Există momente în care spun, gata, nu mai citesc, nu mai caut, am îmbătrânit, nu mai înțeleg, nu se mai scrie pentru mine.
Și dacă la proză am renunțat, cu poezia nu e așa. Mai aflu că a apărut o carte, mai văd o cronică, o notiță pe undeva, mai aud un zvon, mai văd niște nominalizări, și mă supăr pe mine când văd că nu știu vreun autor/autoare, poet/poetă. Și caut și dau de așa ceva:
Deschid la întâmplare și citesc:
No comment, doar : mulțumesc!
Alexandra Pâzgu, dă tot ce ai, Tracus Arte, 2021
Posts
No comments:
Post a Comment