-ţi scriu pentru a ne da întâlnire

într-una din serile următoare la cafeneaua "TAROM".
Mă vei recunoaşte uşor după plete şi ceaşca de cafea

care îmi va tremura în mână de îndată ce mă vei privi puţin mai insistent.
O singură rugăminte aş avea: să nu care cumva să vii îmbrăcată cu vreuna
din rochiile proletcultismului ori în vreo bluziţă stil poezie patriotică contemporană
înflorată cu chipurile marilor voievozi ai neamului ori cu vreun sutien
gen articol de pe prima pagină a câte unei reviste literare în care o personalitate
septuagenară dă sfaturi tinerelor condeie cum se scrie o epopee naţională.

Mi-ar face o nespusă plăcere dacă ai veni într-una din rochiile tale de
fiecare zi
sau în pantaloni pentru că de fapt tu ai un trup robust şi sănătos şi cred că
a cam sosit momentul să-ţi schimbi puţin-câte-puţin concepţiile
şi să nu te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ştefan cel Mare
şi Mihai Viteazu măcelăresc turcii în frunte cu Partidul.
Altfel să ştii că îmi va fi sincer ruşine să ies cu tine pe stradă

sau să te prezint tinerilor poeţi din generaţia mea care aici la Timişoara
alcătuiesc unul din grupurile cele mai avangardiste din ţară.

________
*ca un vagabond într-o flanelă roşie, Marineasa, 1996 [în volumul ăsta, postum evident, sunt incluse cele mai vechi poezii ale lui Monoran, un poet căruia nu i se va face niciodată dreptate].

9 comments:

zum said...

excelent! sa stii ca Ion Monoran e un poet de care eu am auzit la tine, din cauza ta mi-am cumparat volumul de la Cartea Romaneasca si tare bine-mi pare ca l-am cumparat :)))
multumesc!

Anonymous said...

Chiar excelent, bine zice Zum - poemele astea nu doar ca dialogheaza, dar vorbesc unul cu altul de la suflet la suflet, ca doi vechi prieteni.
Cat despre dreptate - eu stiu vreo zece oameni minuanti, excelenti cititori si traitori de poezie, care-l au inteles drept in inima pe Monoran. Sa fie asta o dreptate mai scunda decat aceea a istoriilor literare?

Radu

serban said...

frumos

white noise said...

@zum, serban - ma bucur ca va place
@radu- si eu stiu cativa poeti, cititori si nu numai, care tin mult la mono. dar am eu supararile mele. poate om avea timp odata, la o cafea , sa vorbim despre ...

Andi said...

Pare o compilatie din Tupa, Perta, Serban...
Si nu vreau sa fiu rea :)

white noise said...

@Andi - e o poezie scrisa dupa faimoasele teze din iulie, o vreme in care poezia se scria in conformitate cu directivele date de partid.

Andi said...

De-aia ne conduc poeții cu ecouri! :(

Andi said...

Ideea era că pare, deci sugestia mea nu era pozitivă :)
Sper să nu fiu rea cu vreuna din taberele comparate :)
NU-S REA! :D

white noise said...

@Andi- mi-am dat seama ca nu-ti place, dar eu tot nu vad legatura cu cei 3. poezia asta ar putea fi comparata cu altele, pe aceeasi tema, din "eu insumi", sau cu poezia lui dinescu.
e scrisa intr-un context anume, publicata in altul.
si nu stiu care poeti ne conduc, mai ales ca, in general, nici nu-i bagam in seama