white noise

PdS 81

2012-01-21T23:23:00.001+02:00

Liliana Armaşu

Bucurii second-hand şi tristeţi de primă clasă

fragment

2.
Azi, în drumul meu zilnic de la serviciu - acasă şi invers, nu am găsit nici un bănuţ. Şi sînt tare tristă.

De cînd am pierdut marile mele idealuri: unirea cu Ţara, o dragoste inteligentă şi încă un ideal pe care nu pot să-l declar aici, am coborît ochii, ireversibil, dinspre cer spre pămînt. Şi aşa, cu capul plecat, am mers o zi, două, trei…, pînă am dat de prima monedă de 5. Altă dată am găsit chiar una de 25, iar cînd într-o zi de marţi am ridicat de jos 50 de bani, am zis: ăsta da noroc peste mine! Am înţeles atunci că pierderea neînsemnată a unora e marea mea şansă.

Mi-am făcut din asta un scop. Nici mai mult, nici mai puţin: un scop esenţial. M-am săturat să aştept evenimente mari: că voi trăi odată în propria mea casă, că voi locui într-un oraş, dacă nu chiar într-o ţară cu mulţi oameni deştepţi, că voi putea privatiza Biblioteca Naţională, că voi putea călători în fiecare an la Paris, şi cîte şi mai cîte…

Mi-am dat seama într-un tîrziu că e un lux să vrei chiar atîtea, darmite să le mai ai. Şi atunci mi-am zis: trebuie să te bucuri de ceea ce ţi se permite să te bucuri.

În unele zile se întîmplă să găsesc şi alte lucruri, de exemplu, un capac de la cel mai simplu pix inventat de om. Şi dacă a doua zi mi se întîmplă să găsesc chiar pixul acelui capac, pe o durată bună de timp parcă mi-am asigurat liniştea. Fiindcă imediat mă străbate gîndul să scriu cu pixul norocos un poem genial, pe care să-l pot scoate apoi de vînzare. Iar de pe banii cîştigaţi să-mi procur o casă, o bibliotecă naţională, un oraş inteligent, un bilet de călătorie non-stop la Paris şi alte nimicuri.

Ei bine, sincer să vă spun, pînă acum n-am scris nici un vers din acel poem genial şi nu pot să ştiu dacă se va întâmpla vreodată.

PdS în avans. 80

2011-12-01T15:44:00.001+02:00

Mai ales azi se potriveşte poezia asta. Face parte dintr-o carte care, pentru mine, e cea mai importantă carte de poezie apărută în 2011: Omul, pomul şi fântâna. O tragedie românească, editura Limes. Ştiu că Ion Zubaşcu a mai apucat doar să răsfoiască volumul ăsta, ultimul pe care a mai avut timp să-l scrie. A fost şi invitatul unei ediţii a Institutului Blecher [alte texte, dar şi o cronică şi fotografii aici].

Ion Zubaşcu

Corul martirilor fără morminte

după ticăloşii lor au venit ticăloşii noştri
mai înfometaţi mai împiedicaţi mai neîndemânatici
am sperat o jumătate bună de viaţă
cu propria şi singura mea viaţă
că după gorilele lor vor veni în sfârşit
sfinţii şi îngerii noştri
amarnic m-am putut înşela
ticăloşii noştri au compromis tot ce se mai putea compromite
pentru cealaltă jumătate de viaţă
în numele celor mai sfinte principii
înlocuind strălucitoarea înfricoşătoarea autentica ticăloşie
cu o ticăloşie şi mai gravă
în pura ei inconştienţă şi lustrul crasei mediocrităţi
ai lor au falsificat adevărul substituibdu-l la vedere cu minciuna
ai noştri au mistificat viitorul pentru lung timp de acum înainte
prin abundenţa sufocantă de inadecvări amânări omisiuni
ştiind bine că nu mai avem nici o alternativă
decât nemăsurata mediocra lor ticăloşie
ticăloşii noştri, da, ticăloşii noştri
nicidecum ticăloşii lor
ai noştri ca brazii, mai înalţi, mai sofisticaţi
decât barbarii, aproape suportabilii lor ticăloşi

Nici nu mă mir că volumul ăsta a trecut până acum aproape neobservat. Cum ar spune Călin Nemeş: Circulaţi, cetăţeni ai României, circulaţi!

Cărţi

2011-11-29T16:12:00.000+02:00

Mai pun şi pozele astea aici. Le-am făcut prin octombrie, altele pe la începutul lui noiembrie. Tot am vrut să dezmorţesc blogul ăsta, poate voi reuşi până la urmă.

***

2011-11-26T23:33:00.003+02:00

... doar pe partea mea de oraş a nins

Sub semnul lui Mircea Ivănescu

2011-09-08T17:43:00.000+03:00

Săptămâna viitoare la Sibiu se vor desfăşura Colocviile Revistei Transilvania.

Comunicatul oficial sună aşa:

Prezenta ediţie, a VIII-a, este una omagială, dedicată vieţii şi operei lui Mircea Ivănescu. Lecturile, masa rotundă şi lansările de carte, precum şi o ediţie a Institutului Blecher, se vor desfăşura între 15 şi 17 septembrie 2011, la Biblioteca ASTRA şi la Librăria Humanitas. Colocviile se desfăşoară anul acesta în parteneriat cu Institutul Cultural Român, care organizează, în data de 15 septembrie, de la ora 20.00, la Librăria Humanitas, o seară de poezie româno-catalană.

Invitaţi: Andrei Bodiu, Cristian Bleotu, Mircea Cărtărescu, Dumitru Chioaru, Rita Chirian, Dan Coman, Luminiţa Corneanu, Gabriel Daliş, Ana Dragu, Teodor Dună, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Ştefan Manasia, Marin Mălaicu-Hondrari, Alexandru Muşina, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu, O. Nimigean, Florin Partene, Octavian Soviany, Ana Toma, Luiza Vasiliu, Ioan Radu Văcărescu, Miruna Vlada.

Program

Joi, 15 septembrie 2011

17.00, Biblioteca ASTRA, Corpul B (Parcul ASTRA)

Deschiderea Colocviilor. Prezentarea invitaţilor

Lansare de carte:

- Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, editura Charmides, 2011.

Prezintă: Radu Vancu

Lecturi: Ştefan Manasia, Andrei Bodiu, Ioana Nicolaie,

Gabriel Daliş, Octavian Soviany, Nora Iuga

20.00, Librăria Humanitas (pietonală)

„Voci paralele”. Seară de poezie româno-catalană. Organizator: Institutul Cultural Român.

Lecturi: Miquel Desclot, Aurel Pantea, Ion Cristofor, Christelle Enguix,

Letiţia Ilea, Marc Romera, Oana Cătălina Ninu, Clara Fontanet

Vineri, 16 septembrie 2011

11.00, Librăria Humanitas (pietonală)

Mircea Ivănescu. Poetul, traducătorul, omul (masă rotundă)

12.30 Premiile Revistei Transilvania

13.00 Lansare de carte:

- Marin Mălaicu-Hondrari, La două zile distanţă, editura Charmides, 2011;

Prezintă: Dan Coman, Radu Vancu

13.20 Lecturi: Ioan Radu Văcărescu, Marin Mălaicu-Hondrari, Rita Chirian,

Dumitru Chioaru, Ana Dragu, Teodor Dună, Claudiu Komartin

17.00, Librăria Humanitas (pietonală)

Lecturi: Alexandru Muşina, Miruna Vlada, Florin Partene,

O. Nimigean, Dan Coman, Mircea Cărtărescu

Lansare de carte: Mircea Cărtărescu, Zen. Jurnal 2004-2010, editura Humanitas, 2011

Sâmbătă, 17 septembrie 2011

11.00, Cafeneaua Universităţii (Rectorat)

Lansare de carte: prezentarea titlurilor apărute în colecţia Orfeu a Casei de Editură Max Blecher.

Moderator: Claudiu Komartin

Club de lectură „Institutul Blecher”. Lecturi: Veronica D. Niculescu, Nora Iuga.

Moderator: Claudiu Komartin

Închiderea Colocviilor

Poveşti

2011-08-18T02:19:00.001+03:00

La Bistriţa Emil Brumaru a preferat să povestească mai mult şi să (ne) citească mai puţin.

Noutăţi

2011-08-10T19:50:00.002+03:00

Anne Enright, Reuniunea, Polirom, 2008

Wells Tower, Să distrugi şi să arzi tot, Curtea veche, 2011

Radu Mareş, Când ne vom întoarce, Limes, 2010

Anca Haţiegan, Cărţile omului dublu, Limes, 2010

Dimitri Miticov, Numele meu de Dimitri, Paralela 45, 2010

Marius- Iulian Stancu, Întoarcerea în pivniţă, Herg Benet, 2011

Florin Hălălău, Asigurări de viaţă, BrumaR, 2011

Elena Ştefoi, Raport de etapă, Cartea Românească, 2011

Adriana Barna, Lentile de contact, Charmides, 2011

Diana Iepure, O sută cinci zeci de mii la peluze, casa de pariuri literare, 2011

Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Charmides, 2011

Ion Zubaşcu, Omul, pomul şi fântâna, Limes, 2011

*****

2011-08-09T16:39:00.001+03:00

După câteva amânări, cartea asta începusem eu să o citesc ieri, spre seară.

Nu prea mai am ce să zic:

Constantin Stan

28. o7. 1951 - 9. 08. 2011

S-a mai dus un foarte bun prozator.

Câteva din cărţile lui:

De citit: articolul din Obsevator cultural/ şi un altul din Evenimentul zilei.

Plan B

2011-08-06T16:17:00.000+03:00

S-a spus pe mai multe voci că dialogul Emil Brumaru - Ion Mureşan [moderator Radu Vancu] a fost unul din cele mai frumoase momente din festivalul bistriţean. Am filmat câte ceva până mi-am dat seama că altcineva filma la modul profesionist. Aştept să apară pe undeva acea filmare.

Pun aici doar câteva dintre poveştile lui Emil Brumaru:

Un fragment, o poveste despre poezia care apărea uneori aproape gata scrisă, despre cuvintele care mai lipseau, despre căutările poetice:

Povestea cu Tamara

Poker

2011-08-01T22:39:00.001+03:00

Nu a fost doar poezie la Bistriţa, a fost şi o fărâmă de proză. S-a lansat un roman de debut, Poker, de Bogdan Coşa, o lansare mai altfel...

Mai întâi Marin Mălaicu Hondrari a făcut introducerea, citind un fragment:

Apoi s-au împărţit cărţile. Deşi nu a pierdut partida, Bogdan Coşa a trebuit să spună cum a scris romanul:

Iar apoi a şi citit un fragment:

XXIV & XLIII

2011-07-29T15:15:00.003+03:00

Astea-s ediţiile Institutului Blecher care au avut loc la Bistriţa. Ce s-a întâmplat anul trecut am povestit atunci [sau citiţi ce s-a scris pe blogul oficial].

Anul acesta am filmat şi începutul şi sfârşitul, dar important e cuprinsul, adică lecturile şi discuţiile. Textele pot fi citite pe blogul Institutului Blecher.

Ana Donţu

Emilia Zăgrian

Încep discuţiile. Cum cei din sală nu aveau la îndemână textele citite, Komartin îl provoacă la dialog pe Radu Vancu. Şi îi invită să citească pe cei mai tineri poeţi veniţi la Bistriţa special pentru festival [mai puţin unul dintre ei, evident].

Andreea Teliban

Radu Niţescu

Alexandru Văsieş

Ar trebui să fie fără titlu

2011-07-27T22:56:00.004+03:00

Ziua de sâmbătă a început cu un dialog între editorii de poezie prezenţi la Bistriţa [Svetlana Cârstean, Claudia Fitcoschi, Cosmin Perţa, Claudiu Komartin, Gavril Ţărmure] şi s-a încheiat cu lecturile de la Sinagogă. Ultima dintre ele, cea a lui Emil Brumaru, s-a transformat într-o poveste care ar trebui ţinută minte.

Iar Galeria Lina a găzduit două expoziţii: cea de fotografii, despre care am zis şi una de carte de poezie. Editurile prezente: Pandora M, Cartier, Charmides, Tracus Arte, Casa de Editură Max Blecher, BrumaR, Cartea Românească.

La Sinagogă au fost mai întâi două lansări de carte: Lentile de contact, de Adriana Barna[carte apărută la Charmides, prezentată de Ovidiu Pecican; am pe undeva o fărâmă din cele întâmplate la acea lansare, dar unde?], şi Fără titlu, Cosmin Perţa[prezentarea fiind făcută de Radu Vancu şi Claudiu Komartin], cartea apărută la Paralela 45.

Undeva pe la minutul 1:30 şi ceva, Komartin citeşte o poezie din acest volum:

Din fericire, am reuşit să filmez întreaga lectură a lui Cosmin Perţa, mi s-a părut a fi una dintre cele mai bune din întregul festival:

Dar nici cele ce au urmat nu au fost mai prejos.

Svetlana Cârstean:

Rita Chirian [ tare rău îmi pare că am pierdut prezentarea făcută de Radu Vancu]:

Iar la final a fost Emil Brumaru, despre care va fi vorba într-un episod viitor, nu ştiu în care.

------------

*în imaginile de mai sus: Cosmin Perţa, Emil Brumaru, Claudia Fitcoschi, Svetlana Cârstean, Gavril Ţărmure, Marin Mălaicu Hondrari, Claudiu Komartin, Dan Coman, Radu Vancu, Adriana Barna.

Vineri, 15

2011-07-26T03:17:00.005+03:00

Şi dacă joi a fost aşa un program plin, staţi să vedeţi câte s-au întâmplat vineri. Dimineaţa, nu foarte devreme, aşa, pe la 11 trecute fix, a avut loc un atelier de scriere, coordonat de Rita Chirian şi Radu Vancu. La 5, norocoşii au fost toţi în Plan B Club Cafe, unde au ascultat timp de o oră şi mai bine un dialog minunat între Emil Brumaru şi Ion Mureşan, moderator fiind Radu Vancu. [Deşi ar fi trebuit să fie acolo, Emilian Galaicu Păun n-a ajuns la Bistriţa pentru că nu a primit viza. Nici în acest moment nu-mi vine să cred că i-a fost refuzată, pur şi simplu nu pricep cum de mai e posibil aşa ceva].

Seara, la Sinagogă, s-au lansat două cărţi: Poker, de Bogdan Coşa şi Motocicleta de lemn, a lui Ştefan Manasia [carte apărută la Charmides]. Pe urmă au fost lecturile..... Şi asta n-a fost tot, încă n-am zis nimic despre muzicienii invitaţi la festival [nu degeaba e vorba de un festival de poezie şi muzică de cameră.]

Ştefan Manasia a citit din Motocicleta de lemn:

Ana Donţu şi Zona nouă:

Bogdan Coşa a fost şi poet şi prozator. Aici e poet:

Claudiu Komartin a citit vreo două poezii mai vechi şi altele mai noi

Un fragment [îmi pare rău că am pierdut începutul] din prezentarea [pe deplin meritată] făcută de Dan Coman:

Ion Mureşan şi cartea Alcool [a citit şi un poem mai nou, din păcate tocmai atunci a început să sune pe undeva un telefon mobil]

Poezia e la Bistriţa. Prima zi

2011-07-25T12:53:00.007+03:00

Dinu Flămând

Anatol Grosu

Andra Rotaru

Par cam stinghere înregistrările astea aici, aşa că m-am gândit să spun ceva despre ele. Dinu Flămând şi-a lansat o carte la Bistriţa, În amonte [bilingvă, română-franceză], apărută la Charmides. Au vorbit despre carte Ovidiu Pecican şi Ion Mureşan. E o antologie, iar cartea e însoţită şi de un cd. În înregistrarea de mai sus, Dinu Flămând citeşte o poezie dintr-un volum mai vechi, Umbre şi faleze, apărut anul trecut, la Brumar.

Anatol Grosu a citit poezii publicate în antologia Zona nouă. A citit şi altele mai noi, până s-a închis laptopul. Din păcate n-am filmat tot, am pierdut [din păcate] poezia aceea în care un fragment pare a fi un cântec de leagăn [şi l-a cântat atât de frumos].

Andra Rotaru a citit un grupaj de poeme din Ţinuturile Sudului, carte apărută anul trecut la Paralela 45.

"La Bistritz, deasupra mării...."

2011-07-24T19:51:00.007+03:00

Când am ajuns la Bistriţa, trecuse deja de miezul nopţii, pe străzi era linişte. Undeva, un poliţist parcă ne-ar fi aşteptat. Ne-a spus unde putem găsi un hotel ieftin şi pe urmă nu s-a mişcat din loc. Dimineaţa m-am trezit odată cu oraşul. Am pornit pe străzi în căutarea locului de unde urma să fiu recuperată de Camelia Toma, că doar venisem la festival. Au trecut vremurile în care cei ce vin la bistriţa vin doar la amiază şi vin numai pentru câteva ceasuri.

Cu arme şi bagaje am umblat un pic pe străzi liniştite, am trecut pe lângă magazine mici care mi s-au părut deosebit de primitoare, aveau vitrine vesele şi toate uşile erau deschise. Oraşul părea pregătit pentru festivalul ce stătea să înceapă.

Festivalul a început un pic înainte de prezentarea oficială a învitaţilor, mai întâi a fost vernisată o expoziţie de sculptură (Caius Rotaru şi Ioan Mureşan) şi apoi una de fotografii (Andrei Contiu, Gyuri Ilinca, Francisc Mraz, Siviu Pavel, Raul Tanislav), dar s-a şi terminat un pic altfel, cu vizita la penitenciar şi spectacolul de teatru al trupei Anonimus. A fost un fel de repetiţie generală cu public, aşa ni s-a spus. Ar mai fi de pus la punct câteva detalii legate de scenografie şi nu mai ştiu ce. Textul a fost scris special pentru acest spectacol, realizat de cele două Tome [aşa va fi trecut şi pe afişul final: un spectacol Toma & Toma, pentru că nu se mai ştie cine a făcut mai mult]. Titlul spune şi ascunde multe în acelaşi timp: Pe alocuri*. Actorii (în ordine alfabetică): Andrei Baicu, Sergiu Cătălin Bălteanu, Marcel Boariu, Balint Calo, Eras Adrian, Pál Lőrincz, Vladimir Radu, Călin Ruţă, Radu Lucian Varga. Au fost şi lecturi la penitenciar şi dialoguri vii între scriitori, actori şi public.

Oficial, festivalul a început joi spre seară cu prezentarea invitaţilor, care au primit tradiţionalele (şi mult doritele) tricouri.

Acesta e (doar) începutul, în curând vor urma înregistrările, câteva fotografii şi alte poveşti.
------------

*proiect realizat de Asociaţia Argument în colaborare cu Penitenciarul Bistriţa.

**în imaginile de mai sus pot fi recunoscuţi uşor [sper] Camelia Toma, Gavril Ţărmure, Marin Mălaicu Hondrari, Dan Coman, Radu Vancu, Emil Brumaru, Ion Mureşan.

Colecţia de vară

2011-07-20T18:32:00.000+03:00

Până descarc şi încarc eu tot ce am fotografiat şi filmat la Bistriţa, citiţi Tiuk! noul număr, adică 31. Undeva pe acolo, la Poveştiuci pe bune veţi găsi şi noua colecţie de pds-uri.

PdS întârziat/79

2011-07-11T13:05:00.002+03:00

Mai mult de o zi, două a întârziat pds-ul ăsta. Şi poate ar mai fi întârziat dacă n-aş fi dat întâmplător peste poezia asta şi mi-am amintit discuţiile despre legăturile dintre poezie/ social/politic. Înainte de ora H, când socialul şi politicul erau amestecate în poezie rezultatul era trist, poeziile acelea erau mai mult propagandă. Dar şi la modul subversiv se mai amestecau socialul şi politicul prin literatură, dovadă fiind şi poezia asta. Nu am nicio antologie completă Petre Stoica, aşa că nu ştiu dacă poezia a apărut şi în volum. După ora H, Petre Stoica a publicat Piaţa Tien An Men II, în care dimensiunea politică e evidentă. Aşa că lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere.

Petre Stoica

Noaptea şi dimineaţa*

Noaptea măturătorii

adună hârtii cu ode închinate

dezarmării, progresului şi fericirii universale

dimineaţa la focul hârtiilor

măturătorii îşi încălzesc mâinile îngheţate.

*poezie publicată în Steaua, nr 12/1980

Poezia e la Bistriţa, din nou

2011-06-30T12:22:00.005+03:00

FESTIVALUL DE POEZIE ŞI MUZICĂ DE CAMERĂ, – ediţia a III-a –

14-17 iulie 2011

Organizator:

Asociaţia Argument Bistriţa

Parteneri:

Societatea de Concerte Bistriţa/Primăria Bistriţa/CNAM Bistriţa/Hotel Metropolis/Observator Cultural/Dilema Veche

Echipa de proiect:

Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari, Ana Toma, Camelia Toma, Gavril Ţărmure

Invitaţi:

Emil Brumaru

Svetlana Cârstean

Rita Chirian

Bogdan Coşa

Ana Donţu

Emilian Galaicu-Păun

Anatol Grosu

Dinu Flămând

Claudiu Komartin

Ştefan Manasia

Ion Mureşan

Cosmin Perţa

Andra Rotaru

moderator: Radu Vancu

Edituri invitate:

Editura Polirom / Cartea Românească (Claudia Fitcoschi)

Editura Cartier (Emilian Galaicu-Păun)

Editura Tracus Arte (Ioan Cristescu, Cosmin Perţa)

casa de pariuri literare (un cristian)

Casa de editură Max Blecher (Claudiu Komartin)

Editura Charmides (Gavril Ţărmure)
Pandora M (Svetlana Cârstean)

Programul festivalului

JOI, 14 IULIE
17:00 Expoziţia sculptorilor Caius Rotaru şi Ioan Mureşan – Pietonalul Bistriţa
prezintă: Vasile Duda şi Ovidiu Pecican

18:00 Vernisajul expoziţiei „Neajunsul de a te fi născut?” – explorări fotografice ale gândirii lui Emil Cioran la Galeria Lina, în incinta Centrului Multicultural Sinagoga Bistriţa
artişti fotografi: Andrei Contiu, Gyuri Ilinca, Francisc Mraz, Siviu Pavel, Raul Tanislav
prezintă: Ovidiu Pecican

18:30 – 19:00
Deschiderea festivalului şi prezentarea invitaţilor la Centrul Multicultural Sinagoga Bistriţa

19:00 – 21:30
LANSARE DE CARTE:
Dinu Flămând – În amonte/En amont, poeme, ediţie bilingvă, editura Charmides 2011
prezintă: Ion Mureşan şi Ovidiu Pecican

LECTURI:
Dinu Flămând, Andra Rotaru, Anatol Grosu, Svetlana Cârstean, Emilian Galaicu-Păun

RECITAL DE MUZICĂ CONTEMPORANĂ
susținut de
Daniela Păcurar – soprană
Vera Negreanu – pian
Mircea Neamţ – trombon
Ioan Dărăban – percuţie
– în program: lucrări de muzică contemporană compuse de Ionică Pop

VINERI, 15 IULIE
11:00 – 13:00
Atelier de scriere la Ceainăria librăriei Casa Cărţii „N. Steinhardt” Bistriţa
moderatori: Rita Chirian, Radu Vancu

17:00 – 18:30
DIALOG:
Emil Brumaru, Emilian Galaicu-Păun, Ion Mureşan, Dinu Flămând
la Plan B Club Café Bistriţa
moderator: Radu Vancu

19:00 – 21:30
la Centrul Multicultural Sinagoga Bistriţa

LANSĂRI DE CARTE:
Ştefan Manasia – Motocicleta de lemn, poeme, editura Charmides, 2011
Bogdan Coşa – Poker, roman, editura Cartea Românească, 2011
prezintă: Radu Vancu, Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman

LECTURI:
Ştefan Manasia, Ana Donţu, Bogdan Coşa, Claudiu Komartin, Ion Mureşan

RECITAL CAMERAL
susținut de
Antal Szalai – vioară (Ungaria)
Jozsef Balogh – pian (Ungaria)
– în program: lucrări de Brahms, Debussy, Bartok, Prokofiev

SÂMBĂTĂ, 16 IULIE
11:00 – 13:00
Salonul cărţilor de poezie la Galeria Lina, în incinta Centrului Multicultural Sinagoga Bistriţa
Întâlnire cu reprezentanţii editurilor: Claudia Fitcoschi – Cartea Românească şi Polirom; Un Cristian – casa de pariuri literare; Claudiu Komartin – Casa de Editură Max Blecher; Cosmin Perţa – Tracus Arte; Svetlana Cârstean – Pandora M; Gavril Ţărmure – Charmides; Emilian Galaicu-Păun – Cartier.

17:30 – 20:00
la Centrul Multicultural Sinagoga Bistriţa

LANSĂRI DE CARTE:
Cosmin Perţa – Fără titlu, editura Paralela 45, 2011
Adriana Barna – Lentile de contact, poeme, editura Charmides, 2011
prezintă: Claudiu Komartin, Radu Vancu, Ovidiu Pecican, Dinu Flămând

LECTURI:
Cosmin Perţa, Rita Chirian, Emil Brumaru

RECITAL CAMERAL
susținut de
Aurelian-Octav Popa – clarinet
Sanda Popa – violă
– în program: lucrări de muzică contemporană românească

DUMINICĂ, 17 IULIE
12:00 – 13:30
Ediţia XLIII a Clubului de lectură Institutul Blecher la Plan B Club Café Bistriţa
moderator: Claudiu Komartin

Telegrafic

2011-06-16T13:28:00.001+03:00

Azi, cam de la 6, în Cuib d'Arte, lectură Radu Pavel Gheo şi Adrian Bodnaru.

Mâine, de la 5.30, în Aula BCUT, lansare de carte: vineri, de Aleksandar Stoicovici.

Iar pentru cei cu inimă tare: duminică, la Muzeul de Artă, ora 17, un vernisaj special:

Subterana germano-română

2011-06-14T02:21:00.069+03:00

Vineri, când am plecat spre Sibiu, la radio o voce cunoscută [care ar putea să îmblânzească şi leii] spunea ceva despre poezia germană şi Oskar Pastior. Am ascultat şi frânturi din lecturile din prima seară de întâlniri literare germano-române [ înregistrările fiind făcute de Adela Greceanu pentru emisiunea ei, NRV, care, deşi nu mai are blog actualizat, tot se mai află pe lista mea de priorităţi]. Mi s-a părut a fi un semn bun: ascultam înregistrări din prima seară de lecturi ştiind că a doua zi voi fi la cea de a patra.

Iată înregistrările pe care le-am făcut[ordinea e cronologică]:

Claudiu Komartin deschide ostilităţile din subterană:

Björn Kuhligk

Rita Chirian

Daniel Falb

Tot un poem de Daniel Falb, traducerea fiind citită de Radu Vancu

Radu Vancu

Dialogurile de la final:

Poeziile citite de poeţii germani vor fi publicate în Poesis Internaţional, în numărul ce stă să apară. Aş fi vrut să zic acum ceva, dar s-ar putea să fiu nedreaptă. Oricum, în timp ce îi ascultam pe cei doi poeţi germani [Daniel Falb şi Björn Kuhligk] , dar şi pe cei trei suedezi, Linn Hansén, Kajsa Sundin, Pär Thörn [în lectura lor de la Bucureşti, de acum două săptămâni, sau câte-or fi], m-am gândit la sintagma de poezie inumană pe care cred că a folosit-o Teodor Dună, tot la o lectură a unor poeţi suedezi [din toamna trecută]. Nu ştiu dacă inuman e cuvântul cel mai bun, poate a folosit un altul, dar era vorba de o poezie rece, calculată, construită, care rămâne cumva în afara celor simţite, dar se pliază exact pe raţional. Atunci mi s-a părut o sintagmă impropriu folosită, dar cred că poate fi folosită în celelalte cazuri. Poate greşesc, de asta spun că poate ar fi mai bine să aştept varianta tipărită a poeziilor citite acum [dar şi suedezii ar trebui să apară într-o antologie cât de curând]. N-aş putea spune că nu mi-a plăcut deloc ce am auzit, n-ar fi adevărat. Ştiu că acum doi ani Kajsa Sundin mi s-a părut deosebit de interesantă. Dar cred că ăsta e cuvântul cel mai bun: e interesant ce fac ei, nu ştiu însă de câte ori m-aş întoarce să citesc şi să recitesc acele texte.

O scurtă recapitulare a celor apărute pe bloguri:
Radu Vancu povestind pe scurt despre ce urma să fie, dar şi despre cum a fost la Sibiu.
Despre lectura de la Braşov a scris Mihail Vakulovski o scurtă poveste, iar o parte din înregistrări pot fi găsite aici. Iar editorialul lui Claudiu Komartin e un fel de concluzie.

A apărut între timp şi un articol în presă, în Observator cultural: Maraton de poezie: lecturi, controverse şi invitaţi din Germania.

[articol aflat în lucru; mai povestesc eu, mai nuanţez câte ceva]

Pe scurt

2011-06-12T23:04:00.004+03:00

De câteva ore am revenit de la Sibiu. Am fost la o lectură de poezie germană şi română, mi-am reîntâlnit câţiva prieteni dragi. O să povestesc câte ceva zilele următoare, până atunci vă las să admiraţi singura poză anormală făcută în Sibiu:

Acasă mă aştepta un cadou minunat de la o prietenă de departe, dar de foarte aproape. Mulţumesc!

Cinci în reluare

2011-06-09T20:49:00.003+03:00

Vreau să povestesc multe despre cartea asta, dar nu ştiu când voi găsi răgazul necesar. Până atunci pun aici înregistrările pe care le-am făcut la Bookfest [din păcate nu ştiu pe unde am rătăcit-o pe cea cu Tudor Jebeleanu].

Cosmin Perţa [noua ediţie a apărut la Tracus Arte] şi Nicolae Manolescu:

Romulus Bucur

Bogdan Ghiu

Ion Bogdan Lefter

Alexandru Muşina

Lipseşte Mariana Marin...

Premiile USR 2010

2011-06-08T20:08:00.002+03:00

Azi s-au dat premiile USR, toată povestea a fost transmisă în direct, pe internet. Am găsit înregistrarea :

Mă bucur mult pentru Rareş Moldovan şi Sorin Despot.

proză: Radu Mareş
poezie: Ion Mureşan
critică: Mihai Dinu
debut: Sorin Despot
traduceri: Rareş Moldovan
premiul Andrei Bantaş: Petru Ilieşu & Domnica Drumea

Nu comentez nominalizările, dar nici măcar ele nu pot schimba un adevăr mai mult decât evident: Rădăcina de bucsau e unul dintre cele mai bune romane din literatura română.

Colonia poetică

2011-06-07T21:42:00.002+03:00

Vineri, 27 mai, zi de Bookfest pemtru unii, am fost la o ediţie specială a Clubului de lectură Institutul Blecher, la o întâlnire cu trei poeţi tineri suedezi: Linn Hansén, Kajsa Sundin, Pär Thörn. Doar despre Kajsa Sundin ştiam câte ceva, i-am reţinut numele încă de acum 2-3 ani, când a fost la Cetate, iar apoi în Observator cultural a apărut un fragment din Soia, poemul pe care acum l-a citit în întregime [aşa cred].

afişul şi pliantele realizate de Ana Toma:

un individ al cărui nume nu am reuşit să-l aflu, dar a moderat întreaga întâlnire şi a moderat foarte bine inclusiv momentul de la început, dialogul inopinat cu urmaşul familiei Monteoru:

Kajsa Sundin

Dan Sociu

Linn Hansén

Maria Dinulescu şi Pär Thörn

Cei trei suedezi în plină acţiune:

Răzvan Ţupa

Doina Ioanid răsfoind o antologie de poezie apărută în Suedia, dar cuprinzând 27 de autori români [de la Nina Cassian la Claudiu Komartin]:

Eu am făcut o singură înregistrare:

dar alte înregistrări şi poveşti despre cele întâmplate găsiţi pe blogul lui Răzvan Ţupa.

Bookfest 2011

2011-06-05T21:51:00.009+03:00

Am fost totuşi la Bookfest. Şi dacă nu aş fi ştiut că în gară mă aşteaptă o prietenă foarte dragă, şi dacă nu ar fi fost încurajările ei nu cred că aş fi reuşit să ajung. M-am agăţat cu disperare şi de vocile celor de acasă şi am reuşit. Iar apoi, acolo [şi] alţi prieteni au avut grijă de mine. Prin târg am fost doar sâmbătă şi duminică. Am întâlnit prieteni, cunoscuţi, scriitori, cititori. Am dat şi peste vreo 2-3 timişoreni pe care îi văd doar acolo. Mulţumesc mult pentru toate vorbele bune, pentru zâmbete, încurajări, replici, cărţi. Au contat mai mult decât vă puteţi imagina.

Din motive tehnice, m-am întors cu avionul [şi a fost bine, deşi a trebuit să ocolim o furtună]. Nu am luat de la târg cărţi de la Humanitas, Polirom, Cartea Românească. Le voi lua de aici. Lista de aşteptare nu e foarte lungă, sună cam aşa [deocamdată]:

Nicolae Manolescu, Teme, CR

Ion Manolescu, Benzile desenate şi canonul postmodern, CR

Mircea Cărtărescu, Zen. Jurnal, Humanitas

Nu am reuşit să dau de toate cărţile pe care aveam de gând să le cumpăr. Cei de la Limes nu au mai ajuns la Bookfest. După vreo 2 titluri am zis că mă întorc, dar n-am mai fost în stare. În fine, cam astea-s cărţile pe care le-am luat:

Roberto Bolano, Convorbiri telefonice[povestiri], Leda/Corint

Roberto Bolano, Anvers, Leda/Corint

11 poeţi maghiari contemporani, Paralela 45

SGB, Torrent [superpoem], Herg Benet

Mai am un sigur doors. Poezii patriotice. Ediţie îngrijită de Daniel Silvian Petre. Cu o prefaţă de Şerban Axinte, Blumenthal

Dana Banu, Cântecul samovarelor, Agol

Alex Leo Şerban, Alte camere, alte glasuri de ieri, Pandora M

Ofelia Prodan, Ulise şi jocul de şah, Charmides

Constantin Fântâneru, Călătoria lui Orfeu, Eikon

Cosmin Perţa, Fără titlu, Paralela 45

Petre Stoica, Arheologie blândă, Dacia XXI

Cele mai frumoase poeme din 2010. Selecţie de Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Tracus Arte

Maratonul de poezie şi jazz 2011, Tracus Arte

Cinci. Mariana Marin, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Muşina, Tracus Arte

Cinci

2011-06-01T15:34:00.000+03:00

Cartea pentru care am fost la Bookfest:

Pe scurt

2011-05-23T22:31:00.003+03:00

Zilele trecute a avut loc un festival de poezie.

A apărut un fel de memorial al scriitorilor.

O nouă galerie: Jecza & Ross

2011-05-22T20:31:00.000+03:00

Ieri s-a deschis o nouă galerie la Triade: Jecza & Ross.

A fost vernisată expoziţia lui Dumitru Gorzo: Eşecul sfârşitului lumii.

N-am rezistat tentaţiei de a-i face o vizită şi lui Peter Jecza.

Noutăţi din biblioteca mea

2011-05-21T17:14:00.001+03:00

Pozele cu cărţile astea dezbrăcate sunt pornografice sau nu?

Iată noutăţile:

Ileana Pintilie, Ştefan Bertalan. Drumuri la răscruce, Triade, 2010

Miron Radu Paraschivescu, Şase cântice ţigăneşti şi alte poeme, Casa Radio, 2010

Gellu Naum, Vârsta semnului, Casa Radio, 2010

Herta Müller, Omul este un mare fazan pe lume, Humanitas, 2011

Marin Mălaicu Hondrari, la două zile distanţă, Chardmides, 2011

Fernando Pessoa, Opera poetică, Humanitas, 2011

MHS

2011-05-18T19:38:00.001+03:00

23 ianuarie 1928 -18 mai 2011

un răspuns*

începând cu acestea

toate cuvintele şi versurile ce se alcătuiesc aici

n-au nici cel mai palid sens

nici rost

dar fără neprevăzuta lor alcătuire

(mare minune şi de mirare potrivire)

lumea ar fi mai îngustă

formele geografiei în tigăi mai turtite

de ce să scrii - zice unul - când n-ai nimic

de şoptit de clintit de tulburat apele

de ce să nu - zic prin somn motivat - uite nevoia

de incendiu: trebuie înteţit focul de ieri altminteri nu se poate

--------

*un fragment din poezia care deschide ultimul volum antum, Versete de unică folosinţă, 2010

Oare merge?

2011-05-13T20:04:00.001+03:00

Aştept să-şi revină blogpostu' [ să-mi dea înapoi postarea precedentă şi comentariile].

Program divers

2011-05-12T00:48:00.001+03:00

Deşi pe blogul ăsta e linişte, în jur e forfotă mare. Culturală, evident. Luna mai e de obicei plină, dar anul ăsta parcă e şi mai plină. A fost mai întâi un festival de film, Timishort. Timişoara muzicală încă e în derulare, iar Filarmonica a mai dat un concert special în aer liber. Cei de la TNT au adunat două festivaluri într-unul singur, obişnuitul festival dedicat dramaturgiei româneşti şi unul dedicat spectacolului [în fapt e unul al teatrului experimental]. Între 20 şi 25 mai o să se desfăşoare un festival de poezie, al celor din zonă [Banatul din memorie, cum ar zice unii/alţii]. Era să uit Studentfestul, şi ar fi fost păcat. A fost bine, deşi unii invitaţi n-au mai ajuns din motive care mie îmi scapă.

Dar evenimentul cel mai cel se va întâmpla pe 21 mai: la Triade se deschide noua galerie. Până atunci, cei de la Jecza Gallery pot fi găsiţi la ViennaFair.

Şi pe 17 mai cei de la Centrul Cultural German deschid un foaier literar, cu Nora Iuga şi Rodica Binder.

PdS 78

2011-04-30T23:46:00.006+03:00

Am descoperit întâmplător cartea asta într-o librărie, ascunsă pe un raft. Norocul meu că-mi place să cotrobăi, altfel n-aş fi găsit-o. M-a lovit în plin încă de la început. M-am întrebat: dar noi de ce n-avem poezie ca asta? După care mi-am dat seama că-s nedreaptă, am avut şi noi poezie din asta. Deşi cred că ar trebui să spun avem, deşi poetele la care mă gândesc eu nu mai scriu, din diverse motive. Cred că Ewa Lipska e unul dintre cei mai buni poeţi* pe care i-am descoperit în ultimii ani. Iar volumul se numeşte Poet?Criminal?Madman? Ştiu că iniţial am spus că pentru pds voi selecta doar poeţi români, dar de data asta am de gând să-mi încalc promisiunea.

Ewa Lipska

Grudgingly

And if I really died - nothing would happen

The family would cluster with black banners.
They might even manage to cry for a moment.
The sun would move as usual. And waggling their legs children
would sit high up on the clouds.
No-one would stop the doorbells the visits the telephones
elections of a new Napoleon a new Chagall
Bible would still be old.

You might sit down for a moment
open your hands wide
and stare stare stare
Only for a moment. No more.

Therefore
I die grudgingly.

------

să ştiţi că nu întâmplător am zis poet, ba dimpotrivă, e foarte bine motivată alegerea acestui cuvânt

PdS 77

2011-04-23T16:17:00.002+03:00

Prin februarie pregătisem pds-ul ăsta, una dintre poeziile* apărute în Amfiteatru, într-un decembrie îngrozitor, prin 80 şi ceva.

Ana Blandiana

Totul

Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodată, cozi la făină,
gărgăriţe, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzină,
steguleţe, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
maşini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinări la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucureşti, iaurt dietetic,
ţigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbătă seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
producţia la hectar, Gerovital, aniversări,
compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidaşi,
bancuri, băieţii de pe Calea Victoriei,
peşte oceanic, Cântarea României,
totul

---------
Şi un text al lui Caragiale, din vremuri de criză

I.L.Caragiale

Moşii(Tablă de materii)

Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldaţi - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decoraţiuni - decoraţi - doniţe - menajerii - provinciali - fluiere - cerşetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniştri - pungaşi de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri -muzici - artifiţii - fotografii la minut - comédii - tombole - Moftul român nr. 8 - oale - steaguri - flaşnete - îngheţată de vanilie - fleici - stambă - căni - pelin - căluşei - scrânciob: cele din urmă invenţie care era şi la expoziţia americană - pinteni - biciclete - cai - vite - jandarmi - basmale - telegrafişti - nepoate - mătuşi - ţaţe - neni - unchi - veri - văduve - orfani - portretul ţarului - "Moartea vânătorului" - icoane - bricege - săpun - lumânări - panglici - prescuri - măcelari - grâu - cofeturi pentru colivă - beţivi - căciuli - cojoace - căpestre - boi - hârâitori - Prima societate de bazalt şi teracotă - Stella - sticle - fân - cercuri - doage - buţi - plăpumi - saltele - perne - flori - scaune - paturi - mese - beteală - oglinzi - cercei - inele - ibrice - turci - lighene - doftorii de bătături - săpun de pete - madipolon - ace englezeşti -mere - portocale - năut - floricele - şerbet - răcoreală - Marsilieza - lulele - luleaua neamţului - Deşteaptă-te, române! - sacâz - sifoane - ciucalată - acadele - plesnitori - tunuri - căluşari - smochine - păpuşi - poame - capul vorbitor - Leul de mare - "Vasilache" - copilul cu trei picioare - încercarea puterii - distracţia americană - belciuge - fonografe - războiul român pentru ţesut - mingi - urcioare - bere - cruci - Dumnezei - fluiere - alune prăjite - Bragadir - fisticuri - Luther - beigălă - Opler - călăreţi - orbeţi - birji - schilozi - automobile - zamparagii - guvernamentali - opozanţi - Visul Maichii Precistii - Minunile lui sf. Sisoe - Alexe, omul lui Dumnezeu - borangic - ţâri - sardele - lămâi - brânză - urdă - caşcaval - slănină - roabe - velinţe - altiţe - bibiluri - fote - perdele - ştergare - marame - furci - căldări - pirostrii - lopeţi - ălbii - copăi -fedeleşuri - porci - mătănii - paiaţe - rogojini - parfumuri - ciorapi - iminei - ghete - cizme - papuci - mătăsării - piepteni - drâmburi - darace - cobze - pomadă - clarinete - maimuţe - orice obiect 30 de bani - certuri - chefuri - aldămaşuri - tămbălăuri - "Numai 40 de bani ocaua de Drăgăşani, vechi veritabil!" - "5 bani cafea gingirlie!" - nuci - sare -salam de Sibiu - "Hop şi eu cu Ţaţa Lina! adevărata plăcintă română şi cozonaci moldovineşti!" - prafuri de pureci - covrigi - roşcove - frânghii - stafide - curele - şei - hamuri - clopote - căruţe - coşuri - bomboane - rahat - muzici -gogoşi - pălării - testemele - muşte - popi - cocoane - mateloţi - impiegaţi - pensionari - suprimaţi - popor - seniori - dame - MM. LL. - A.A. L.L. - târgoveţi - târgoveţe - ţărani - ţărance - intelectuali - artişti - poeţi - prozatori - critici - burgheji - tramcare - tramvaiuri - capele pârlite - jupe călcate -bătături strivite - copii pierduţi - părinţi beţi - mame prăpădite - guri căscate - praf - noroi - murdărie - infecţie - lume, lume, lume - vreme frumoasă - dever slab... - Criză teribilă, monşer!

---------

*poeziile astea au circulat în clandestinitate, toată lumea le copia, transcria şi le împărţea apoi prietenilor, vecinilor, colegilor de serviciu

Bate toaca în depărtare

2011-04-22T23:59:00.000+03:00

E cam greu de dezmorţit blogul ăsta, mai ales că în ultima vreme un altul a fost şters, iar Biblioteca Babel a intrat în amorţire. Pentru început, iată o poză cu alte noutăţi:

Cele mai frumoase poeme din 2010. Selecţie de Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Tracus Arte, 2011

Ionuţ Chiva, instituţia moartă a poştei, casa de pariuri literare, 2011

Gertrude Stein, Autobiografia lui Alice B. Toklas, Humanitas, 2011

Felix Nicolau, Pe mâna femeilor, Cartea Românească, 2011

Antologia Echinox, nr. 9-12/2010

Revenind la dezmorţiri şi dezamăgiri, observ că ele-s cam aceleaşi: se comentează cel mai puţin exact lucrurile la care eu ţin cel mai mult. De multe ori nu reuşesc să spun tot ce aş vrea despre o carte. Nu ştiu cum am tot uitat să amintesc un episod foarte scurt, dar cred că important din romanul lui Cătălin Pavel, legat de Ghilgameş. Întrebarea mea ar fi: felul în care o poveste ajunge la noi ne poate influenţa existenţa? Dacă am fi ştiut toată povestea vieţile noastre ar fi decurs altfel?

Şi aş mai fi vrut să spun ceva pornind de la întrebarea asta apărută într-un roman al lui Mircea Nedelciu**: Delaţiunea are un rol istoric?* Dar mi se pare inutil...

--------

Zmeura de câmpie (roman împotriva memoriei), 1984 (n-am avut răbdare să caut exact fragmentul în care vorbeşte despre i pak dau ştire Domniei tale za lucrul....)

** of

Diverse

2011-04-20T20:27:00.004+03:00

Se spune că în sfârşit a venit primăvara. Din nou. A reapărut şi soarele. Din nou. Dar de data asta e sigur: a venit primăvara! Dovada? A apărut Tiuk! de primăvară. Am şi eu acolo un fel de rubrică, m-am jucat un pic şi rezultatul poate fi văzut la Poveştiuci pe bune, PdS: 5, altfel de 5. Nu ştiu dacă se înţelege ce am vrut eu să fac, dar oricum sper să vă placă poeziile.

Nu prea ştiu ce se va întâmpla cu blogul ăsta, aşa că deocamdată trec aici o parte din noutăţile cumpărate în ultima vreme:

Roberto Bolano, The Savage Dectectives

Toni Morrison, Paradis, Art, 2011

Toni Morrison, Păcatul, Lider, 2007

Tom Sandqvist, DADA EST. Românii de la Cabaret Voltaire, ICR, 2010

Dorina Potârcă, Amintirile unui "element dubios", Fundaţia Academia Civică, 2011

Susan Sontag, Privind la suferinţa celuilalt, Humanitas, 2011

Nicolae Iliescu, George Cuşnarencu, Exilaţi în amintiri, MNLR, 2010

Dariusz Sosnicki, Familia P, Tracus Arte & Casa de Editură Max Blecher, 2011

Gheorghe Iova, Excursia în plină desfăşurare, Charmides, 2010

Ar mai fi vreo 2-3 cărţi, dar nu ştiu de ce nu le-am tras în potrea, aşa că le prezint în altă zi.

*****

2011-02-27T23:40:00.000+02:00

O să lipsesc o vreme de pe aici. Iarna asta mi-a topit toate puterile. Sper să-mi reîncarc repede bateriile şi să revin.

PdS 76

2011-02-19T23:57:00.013+02:00

În fiecare zi îmi propun să scriu ceva pe blog. De obicei renunţ cu mult înainte de a începe, dar tot am vreo câteva ciorne ascunse pe aici. Azi o să apară la timp pds-ul. L-am trecut la locul lui şi pe cel de săptămâna trecută, am transcris de atunci poezia, doar introducerea am scris-o acum. Pentru sâmbăta asta am ales două poezii, am senzaţia că au ceva să-şi spună una alteia.

Petru M. Haş
lectura de apoi

răsfoieşte-mă
Doamne
şi pune-mă
cu grijă la loc
dar mai înainte de toate
dă praful de pe mine
cu palma ta divină
sau dacă-ţi stă
la îndemână
cu o cârpă
sau cu ce poţi

Ionel Ciupureanu
Vreau să-ţi spun

Dar cuvintele se scutură şi mor
şi să le tot ştergi
este oribil

aşa făceam eu
şi eram conştientă
şi bărbatu-meu a venit pe la cinci.

Anunţuri

2011-02-16T23:04:00.003+02:00

Azi, când am primit pe mail invitaţia asta, am sărit în sus de bucurie, am avut senzaţia că e vorba de o întâlnire ce va avea loc la Arad. După aceea am cătit cu atenţie şi am văzut că e vorba de Bistriţa: Întâlnirile de luni. Dan Coman în dialog cu V. Leac. Pozele pot fi mărite şi acolo veţi găsi toate detaliile.

Iar duminică, la MNLR, adică la Bucureşti (detaliul acesta îl scriu aici pentru mine, că poate aşa înţeleg şi eu că e departe muzeul acela), o să fie o nouă ediţie a Institutului Blecher, se lansează o carte a lui Ionel Ciupureanu, Mişcări de insectă.

Joi, adică mâine, 17 februarie, la Cercul Poeţilor Apăruţi e invitat Mircea Cărtărescu.

Am reuşit să-mi cumpăr cartea lui Sorin Gherguţ, Orice; şi acum mă duc să citesc România literară.

PdS75

2011-02-12T21:16:00.008+02:00

De câteva zile tot recitesc poeziile Magdei Isanos. Am aruncat un ochi şi peste prefaţă, am citit câte ceva şi despre ea. Nu ştiu foarte multe detalii despre viaţa ei, ştiam desigur că a murit foarte tânără. De obicei nu prea caut detalii despre vieţile scriitorilor. Nu ştiu dacă au vreo importanţă. În fine, asta-i poezia pentru azi:

Magda Isanos

Dimineaţa

Vreau să descopăr lumea, niciodată
n-am crezut, cum spun poeţii, că-i frumoasă.
însă astăzi, cu lumină pieptănată,
dimineaţa mi-a intrat în casă.

Fumegam de somn, când am simţit
paşii cuiva lângă perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.

Cu picioarele goale ea păşea,
în oglindă răsuna cristalul,
dimineaţa strămutase balul
fetelor-lumini în casa mea.

Şi privind, eu mă gândeam: e bine
să fii tânăr când afară-i soare.
Zi frumoasă, îţi voi pune legătoare
după gât şi-o să te iau cu mine.

Nu, totuşi nu

2011-02-09T23:58:00.010+02:00

Am vrut să zic despre cartea asta un singur cuvânt NU, dar mi-am dat seama că nu s-ar înţelege mai nimic şi nu s-ar înţelege nici de ce. S-ar putea să fie mai ales problema mea, pentru că personajul central e un beţiv ordinar (mai bine zis alcoolic, oricum e genul acela de individ care bea doar pentru a bea) şi eu nu prea am niciun fel de simpatie pentru cei ca el. Iar cartea nu are alt personaj adevărat, fata care spune povestea e mai mult o simplă voce. Romanul mi se pare a fi unul neterminat, aflat cumva în lucru. Am găsit o cronică scrisă de Adina Diniţoiu, ea vorbeşte despre ritmul unui menuet obsesiv. Eu m-am gândit mai curând la diverse instrumente de percuţie, sau oricum la nişte sunete care ar semăna mai curând cu un strigăt, pentru că Tacto e povestea unei disperări.

Am simţit un mare disconfort citind-o. Mi-am adus aminte de o carte a lui Gide, poate din cauza mirosurilor pestilenţiale la care se făcea trimitere acolo, dar care au apărut şi aici de mai multe ori.

Sigur că sunt şi fragmente frumoase, bine scrise, dar ele rămîn cumva izolate, presărate pe diferite pagini, necomunicând între ele. Parcă ar fi un fel de irizaţii, din care se vede că povestea ar fi putut fi şi altfel. Dar poate e greu de îndurat o astfel de poveste.

Lili Bunofski, Tacto, Curtea Veche, 2010

PdS 75

2011-02-05T18:56:00.002+02:00

S-a dus şi Vasile Paraschiv. Pentru el e pds-ul de azi. Despre Vasile Paraschiv a scris Rita Chirian. [Mi-ar fi plăcut să fi scris eu aşa cum a scris ea.]

Nu-s prea mulţi scriitorii care au stat demni sub vremi. ['mnealor aveau talent, nu-şi puteau permite să fie şi morali.]

Dar totuşi sunt câţiva care merită tot respectul. Aşa că asta e cea mai bună poezie pentru azi:

Ileana Mălăncioiu

O crimă săvârşită pe strada principală

O crimă săvârşită pe strada principală
În amiaza mare, o crimă oribilă
Şi nimeni nu plânge şi nimeni nu strigă
Şi nimeni nu pune mâna pe criminal.

Eu însămi stau aici şi scriu versuri
Ca şi cum versurile mele ar putea opri
O crimă săvârşită pe strada principală
În plină zi.

O, când voi lăsa totul la o parte
Să ies în stradă şi să strig cât pot
S-a petrecut o crimă, puneţi mâna pe criminal
Puneţi mâna pe mine, complicele.

Şi la final o scrisoare la care mă gândesc tot mai des: Circulaţi, cetăţeni ai României, circulaţi. E foarte potrivită în tot contextul ăsta.

Călin Nemeş (articol apărut iniţial în "România liberă", în 25 aprilie 1991, dar eu l-am găsit aici)

Circulaţi, cetăţeni ai României, continuaţi-vă goana disperată pentru supravieţuire, nu vă opriţi, circulaţi. Circulaţi nepăsători aşa cum aţi făcut-o şi în 21 decembrie 1989, când un grup de pletoşi vă implora să veniţi alături de ei pe altarul istoriei. Unii din acei pletoşi au plătit cu viaţa nepăsarea voastră, întinsă de-a lungul a 45 de ani. Recunoaşteţi cinstit că încă nu aţi avut obrazul necesar să le puneţi o floare la morminte. Aţi fost ocupaţi să le arătaţi minerilor şi scutierilor cum trebuie stârpiţi intelectualii, aţi fost ocupaţi să vindeţi rulmenţi şi monstruozitatea "Omagiu" pe valută, ca apoi să strigaţi că voi nu vă vindeţi ţara. Într-adevăr, voi nu vă vindeţi ţara. Voi vă vindeţi copiii. Sau îi împingeţi în faţa gloanţelor. Bravo, cetăţeni ai României, circulaţi, nu vă opriţi! Şi nu uitaţi că singurul loc de unde puteţi cumpăra valută în Cluj e însemnat cu conturul trupurilor copiilor voştri împuşcaţi. Cumpărători sau vânzători de valută, aveţi grijă să nu vă cadă vreun dolar din mână. S-ar putea îmbiba cu sângele care nu va dispărea niciodată de pe trotuar.

Pletoşii care au fost condamnaţi să supravieţuiască gloanţelor glorioasei armate române din 21 decembrie sunt condamnaţi din nou la nepăsarea voastră dispreţuitoare. Disperaţi, s-au adunat în centrele marilor oraşe şi-au încercat de atâtea ori să vă vorbească. Sau să vă cânte. Sau să vă aplaude când îi înjuraţi. Sau să se aşeze în genunchi când îi atacaţi alături de mineri şi scutieri. Nu i-aţi iertat că au supravieţuit. Revoluţia pe care ei au câştigat-o, pierzându-şi fraţii, sângele, părţi din trup, Revoluţia pe care v-au adus-o vouă cadou, ca nişte copii cuminţi ce erau, Revoluţia în care v-au arătat, chiar prin televizor, cum se poate muri pentru ţara asta frumoasă şi săracă, Revoluţia le-aţi confiscat-o părinteşte şi aţi dat-o primilor veniţi din mlaştinile marxism-leninismului ceauşist. Iar pe ei, pe copiii îmbătrâniţi prematur lângă mormintele din Cimitirul Eroilor, i-aţi trimis la noile cozi, i-aţi certat şi dat afară din casă pentru că vă contrazic argumentele îngurgitate în 45 de ani de laşitate părintească. Şi acum, când banii nu vă mai ajung nici măcar pentru a cumpăra singura şi marea voastră realizare, salamul cu soia, delicatesa cu care ne-aţi crescut pe noi, azi aţi început din nou să cârtiţi, să vă îndoiţi de voi înşivă. Să ieşiţi în stradă. Deocamdată puţini, pentru că încă vă e ruşine să recunoaşteţi că iar ne-aţi vândut. Dar curând veţi trece şi peste ruşinea asta şi veţi căpăta curajul de a spune "nu". Vedeţi, în 21 decembrie nu aţi avut acest curaj când vă mureau copiii în stradă. În iunie 1990, când aceiaşi copii erau bestial bătuţi pentru vina de a avea o carte în mână, aţi fost la fel de pasivi. De-abia acum, când nu copiii, ci salamul cu soia vă cade în primejdie, aţi hotărât să luptaţi. Ca şi când copiii împuşcaţi sau maltrataţi v-au fost vitregi. Copilul vostru adevărat pare a fi salamul cu soia.

Circulaţi, cetăţeni ai României. Poetul a spus: "Ţara mea de glorii, ţara mea de dor". A venit tristul timp să-l parafrazez: "Ţara mea de salam"...

Circulaţi. Totuşi, gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. Iertaţi-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veţi muri. Şi dumneavoastră, şi eu. Mai devreme sau mai târziu. Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?

Noutăţi

2011-02-04T23:46:00.003+02:00

A şaptea parte, dar ce parte!

2011-02-03T21:41:00.009+02:00

Dacă aş fi citit cartea asta înainte de a se fi terminat anul, mi-ar fi fost greu să aleg cel mai bun debut din 2010, pentru că Aproape a şaptea parte din lume mi-a plăcut mult de tot. Acum trei ani şi ceva, când a apărut concursul lansat de UniCredit, am fost foarte sceptică, mă gândeam că prozatorii bat deja la porţile anumitor edituri, dar şi la poezie e cam la fel. Premianţii de la poezie nu au ajuns niciunul pe lista nominalizaţilor de la Botoşani. Nici n-am citit cronici care să mă convingă de contrariu. Cu romanul lui Cătălin Pavel lucrurile au stat diferit. Marius Chivu l-a trecut pe lista debuturilor notabile din anul trecut, în ancheta făcută de cei de la Cultura, iar cartea a primit şi un premiu la Gala Tinerilor Scriitori. Când eram eu pe punctul de a citi romanul ăsta, pe blogul lui, Horia Gârbea l-a cam ras.

Mi-am asumat riscul de a fi dezamăgită şi am deschis cartea. M-a captivat de la început. Nu înţeleg de ce Horia Gârbea zice aşa: E un mister de ce autorul a trudit să scrie aproape 300 de pagini fără niciun acroş pentru potenţialul său lector. Având în gând fraza asta, tot aşteptam momentul în care să-mi vină să arunc din mână cartea, dar momentul acela nu a venit.

Între timp a apărut o cronică a lui Marius Chivu, Viaţa în tren, o cronică în care se spune şi ce-i bine şi ce nu în cartea asta. [Dar nu ştiu de ce se miră că până acum nu s-a vorbit deloc despre acest roman, eu nu mă mir, dar nu mă mir deloc. Despre Adina Rosetti câţi au scris?]. Nu ştiu dacă pe alocuri Cătălin Pavel le face cu ochiul cititorilor [de aici unele scăderi ale romanului], eu cred că pur şi simplu din când în când a obosit .... tastatura, care e foarte folosită în romanul ăsta, pentru că şi cei doi naratori, Zoran şi Ahar, tot în faţa unor calculatoare[de fapt laptopuri] stau mai mult. Şi schimbă mesaje diverse, fiecare îşi scrie propria poveste. Zoran bântuie prin Europa, trecând dintr-un tren în altul, iar Ahar e undeva prin nordul Africii. Zoran are vreo 50 de ani [poate nici atât], iar Ahar e abia intrat în adolescenţă. Zoran i-ar putea fi tată, dar se pare totuşi că nu îi e.

La un moment dat Zoran se urcă într-un tren şi va calători aşa ani întregi. M-am gândit la Michel Butor, asta şi pentru că eram cumva cu gândul rămas la textualişti, datorită Simfoniei lupului. Marius Chivu face şi el diverse trimiteri la diverse alte cărţi şi cred că asta-i dovada cea mai bună că romanul lui Cătălin Pavel merită citit. Trenul nu e deloc un spaţiu apăsător, ca în La modification/Renunţarea, dimpotrivă e unul protector, un spaţiu în care îţi poţi pune în ordine gândurile. Lumea de afară curge încet în lumea dinăuntru. După un timp nu mai stai în lumea de afară. Stai înăuntru, unde ai colecţia ta de fragmente de lume cu care se poate sta de vorbă, care ar trebui, după ce le ţii mult timp înăuntru, să devină inteligibile, deşi unele din ele rămân nişte blocuri de gheaţă care continuă să desfidă orice familiaritate după ani şi ani. [...] Bărbatul în fond asta făcuse - hotărâse că de acum se opreşte, ca să se gândească la ce s-a întâmplat şi îşi întrerupsese viaţa, întâmplările care veneau mereu.

Uneori trebuie să te opreşti şi să priveşti în urmă, să vezi dacă înţelegi ceva din ce e acolo. Într-o seară, noapte, poate un telefon primit de la Zuleika (sau poate altceva) îl face pe Zoran să vândă tot ce are şi să urce într-un tren. Şi acolo viaţa va avea alta ritm. Sunt sigur de-acum că aici a apărut o dereglare. Azi dimineaţă în Germania cineva s-a suit în tren altcândva decât trebuia. Ai grijă. Z. Dar şi cu Ahar se va întâmpla ceva asemănător şi el tot într-un tren, se pare, va urca într-o zi. Ahar spune poveşti dintr-o lume ciudată pentru noi, dar şi Zoran construieşte un univers la fel de straniu. Pe la începutul romanului găsim un fel de avertisment: Promit că nu voi explica niciodată clar, cu cap şi coadă, cum s-a ajuns aici, cum s-au petrecut lucrurile. Capul şi coada îmi aparţin mie, în exclusivitate. Dar lucrurile nu rămân de neînţeles. La un moment dat, spre final, povestea parcă se clarifică mult prea mult [poate de asta a spus Marius Chivu ce a spus despre acel ochi ce transmite mesaje cititorului?].

Din când în când Zoran mai coboară din tren, odată parcă pentru a salva viaţa unui bătrân, pe numele său Paramo [şi altă trimitere ar fi posibilă pornind de aici]. Nu vă spun care e semnificaţia titlului, el are oricum legătură directă cu schimbul de mesaje dintre Ahar şi Zoran. Nici nu vă spun cum apare Timişoara în cartea asta. Mai zic doar, folosind tot un citat din carte: [...] diferenţa între cărţi şi viaţa noastră este că numai în cărţi lucrurile sunt bine conturate, despărţirile sunt despărţiri, bolile sunt boli, în realitate ele nu sunt aşa bine conturate, ceea ce se compensează prin faptul că moartea este bine conturată în viaţa noastră, este o lovitură de bâtă în burtă care nu poate fi descrisă net de autorii de cărţi, plătiţi mizerabil şi care nu beneficiază de celebritatea jucătorilor de fotbal, ce-i drept.

Şi pentru că nu vreau să fie aşa de pesimist finalul mai zic: o carte de citit şi de ţinut minte.

Cătălin Pavel, Aproape a şaptea parte din lume, Humanitas, 2010

PdS întârziat, dar 74

2011-01-30T20:32:00.003+02:00

Ieri am tot învârtit nişte cărţi de poezie căutând un pds, am tot încercat să aleg unul, dar n-am reuşit. Dar azi m-am hotărât, am ales două texte, din Şcoala specială:

Viviana Muşa

8 martie

e ziua când vin inspectoarele şi cântăm
de ziua ta mămică şi primim ajutoare
facem colaje cu doamna Jeni care-i merg mâinile brici -
şi ştie să facă tot felul de crenguţe înflorite
din toate pungile şi gunoaiele.
Când vine vorba de familie te cam bufneşte râsu
şi se face pielea de găină.
Familia este o planşă urâtă şi plină de praf
care stă în magazie
pe care scrie romdidactica.
Are şi bunici.

pe vocea ei

Aş vrea să vă întreb ceva în secret.
La copii şi la mamele lor vocile sunt la fel
de la natură sau că se obişnuiesc unii cu alţii?
E important, adică dacă vorbesc eu cu mine
aşa cum ar vorbi mama mea
să mă încred că vorbesc pe vocea ei sau nu?

Citiţi şi o cronică semnată de Simona Sora. [Nici eu nu ştiu exact câtă poezie e în cartea asta, care încearcă mai ales să refacă o lume, un anumit mod de a o vedea/înţelege. Şi eu am stat o vreme printre nişte copii cu nevoi speciale, de aceea cartea asta mă bântuie uneori. ]

Fragmente, fărâme, un întreg

2011-01-29T23:51:00.009+02:00

Am tot amânat citirea acestei cărţi, deşi s-a vorbit destul de mult şi frumos despre Simfonia lupului în 2008, atunci când a apărut în traducere şi la noi. Dar eu am fost cumva mai sceptică, poate pentru că uneori laudele nu au acoperire în realitate. Ar mai fi un motiv şi o să-l spun: ştiam câte ceva despre poetul Marius Daniel Popescu, poezia lui nu m-a convins, deşi s-a scris bine despre debutul său. Dar au scris mai mult prietenii şi îi înţeleg, într-un fel îşi apărau propria poetică. Aşa că eu nu prea credeam că romanul poate fi aşa cum se zicea, dar m-am înşelat. Şi mă bucur că e aşa.

Pe deasupra cartea asta demonstrează odată în plus că poţi refolosi orice tehnică narativă, dacă ai talent nimic nu va părea perimat, nimic nu va fi plictistor. Pe coperta ultimă, este un scurt comentariu al lui Daniel Rothenbuhler, preşedintele juriului care i-a acordat Premiul Robert Walser lui Marius Daniel Popescu: Romanul ne-a impresionat prin stil şi naraţiune. El instaurează o înnoire în tradiţia literară, şi acest lucru ne-a impresionat pe toţi. Adevărul e că Simfonia lupului e o carte vie, nu pare deloc a veni pe urmele unei tradiţii literare şi totuşi... Cartea e alcătuită din fragmente de diverse dimensiuni, naratorii sunt şi ei mai mulţi şi, mai ales persoana verbului se tot schimbă, de la persoana întâi se trece deseori la persoana a doua, dar nici a treia nu lipseşte de tot. Rezultă până la urmă o complicată arhitectură narativă în care cititorul nu se pierde, mai ales pentru că povestea îl ţine mereu în priză şi toate detaliile astea nu îngreunează lectură, dimpotrivă, o dinamizează.

Aveam senzaţia că toate tehnicile textualiste sunt perimate, dar uite că pot fi refolosite foarte bine când ai ceva de spus. Pentru că Marius Daniel Popescu are de spus o poveste, povestea unui copil crescut de bunică, un copil care îşi pierde tatăl în urma unui accident absurd, iar apoi va trece prin multe greutăţi. În final va alege să plece din ţară, va ajunge în Elveţia şi acolo va avea familia lui. Dar cuvintele, cuvintele care spun toată povestea asta probabil n-ar trebui să existe. E o revoltă surdă împotriva lor, poate pentru că ele nu pot exprima adevărul adevărat, altele stârnesc amintiri dureroase, altele vorbesc despre lucruri care n-ar trebui să fie: Cuvântul "ruşine" n-ar trebui să existe, asta ar fi trebuit să scrie oamenii în dicţionare. Îmi imaginez un dicţionar în care fiecare cuvânt să aibă, în paranteze, explicaţia următoare: "La urma urmei, acest cuvânt n-ar trebui să existe!"

Nu există nicio asemănare evidentă între romanul lui şi cărţile semnate de ceilalţi elveţieni ai literaturii române, Aglaja Veteranyi şi Cătălin Dorian Florescu. Fiecare ei îşi spune propria poveste, fiecare în felul lui. Simfonia lupului cred că nu se putea scrie decât aşa, în acest mod fragmentar şi incomplet, altfel autorul ar fi avut dificultăţi în a explica stări greu de explicat. Aparent inexplicabil, Paul [personajul principal, adică] începe să urle : " Văd cum îmi pierd minţile încep să scot limba în faţa oglinzii din baie şi nu vreau să scot limba şi mă privesc îm blestemata de oglindă cum fac grimase îmi vine să latru înnebunesc şi îmi dau seama băga-mi-aş mă aud urlând ca un lup da urlu ca un lup la lună Dumnezeule sunt la un pas de nebunie trebuie să fac ceva să chem ambulanţa scot limba întruna trebuie să reacţionez trebuie să beau ceva mă duc în bucătărie lătrând în frigider (...). " Crescut în ţara condusă de partidul unic, una în care schizofrenia pare a fi generalizată, nici nu-i de mirare că la un anumit moment amintirile se răzbună.

S-ar putea discuta mult despre cartea asta, despre personaje şi stil, despre oglindirea trecutului din ţara partidului unic, dar blogul nu prea e un spaţiu prielnic pentru mari desfăşurări de forţe. Aşa că mă opresc aici. Aştept şi al doilea roman, nu ştiu în ce măsură îl va continua pe acesta, nici nu ştiu dacă aceeaşi formulă ar mai putea fi folosită. Dar Simfonia lupului e mai mult decât un roman bun. În loc de încheiere un citat: (...) erau acolo ca într-o piesă de teatru al cărei decor era decorul unei ţări întregi. Eşti un martor al mizeriilor lumii, ai trăit şi trăieşti ca să vezi, să auzi, să povesteşti.

Marius Daniel Popescu, Simfonia lupului, traducere de Emanoil Marcu, Humanitas, 2008 [se poate citi un fragment aici.]

De prin reviste

2011-01-28T23:58:00.003+02:00

Poate aţi aflat deja de pe blogul lui Mihail Vakulovski: Tiuk! 29 e pe net. Şi pot să mă laud că am şi eu acolo o rubrică, la Poveştiuci pe bune găsiţi PdS 10 din 70. Şi am mai zis câte ceva şi la 10 TOPuri 10 pentru Tiuk! de 10 ani. Vedeţi voi acolo despre ce-i vorba. Am alcătuit fiecare top de parcă ar fi fost singurul pe care trebuia să- l fac, de asta veţi vedea că se repetă anumite nume. Mai zic: m-am mirat vâzând că nu l-am inclus pe Vonnegut în topul scriitorilor favoriţi, am văzut după ce trimisesem mailul, dar am hotărât să nu schimb nimic. La poeţi români nu l-am trecut pe Eminescu, nu ştiu de ce, cred că Ziua Culturii a fost de vină [şi despre ziua asta am zis ceva în Ring, vedeţi aici; sunt ultima pe listă, dar vă asigur că nu înseamnă nimic, nici nu mi-a cerut nimeni voie să mă treacă ultima, nici eu nu am cerut voie nimănui să apar acolo.] Adevărul e că fără Mişu nu se poate, fără el n-ar fi fost nici ceilalţi. So it goes.

Completare. Am văzut că din nou Tiuk! are probleme tehnice, trec aici topurile mele:

răspunsuri parţiale, ordine alfabetică

10 TOPuri 10 pentru Tiuk! de 10 ani

10 scriitori preferaţi

Stefan Agopian, Roberto Bolaño, Dostoievski, T S Eliot, Jeffrey Eugenides, Mariana Marin, Rabelais, William Styron, Vargas Llosa, Walt Whitman

10 scriitori români preferaţi

Ştefan Agopian, George Bacovia, Ştefan Bănulescu, Hortensia Papadat Bengescu, Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Mircea Nedelciu, Constant Tonegaru, Mariana Marin, Cristian Teodorescu

10 poeţi români preferaţi

George Bacovia, Dan Coman, Claudiu Komartin, Mariana Marin, Ileana Mălăncioiu, Ion Monoran, Ioan Es. Pop, Nichita Stănescu, Cristian Simionescu, Constant Tonegaru

10 prozatori români preferaţi

Ştefan Agopian, Ştefan Bănulescu, Hortensia Papadat Bengescu, Ioana Bradea, Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Anton Holban, Mircea Nedelciu, Camil Petrescu, Cristian Teodorescu

PdS 73

2011-01-22T22:51:00.002+02:00

Pe la sfârşitul secolului XX, cei de la Univers au dat startul unui concurs de manuscrise; şi uite aşa prin 1999 au apărut câteva cărţi în colecţia Prima Verba. Printre ele Bucla lui T.O.Bobe. [Cei care au pierdut ediţia asta, au dat de Nea Gică în Centrifuga.]

T.O.Bobe

Relatare despre productivitatea muncii

Nea Gică are şase oglinzi de perete, şase chiuvete, şase scaune de frizer şi nici un angajat. Salonul lui e mereu plin şi scaunele sînt ocupate. Nea Gică trece pe la fiecare şi face, contra cronometru, cîte-o mutare. Aşa tunde şi bărbiereşte: de dimineaţa pînă seara dă simultane şi cîştigă fiecare partidă. A studiat toate deschiderile posibile de foarfecă, a învăţat să controleze creştetul, locul cel mai expus la vîrteje, iar la final, cînd tabla rămîne aproape goală, reuşeşte să aranjeze piesele astfel încît orice client să plece mulţumit, învins, dar cu fruntea sus.

Mai mult decât un debut interesant

2011-01-22T22:50:00.016+02:00

Într-o ţară normală, Deadline ar fi fără discuţie un mare succes de librărie. La noi sigur îl vor citi câţiva, nu ştiu câţi, dar îl vor citi cu plăcere.

M-am uitat un pic pe bloguri şi am văzut că s-a scris câte ceva despre romanul ăsta şi toată lumea a zis de bine. Citiţi deci ce au scris Ionuca, Raul, Bogdan Voicu, Laura. Şi după ce vedeţi ce părere au bloggeri [sau înainte, cum doriţi] citiţi şi cronica lui Marius Chivu, şi recenzia Simonei Vasilache. Pe Liternet am dat şi peste un fragment din roman. Marius Ghilezan zice câte ceva despre un chick lit pe invers, dar numai coperta e de vină [am tot comentat cu câţiva prietenii detaliul ăsta], altfel cartea nu are nicio legătură cu niciun fel de chick lit; şi doar el are şi câteva obiecţii [cu care eu nu-s de acord, adică mie nu mi s-a părut că Adina Rosetti ar fi tributară textualismului, adică nu cred că ar folosi în exces anumite efecte textualiste; cred că dozează totul foarte bine].

Romanul porneşte de la întâmplări reale: povestea unei tinere care a murit din cauza epuizării, a oboselii acumulate dincolo de o anumită limită suportabilă, dar şi povestea lui Ion Bârlădeanu, boschetarul devenit celebru pentru colajele sale. Şi povestea bloggerilor are destule legături cu realitatea. Nu ştiu cât de mult a inventat Adina Rosetti, pentru că nu am urmărit poveştile astea, nu ştiu cum au apărut ele în presă.

Şi de fapt nici nu cred că are importanţă, important e romanul; şi e unul foarte bine scris şi mai ales bine construit. Sigur nu e deloc uşor să iei nişte nume şi să le dai viaţă şi carnalitate. Personajele sunt vii, bine individualizate, toate vocile care spun părţi din poveste sunt credibile. E mare lucru să poţi schimba naratorii, planurile şi povestea să rămână vie şi interesantă.

Şi dacă lui Raul i-au plăcut cel mai mult confesiunile şefului Mirunei, eu trebuie să spun că mi-a plăcut la nebunie povestea motanului. E atât de credibilă povestea lui, dar şi vocea lui, încât trec aici şi un fragment să vă convingeţi:

În seara aceea de vineri, totul a fost ca de obicei, numai că ea pur şi simplu nu s-a mai trezit. Ben a simţit abia dimineaţa că trupul ei nu mai răspândeşte căldura cu care era obişnuit. [...]. A lins-o pe mâini şi pe faţă, cu gândul s-o trezească, apoi a apăsat cu lăbuţele butoanele obiectului mic şi argintiu, care părea că se oprise şi el, ca un ceasornic stricat, a dat iama printre hârtiile împrăştiate pe masă, mieunând, şi chiar a răsturnat cana roşie cu cafea, încercând s-o trezească din somnul profund în care căzuse. [...] Când, după o vreme, Ben şi-a dat seama că lucrurile vor rămâne aşa, că de-acum înainte ea n-o să-l mai mângâie pe spinare şi n-o să-şi mai împartă mâncarea chinezească cu el, aşa cum nici el n-o să se mai ghemuiască vreodată lângă ea pe canapea, aşteptând să fie alintat, deşi nu-l învăţase nimeni ce-i aia moarte, s-a refugiat sub masa din bucătărie cuprins de un sentiment copleşitor, pe care oamenii l-ar numi tristeţe, şi-a aşteptat să vadă ce se întâmplă mai departe cu el.

Şi motănelul ăsta va fi o vreme unul vagabond, un maidanez care se va descurca bine pe străzi. Şi ne va învăţa ceva, ceva ce n-ar trebui să uităm:

Libertatea e cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui motan tânăr care şi-a petrecut primii ani din viaţă dormitând pe o canapea şi mâncând bobiţe cu gust de peşte.

Nu va fi singur pe lume, pentru că de undeva, de pe turla bisericii, stăpâna lui îl veghea. Doar Ben, Zaim şi pentru o fracţiune de secundă încă cineva au putut să o vadă refugiată acolo, într-o rochie albă vaporoasă. Dar motănelul îşi va găsi un nou stăpân, dar din când în când se va gândi şi la libertatea lui pierdută.

Mai multe poveşti sunt împletite în cartea asta, care doar aparent poate fi redusă la o singură frază, doar aparent e povestea unei fete dintr-o multinaţională, o fată care moare de prea multă muncă. Pentru că povestea lui Zaim ne duce şi în trecut, iar povestea lui Skydancer e cu totul alta. Romanul e însă bine construit [cred că am mai zis asta] şi bine strunit stilistic. Răzvan Petrescu spune că e unul dintre cele mai bune romane de debut din ultimii 20 de ani. Cu siguranţă e un roman care n-ar trebui să treacă neobservat, pentru că nu avem mulţi debutanţi atenţi la poveste, construcţie şi stil.

Adina Rosetti, Deadline, Curtea Veche, 2010

Două personaje

2011-01-18T23:26:00.004+02:00

Am stat un pic [mai mult] pe gânduri: să scriu sau nu despre cartea asta? Mi-am zis apoi că ar trebui să spun câteva cuvinte pentru că mai mult ca sigur nu vor vorbi prea mulţi despre ea. Paznicul e al treilea roman publicat de Anca Maria Mosora, primele două i-au fost şi traduse în cehă [parcă]. Eu pe primul [Arhanghelii nu mor] nu l-am citit, adică exact pe cel considerat cel mai bun [a şi luat un premiu de debut].

Nu prea-s de acord cu ce scrie pe coperta a patra şi anume că personajele sunt simple marionete, am eu senzaţia că personajele [nici nu-s numeroase] duc aici greul, nu toate, doar vreo două. Dacă în Reality Game Show importantă era povestea, aici povestea e redusă la minimum. Şi nu pot să nu spun că, intrat pe mâna unui redactor [nu e niciunul trecut pe carte], Paznicul ar fi putut fi un roman bun(icel). Aşa însă cam şchioapătă, noroc cu cele două personaje de care ziceam: preotul şi doctorul Sever Oprea. Eu una aş fi tăiat primul capitol [dă asul din mânecă] sau eventual îl risipeam undeva prin capitolul şase. Şi de corectură ar fi avut nevoie cartea asta, unele greşeli sunt inadmisibile. Am mari pretenţii de la Humanitas, pentru că e una din cele mai bune edituri.

Câteva secvenţe sunt foarte reuşite, în primul rând aceea în care preotul îşi taie hainele, dar e cam puţin. Aşa că închei aici însemnarea mea ultraşcolărească, dar ăsta e materialul avut la dispoziţie.

Anca Maria Mosora, Paznicul, Humanitas, 2010

PdS 72

2011-01-15T23:43:00.033+02:00

De câteva ori am tot schimbat autorul, mai întâi am zis că e 15 ianuarie, ar trebui să fie Mişu. Iată-l:

Mihai Eminescu

În zadar în colbul şcolii...

În zadar în colbul şcolii,
Prin autori mâncaţi de molii,
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,
Şi pe foile lor unse
Cauţi taine nepătrunse
Şi cu slovele lor strâmbe
Ai vrea lumea să se schimbe.
Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ —
Ci trăieşte, chinuieşte
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.

Pe urmă am zis: nu, ar trebui să fie Nora Iuga, pentru că de curând a fost ziua ei. Am ales poeziile cu care a stârnit ropote de aplauze la lectura de la penitenciarul bistriţean.

Nora Iuga

inimă albastră

vai, cu ce bărbat urât
am dansat aseară boleroul
toată noaptea l-am privit şi am tăcut
şi în zori am incendiat metroul,

ce bărbat urât oh, ce bărbat
am legat aseară-ntr-o batistă
şi pe apa morţilor l-am dat
eu dintre frivole cea mai tristă

şi acum vă zic cu jurământ
că nu am regrete nici ruşine
dar îmi pare rău că în mormânt
n-o să se mai culce el cu mine

mondo cane

am pierdut un câine roşu
concurent la maraton
niciun câine nu e roşu
dacă n-are şi melon
poate-a fost un câine verde
cu stăpânul anonim
ce să facă-un câine verde
dacă nu-l chema selim
dar era un câine-albastru
aranjat într-un bordel
lasă câinele albastru
c-a fugit cu charles martel
nu e niciun câine ocru
niciun câine violet
niciun câine mare socru
niciun câine capulet
numai câinele cel negru
îmbrăcat într-o livrea
stă şi-mi face semn cu ochiul
dintr-o ceaşcă de cafea.

Iar spre seară am schimbat iar, pentru că Dinu Flămând a luat Premiul Mihai Eminescu. Opera Omnia. Eu una l-aş fi preferat pe Vasile Vlad, de fapt cred că Vasile Vlad era singurul dintre cei cinci nominalizaţă care are ce căuta pe acelaşi raft cu M. Ivănescu, Gellu Naum & co. Ascultându-l însă pe Mircea Martin, m-am îmblânzit şi mi-am dat seamă că e loc sub soare pentru toată lumea. Şi vorba lui Nichita: fiecare poet ar trebui să primească măcar un premiu pentru a vedea că asta nu-l face nici mai bun, nici mai rău decât e (citatul e din memorie, sper că nu l-am schimbat prea mult).

Dinu Flămând

***

tu erai logodnica atelierelor îţi citeam
sonetele Gabrielei Mistral ne citeam
spaima pe feţe şi era o eczemă de resemnare
în inserare îmi citeai compoziţiile elevilor tăi
despre iarna în Bărăgan
ne citeam unii pe alţii şi ne iubeam
ne citeau unii alţii şi ne urau
nu înţelegeau cum eram
cum erau
eram eras erat
eternitate
a frigului ghemuit în gurile noastre

veneau zăpezile cu o lumină zgârcită
şi acopereau urâţenia lumii
iar noi aşteptam

Diverse

2011-01-09T23:58:00.008+02:00

Tot răsfoind diverse reviste, am dat peste nenumărate anchete, nu toate legate de anul 2010. De exemplu în Verso am găsit un dosar despre presa culturală. De citit! Iar în România literară se caută răspunsuri la întrebarea: care sunt scriitorii de azi pe care îi admiraţi? În cel mai recent număr al Dilematecii se vorbeşte despre prima traducere.

Mi-am adus aminte că şi la recentul festival de Literatură şi vin s-a vorbit mult despre traducători, despre felul în care unii dintre ei pot impune un autor, despre cât de important este pentru un autor să aibă relaţii bune cu diverşi traducători. Sunt diferite cele două, ancheta şi discuţiile de la festival, pentru că-s multe feluri de traduceri, ştim asta de la Caragiale.

De fapt eu voiam să spun că tot răsfoiesc din când în când un dicţionar special, al romanului tradus în România, aşa, să văd când a început toată povestea asta şi cum a continuat. Prima traducere e din 1794, după o versiune grecească, e vorba de Baltasar Gracyan Y Morales, Critil şi Androniu, adică primele nouă cânturi din El Criticon [roman tradus integral abia în 1975]. Se spune că mai există şi o tălmăcire din 1754, dar e rămasă în manuscris.

Dicţionarul e alcătuit de cei de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară Sextil Puşcariu [pun pariu că 80% dintre români nu ştiu să pronunţe corect acest nume].

PdS 71

2011-01-08T23:55:00.003+02:00

La sfârşitul anului trecut, în ultimul Orizont a apărut un anunţ care spunea că începând din acest an se va acorda un premiu pentru performanţă culturală, Premiul Petre Stoica [ar fi împlinit 80 de ani anul acesta]. Primul laureat este Şerban Foarţă, aşa că primul pds din 2011 îi este dedicat. Am ales poezia asta pentru că e acolo un vers la care eu ţin mult de tot.

Şerban Foarţă

Pomieră

Pomii, ieri golaşi, azi umplu-mi pomiere cu larg bor:
iată merii, iată merii, iată meritele lor.

Fie ziua cât de mornă, într-un an mai mult moroz,
ei ne leagă, ei ne leagă, ei ne leagănă-n crengi roz.

Murmură mai galeş merii, pe când fum mai vezi pe horn,
decât dulcii, decât dulcii, decât dulcimer şi corn.

Iarna,-ntre chiseluri, lumea o scrutăm unicolor
doar prin ambra, doar prin ambra, doar prin ambrazura lor.

Leacuri mai de preţ nici însuşi vrăjitorul cel din Oz
nu ne vinde, nu ne vinde, nu ne vindecă,-n Ventôse.

Cere-mi-o şi, cu plăcere, înainte să adorm,
eu, cu lâna-n floare-a merii/merinoşilor, te-adorn.

Prompt, această pomieră, pe când ceru-i tern ca tuciu',
lor închin-o, lor închin-o, lor, - în chinovar străluciu!

De toate şi mai nimic

2011-01-07T15:33:00.000+02:00

De câte ori am momente mai ciudate, nu ştiu încotro să o apuc, o voce din capul meu repetă I had a farm in Africa. Nu prea ştiu de ce, poate pentru că cea mai frumoasă imagine posibilă e aceea cu leii ascultând Mozart, nu oriunde ci acolo, în sălbăticia lor, adică în libertate. Eu aş putea să zic Aveam şi eu cândva un blog. Aşa mulţi vizitatori are blogul ăsta [mult prea mulţi pentru halul de amorţeală în care se află], încât îmi dau seama că ar trebui să am minimum de bun simţ şi să zic şi eu ceva. Zilnic îmi propun să scriu dar zilnic şi renunţ. Mai că-mi vine să zic: îmi propun o dată şi renunţ de câteva mii de ori.

În 2010 s-au întâmplat tot felul de lucruri bune. Au apărut cărţi, reviste, edituri, festivaluri. S-au făcut bilanţuri, clasamente, previziuni şi încă se mai fac. Din ce am citit eu, aleg aşa:

poezie: De-a viul, Teodor Dună [deşi până în ultima secundă eram convinsă că voi alege Nimicul lui Mircea Cărtărescu]

proză: Rădăcina de bucsau, O.Nimigean [şi dacă ar fi mai multe romane de acest fel, aş citi mult mai puţine traduceri]

Vreau să le mulţumesc în mod special celor de la Lecturi Urbane [mai ales Ancăi Duma], pentru că de la ei am avut cartea (şi deja a pornit spre alţi cititori, sper să fie cât mai mulţi).

debut: Deadline, Adina Rosetti [ nu ştiu alt debut în proză, dar le cam ştiu pe cele poetice].

critică: Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generaţia 80. Poezia [n-am terminat de citit cartea, dar nu cred că-mi voi schimba părerea]

S-au întâmplat multe lucruri bune în 2010. În primul rând am reuşit să ajung la Festivalul de Poezie de la Bistriţa. Tot în primul rând, mă bucur că s-a inventat un Târg Naţional al Cărţii de Poezie [şi sper să ajung şi la ediţia de anul ăsta; dacă va fi tot în iunie, ajung sigur]. Din păcate la FILB n-am ajuns, dar a apărut la Timişoara un festival numit frumos Literatură şi vin, de la care aştept mult mai mult la ediţia a doua. La capitolul reviste, mă bucur că a apărut Poesis Internaţional [în sfârşit Vatra are concurenţă].

Dar parcă 2010 a fost în primul rând anul reeditărilor. Anul ăsta sper că va fi mai bun.

2011

2011-01-05T00:12:00.000+02:00

Nu, totuşi nu

Lili Bunofski, Tacto, Curtea Veche, 2010

A şaptea parte, dar ce parte!

Cătălin Pavel, Aproape a şaptea parte din lume, Humanitas, 2010

Fragmente, fărâme, un întreg

Marius Daniel Popescu, Simfonia lupului, traducere de Emanoil Marcu, Humanitas, 2008

Mai mult decât un debut interesant

Adina Rosetti, Deadline, Curtea Veche, 2010

Două personaje

Anca Maria Mosora, Paznicul, Humanitas, 2010

2010

2010-12-31T11:59:00.003+02:00

Tehnica şi textul

Paul Auster, Invizibil, traducere de Cristiana Vişan, Univers, 2009

Un început

J.M.G. Le Clézio, Peştişorul de aur, traducere de Claudiu Komartin, Art, 2009

Broderii pe lângă text

Despre Cristian Teodorescu

Au băgat spaima în scriitori şi nu numai

***Reconstituiri necesare. Şedinţa din 27 iunie 1952 a Uniunilor de Creaţie din România. Ediţie îngrijită, note critice, bibliografie de Mihaela Cristea. Prefaţă de Marius Oprea, Iaşi, Polirom, 2005

PdS (m) 70

2010-12-29T22:07:00.002+02:00

O. Nimigean
Dragă Sfinxule

Inventar

2010-12-20T01:46:00.000+02:00

De când am venit de la Bucureşti am citit:

O.Nimigean, Rădăcina de bucsau, Polirom

Dan Coman, Irezistibil, Cartea Românească

Adina Rosetti, Deadline, Curtea Veche

Anca Maria Mosora, Paznicul, Humanitas

Nu ştiu când sau dacă voi scrie despre ele.

PdS 69

2010-12-18T22:35:00.002+02:00

Despre Eugen Cioclea am auzit nenumărate poveşti, dar la cărţile lui încă nu am ajuns. Am citit doar grupajul din Poesis Internaţional, numărul 2, de unde am ales şi pds-ul ăsta.

Eugen Cioclea

Love story

În clasa a noua îi scriam bileţele.
Cred că i-am copiat numele de vreo 3000 de ori.
Îi dădeam întâlnire
în spatele unei ferme de lapte,
unde umblam la practică de mulgători…
Prima dată ne-am sărutat lângă o grămadă de siloz,
din fugă şi fără de nici un efect.
A doua oară, pe o basculă,
ce nici măcar nu ne arăta greutatea corect.
Cineva ne-a văzut şi ne-a scos o mulţime de vorbe.
Învăţătorii ne invitau în fiecare zi la răspuns.
Poate de aceea am şi absolvit „cu medalie”
şi am trecut peste rând în armată la tuns.
În clasa a zecea o aşteptam în livadă.
Venea cu picioarele goale,
să nu-şi trezească părinţii din somn.
Bănuind că va fi studentă la medicină,
se iniţia în anatomie
pe trupul meu străveziu şi diform.
Cu toate acestea a reuşit să rămână fecioară,
deşi mă iubea, mă iubea foarte mult
şi accepta să dormim într-un pat
dar cu condiţia să nu o insult.
N-am insultat-o,
însă degrabă m-a plictisit porcăria
şi m-am cerut în armată,
într-o unitate de artilerie
unde am şi scris această incredibilă poveste
de dragoste rece ca o
Siberie.

Aceeaşi poezie citită la Sibiu de Claudiu Komartin [cel care intervine de vreo două ori e Emilian Galaicu Păun]:

17 X 21

2010-12-17T21:20:00.000+02:00

În Timişoara 17 decembrie e zi de doliu. Am trecut prin Piaţa Operei, lumânările ardeau deja. O aurolacă a venit speriată în fugă de pe o străduţă laterală. Nu ştiu ce vedenie o chinuia, nu era nimeni pe urmele ei. A dărâmat câteva lumânări. Un puşti [n-avea mai mult de 14-15 ani] a făcut atunci cel mai frumos lucru posibil: s-a dus şi a a aranjat lumânările, le-a pus la locul lor. M-am întors spre seară să fac poze. Unele lumânări deja se stinseseră, exact ca vieţile lor, mult prea repede. Le mulţumesc în fiecare secundă şi niciodată nu voi putea să le mulţumesc îndeajuns.

Îngheţuri, dezgheţuri

2010-12-16T17:47:00.002+02:00

A nins, e totul sau alb, sau cenuşiu, sau îngheţat. Din fericire pot sta cu obloanele trase şi nu ies din casă decât dacă vreau. Ieri n-am vrut, azi mă mai gândesc. Şi blogul e uşor îngheţat dar din alte motive. Aş fi vrut să povestesc mai mult despre lectura suedezilor de la Cărtureşti, mai ales că la final am primit un cadou neaşteptat: Sofia Stenstrom mi-a dăruit cartea ei. Nu ştiu dacă o meritam, i-am spus doar că mi-a plăcut mult cum a citit [aş fi ascultat-o ore întregi, aşa, fără să înţeleg] dar şi ce a citit [noroc cu traducerile].

Am vrut să spun câte ceva şi despre festivalul de literatură, care a avut loc la Timişoara, la începutul lui decembrie. A scris Marius Chivu câte ceva despre cele întâmplate atunci; aveam de gând să povestesc, mai ales că săptămâna trecută din emisiunea Adelei Greceanu am reuşit să ascult doar interviul cu Robert Şerban. Poze de la lecturi nu am, aşa că pun aici doar una cu Petre Stoica [dintr-un documentar prezentat în cadrul festivalului; a mai fost unul, despre boema timişoreană].

Am şi citit câteva cărţi despre care aş fi vrut să scriu.

PdS 68

2010-12-11T16:08:00.001+02:00

Aurel Dumitraşcu

(Puteam face lucruri mai bune

decît să vorbesc despre moarte)

-Puteam face lucruri mai bune

decît să vorbesc despre moarte şi urme

decît să scriu o carte nebună şi tristă? Nu puteam

o veţi citi veţi crede c-aţi

priceput-o că e tare simplu să scrii cărţi

să le publici să mai fii şi tînăr

cîte nu veţi spune voi

frumoşilor deştepţilor infailibililor nemuritorilor

şi eu continuu să vorbesc de unul singur

voi continuaţi să nu mai vorbiţi

o dată

de două ori

de trei ori

- adjudecat!

Aceeaşi poezie citită de Adrian Alui Gheorghe, la Sibiu, când a lansat volumul Cine merge în Paradis, un alt volum postum al lui Aurel Dumitraşcu.

Poete suedeze

2010-12-04T16:08:00.007+02:00

Sofia Stenstrom & Klockan Ciao.
Teodor Dună a citit traducerile în română

Rita Chirian a citit poezii scrise de Anna Hallberg

Gaudeamus 2010 (2)

2010-12-01T21:57:00.002+02:00

Am ratat câteva lansări la Gaudeamus. Sâmbătă am fost doar la una, e drept că dublă: la Tracus Arte s-au lansat simultan cărţile lui V. Leac, Toţi sînt îngrijoraţi şi Radu Vancu, Sebastian în vis.

Au fost prezentaţi de Claudiu Komartin şi Adela Greceanu.

Dintre noutăţile de la Vinea, două m-au bucurat foarte tare:

Filmările care urmează le-am făcut la Sibiu, dar poeziile citite acolo pot fi găsite în cărţi lansate la târgul ăsta.

Rita Chirian, Poker face, Vinea 2010

Radu Vancu, Sebastian în vis, Tracus Arte, 2010

Radu Vancu, Amintiri pentru tatăl meu, Vinea 2010

Gaudeamus 2010 (1)

2010-11-30T20:46:00.004+02:00

La târgul ăsta nu am fost la prea multe lansări şi pentru că s-au suprapus mult prea multe evenimente şi a trebuit să mă împart între Romexpo şi MNLR. Vineri n-am pierdut ocazia de a lua un autograf de la Mircea Horia Simionescu, care a avut şi răbdarea de a schimba două trei vorbe cu toţi cei care şi-au dorit unul. Cartea e una de versuri, nu ştiu câte exemplare au fost la vânzare, dar s-au vândut toate atunci, seara. Am făcut şi câteva poze, în a doua apare şi Eugen Negrici.

Mai târziu un pic s-a lansat Aer cu diamante. Nu mai ştiu când am auzit prima dată de cartea asta, ştiu doar că primul scriitor optzecist pe care l-am citit a fost un prozator: Mircea Nedelciu. Am cumpărat o carte mai mult din întâmplare. Ei, nu chiar, ştiam că în acea colecţie încă mai apar autori români care scriu literatură, nu lături. Poate mi-a plăcut şi dedicaţia: Se dedică literaturii române din ultimele trei decenii. Pe vremea aceea nu aveam absolut nicio legătură cu cele filologice şi nici nu credeam că voi avea. Am luat cartea şi am plecat spre casă răsfoind-o în continuare. Ştiu că la un moment dat am început să sar într-un picior de bucurie, dar aveam o vârstă la care îmi puteam permite aşa ceva. Aer cu diamante [Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan] şi Cinci [Mariana Marin, Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Muşina, Bogdan Ghiu] le-am citit după ce am intrat la facultate şi am putut să-mi fac legitimaţie la BCUT. Asta voiam să vă rog: citiţi Aer cu diamante şi Cinci în acelaşi timp, presăraţi şi câteva pagini din Desant 83 şi veţi da peste o generaţie literară care a apărut împotrivindu-se vremurilor, că nici acum nu ştiu cum de a fost posibil.

Florin Iaru

Traian T. Coşovei

Mircea Cărtărescu

Şedinţă foto

2010-11-28T19:54:00.002+02:00

Am fost la Gaudeamus, ştiu că ar trebui să povestesc. Mi-am luat concediu şi am plecat. M-am întors, concediu tot mai am. Nu voi povesti mare lucru. Mi-am cumpărat câteva cărţi, las pozele să spună ce e de spus: [mai întâi cele cu care m-am întors de la Bucureşti, iar apoi cele cu care m-am întors de la Sibiu]:

Mai am de gînd să cumpăr vreo trei, tot din cele lansate la târg:

Cristian Vasile, Literatura şi artele în România comunistă (1948-1953), Humanitas

Eugen Negrici, Literatura română sub comunism (1948-1964), Cartea Românească

Ingeborg Bachmann, Paul Celan, Timp al inimii. Corespondenţă, Art

Aşteptând Mainimicul

2010-11-28T19:43:00.003+02:00

De pe Facebook am aflat că mai e un pic şi apare Mainimicul, un volum nou semnat de Ioan Moldovan. Iar coperta [realizată de Mona Moldovan] e minunată.

Şi pentru că mai ales dacă pun aici filmările încărcate pe youtube se mai uită unii, alţii la ele, iată înregistrările pe care le-am făcut la Oradea.

Din câte am înţeles eu din acest volum fac parte poeziile astea. Abia aştept să citesc cartea, să văd cum sună atunci când sunt citite în gând acele îndemnuri pe care le-am ţinut minte: vino odată, viitor luminos şi mai ales nu râde, citează-nainte.

PdS 67

2010-11-27T15:29:00.000+02:00

George Bacovia

Zgomote

Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...

Despre proză, oarecum

2010-11-16T22:19:00.002+02:00

Am promis că scriu despre proză, aşa că o să scriu. Dar am promis că scriu ca un neiniţiat despre proză şi asta o să şi fac. De ce zic asta? În primul rând pentru că pe blogul ăsta am tot polemizat cu diverse persoane despre calitatea prozatorilor tineri, eu fiind cumva împotriva lor. Mi se pare că stăm prost la capitolul proză scrisă de tineri [de data asta limita de vârstă e 40 de ani]. Am vrut să spun: păi n-avem, după care am stat un pic pe gânduri, am respirat adânc, am început să-i număr dar nu chiar 2 la primărie, 2 la şcoală ... ci aşa, un pic mai [ne] serios şi vreo câţiva tot am găsit. Dar Răzvan Ţupa m-a rugat să nu fac liste, a făcut el una, şi mi-e teamă că tot la ele vom ajunge în final.

Întrebarea era: ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini? Ce să le propunem? Aş putea răspunde: Nu ştiu, dacă pe noi nu ne interesează, de ce i-ar interesa pe ei. Şi nu ne interesează, dovadă fiind tirajele vândute. Deşi cifrele astea s-ar putea să fie nişte minciuni, pentru că sunt multe oraşe care nu mai au librării. Ce i-ar putea interesa pe ei? Ar trebui să ştim ce îi interesează deja şi să le propunem sau ceva complet diferit, sau ceva asemănător, dar mult mai bun.

Recent, într-o emisiune tv, Ileana Mălăncioiu a spus o poveste cu tâlc legată de Lumea în două zile, romanul lui Bălăiţă. Cineva, într-o seară, când erau mai mulţi scriitori, critici, literaţi adunaţi la un pahar de vorbă, a spus că romanul lui Bălăiţă ar fi bun, dacă nu ar fi aşa de provinical. Iar Lucian Raicu a intervenit zicând doar atât: Din păcate nu destul de provincial!

Cred că asta ar trebui să exportăm: poveşti care sunt în primul rând ale noastre[Maria Ellis, Carte de colorat pentru orbi; Alexandru Potcoavă, Pavel şi ai lui] Pe mine mă interesează mai ales cărţile care mă ţin captivă într-un spaţiu în care n-am mai fost, în care personajele să fie altele decât cele din alte cărţi. Şi mai cred că ar interesa ciudăţeniile, cărţi care să aibă doi autori[Băiuţeii fraţilor Florian], sau mai mulţi[Rubik]; sau cărţile care să aibă o structură complicată, care să fie greu de încadrat [Cristian Robu Corcan, Gravură în mi bemol], greu de redus la o unică dimensiune[Adela Greceanu, Mireasa cu şosete roşii]; cărţile care să spună lucruri absolut noi despre lucruri pe care ei le ştiu, dar altfel [cred că aici aş putea include şi Cartea tuturor intenţiilor a lui Marin Mălaicu Hondrari].

Iniţial am scris paragraful anterior fără să dau titluri sau autori, dar parcă aşa se înţelege mai bine ce am vrut să spun. Şi nu am repetat deloc numele pe care Răzvan Ţupa le-a inclus pe lista lui, cred că ar fi fost inutil. Ideea nu era să înlocuiesc o listă cu alta, ci să spun ce cred eu despre povestea asta. Aş mai putea sugera câteva titluri, dar nu e momentul acum. Poate revin în altă zi.

Institutul Blecher la Sibiu

2010-11-14T01:17:00.002+02:00

Destul de recent, una din ediţiile bucureştene ale Institutului Blecher a dus lipsă de prozatori. La Sibiu se pare că e greu să găseşti poeţi. Glumesc desigur. Ar fi trebuit să fie alta distribuţia, dar, aşa s-a întâmplat: au rămas pe afiş doar O.Nimigean şi Ovidiu Baron. [Deşi dacă mă gândesc bine O. Nimigean e poet].

Cam aşa s-au desfăşurat ostilităţile:

Ovidiu Baron a citit un fragment dintr-un roman aflat în lucru:

O. Nimigean a citit un fragment din Rădăcina de bucsau:

Şi discuţiile au fost foarte interesante, ăsta e doar un fragment:

PdS trist

2010-11-13T23:09:00.005+02:00

Am vrut să aleg altceva pentru azi, de fapt alesesem un text, că nu era poezie, deşi era-n versuri, avea rimă şi mesaj vibrant. Dar cu toate cele ce s-au întâmplat, m-am răzgândit. Despre anumite lucruri cred că nici n-avem dreptul să spunem ceva.

Mariana Marin

Elegie I

Nici nu mai ştii
de ce îţi este atît de greu să trăieşti.
Aşa cum în evul mediu tulburările minţii
erau puse pe seama tulburărilor de stomac,
tot astfel cauţi şi tu cauza
(biet furuncul crezîndu-se revoluţie)
în ceea ce pe dinăuntru îndesit mănîncă
fără să te poată atinge.

Despre proză. O întrebare indirectă

2010-11-12T23:55:00.001+02:00

Am uitat nepermis de mult să răspund unei întrebări puse pe mail de Răzvan Ţupa. Nici acum nu o să răspund ci o să pun întrebarea celor care trec pe aici [în cazul în care cei interesaţi de proză mai trec pe aici], fie că au blog sau nu. Poate răspund pe blogurile lor, sau îi scriu direct lui Răzvan.

E vorba de un proiect legat strict de proză, pe care el ar vrea să-l pună pe picioare. Vedeţi aici despre ce ar fi vorba în detaliu.

Întrebarea ar suna aşa:

Ce poveşti româneşti consideraţi că sunt cele mai importante din ce aţi citit în ultimii 10 ani [şi de ce].

Cei ce răspund la această întrebare ar fi bine să încerce să contureze şi câteva tendinţe relevante din proza ultimilor ani.

Atenţie: e vorba şi de o limită de vârstă, adică întrebarea se referă la proza tânără [autori care n-au trecut de 40 de ani]. O să mă gândesc şi eu. Pe mine limita de vârstă mă cam ţine în loc.Şi încă ceva: nu se caută o listă de nume, ci una a poveştilor [ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini].

Premii

2010-11-12T14:47:00.004+02:00

La Sibiu, există două reviste literare importante: Transilvania şi Euphorion[e site în construcţie, dar să sperăm că va fi şi funcţional într-o zi]. Şi uite aşa, cei din ambele redacţii au reuşit să pună cap la cap câteva întâlniri literare, rezultatul fiind trei zile pline de evenimente.

ediţia a XXIX a Institutului Blecher
o dezbatere despre etic şi est-etic
o dezbatere despre poezia de azi
lectura poeţilor invitaţi
lansări de carte

S-au dat şi premii, cei de la Transilvania i-au premiat pe Andrei Terian şi O. Nimigean. Iar premiul de debut "Iustin Panţa" i-a revenit lui M. Duţescu. Juriul a fost format din Dumitru Chioaru, Andrei Terian, Adrian Alui Gheorghe, Ioan Es. Pop şi Claudiu Komartin.

Adrian Alui Gheorghe

Mihai Duţescu

un gând

2010-11-09T23:55:00.000+02:00

O frază scrisă acum câţiva ani de Mircea Cărtărescu: Poezia s-a sinucis având grijă să-şi facă un nod foarte estetic la ştreang.

În aceste zile în care toţi românii au descoperit că nu pot trăi fără poezie, eu mă gândesc serios să m-apuc de bambilici, sau măcar de integrame.

PdS 65

2010-11-06T12:58:00.002+02:00

Sunt la Sibiu, unde au avut loc colocviile revistei Transilvania, iar acum au loc Zilele Iustin Panţa [organizate de cei de la Euphorion], ziceam iniţial să nu mai postez azi niciun pds, deşi îl pregătisem de acasă, fără a-l programa. Dar lucrurile s-au legat altfel. Azi în subterana librăriei Humanitas s-a vorbit despre etic şi est-etic. La un moment dat s-a rostit un nume: Anemone Latzina, şi eu chiar un poem de-al ei aveam pregătit. E o poetă de limbă germană, inclusă în antologia Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeţi germani din România, volum apărut în 1982, traducerea fiind făcută de Ioan Muşlea.

Anemone Latzina

13 iulie 1974

fetiţo mi-am zis azi dimineaţă (aşa îmi spune Frieder)
sub duş şi cînd cu spălatul pe dinţi uite că te-ai proco
psit şi cu al patrulea rînd de dinţi (de lapte, de apă, de
bere, de şnaps) şi în afară de asta ieri a fost Peter cel
blond pe la tine şi ţi-a spus că vrea să facă o antolog
ie şi trebuie să-i trimiţi nişte poezii şi EL SĂ le şi PO
ATĂ publica pe care trebuie însă mai întîi să le comiţ
i aşa încît scrie-i blondului Peter o poezie despre a ÎM
BĂTRÎNI după ce treci de treizeci de ani e oricum o t
eamă ca lumea ( trebuie să fii însă destul de tînăr ca să
poţi spune ceva cît de cît despre cum e să îmbătrîneş
ti) încît iată zic fetiţo că încetul cu încetul îmbătrîneşti
şi tu şi mă gîndesc că asta ar putea deveni o poezie sau
şi mai bine un ŞLAGĂR sau poate altceva însă uite c
ă stau deja in tramvai şi apare o femeie care mă îmbrî
nceşte şi zice fă loc puştiule (iar eu care credeam că nu
mai poţi fi luată drept băiat cu părul ăsta scurt) fă l
oc puştiule să pun şi io sacoşa şi mă ÎNTRERUPE chia
r în mijlocul celui mai frumos gînd despre cum se îmb
ătrîneşte TOTUL SE DĂ PESTE CAP cu femeia asta ş
i mai cu seamă cum mai poţi spune orişice despre orişi
ce dacă de fiecare dată se nimereşte cîte un deştept car
e-ţi dă brînci şi ţi se duce DRACULUI chiar şi CEL M
AI FRUMOS GÎND

Hai să mai zic (4)

2010-11-01T23:32:00.007+02:00

Îmi tot aduc aminte ce spunea Ileana Mălăncioiu: poeţii care au prieteni au mare noroc [prieteni care să vorbească despre poezia lor]. În felul ăsta un poet poate ajunge mai uşor la anumiţi cititori şi nici nu e uitat prea repede după aceea. M-am gândit la toate astea şi atunci când, la Oradea, Claudiu Komartin l-a prezentat pe Viorel Mureşan:

Şi m-am gândit să scriu câte ceva mai mult pentru pentru a găsi pretexte de a intercala înregistrările pe care le-am tot făcut. Pentru că de fapt ceea ce ar trebui să conteze sunt textele şi scriitorii [adică ce au ei de zis].

La Oradea, Viorel Mureşan a lansat două cărţi. Mai întâi a citit din Buchetul de platină, volum apărut la Eikon.

lectură 1

lectura2

Iar apoi a citit din alt volum, apărut chiar în acele zile, Locul în care se va deschide cartea, publicat de editura Dacia.

Şi Komartin a vrut să vadă cum sună un poem ales la întâmplare.

Şi discuţiile au continuat, pentru că abia după ce se citeşte, se poate discuta cu adevărat.

va urma

PdS 64

2010-10-30T22:09:00.007+03:00

A trecut un an şi un pic de când n-a mai sunat nimeni să spună ce faci, mă, hai să vorbim despre cărţi. Nu-i plăceau prea mulţi autori români, ştiu că îi plăcea Gherasim Luca. Dar cred că l-a citit mai mult în franceză.

Gherasim Luca

Ritul clădirilor de ebonită

Cu coconiţe în ceasornicele balurilor interne
inime îşi desfac cadranul în patru numere,
iubirea, voal punctat cu sclipiri găsite prin stele,
aerul cloroform taie canalele minţii,
chitarele pe note de coaste, fierăstrău de mătase pe curelele
violoncelelor,
decor liniştit în gura lunii şi-a munţilor.

Fântâna din ascunzişuri bate tictacul faptelor
cu degetele vătuite pe o masă de marmură.

Frământarea a tras cărări de ebonită prin păr,
oglinzile ochilor au cuprins în pupile un punct,
faţa cu foaia turnată-n melodii a aţipit
şi gândul e răsturnat pe zbârciturile vremii.

Mi-am îngropat glasul în pulpa pământului,
râuri, mâinile s-au scris pe dealuri
şi înăbuşită e Niagara sughiţului
pe muşchii fulgilor
şi de răsunetul pereţilor ţesuţi cu vată.

Raielele poverilor au parcurs ce-au putut să parcurgă,
azi e sfârşitul unui început,
răsunetul inimii a intrat prin gura heraldului de turnuri,
şi numele editurii s-a cusut pe ultima cămaşă a sufletului.

În aşteptare

2010-10-29T22:41:00.018+03:00

Se cam apropie târgul de carte şi deja încep să se audă zvonuri legate de diverse apariţii. Unele deja nu mai sunt zvonuri, ci ştiri. Unele noutăţi sunt mai mult decât interesante. Eu una abia aştept să citesc cartea despre poezia optzecistă scrisă de Mihail Vakulovski [îmi place mult şi coperta]. O să apară la Tracus Arte. Am aruncat un ochi şi peste prefaţă, o variantă prescurtată. Şi mă bucur că cei de la Humanitas au anunţat* că vor reedita Aer cu diamante. Şi în acelaşi timp îmi pare rău că nimeni nu reeditează Cinci. Oricum generaţia 80 e singura generaţie literară adevărată de după război, numai că unii încearcă să o transforme în pură generaţie biologică, aşa, ca să fie şi asta varză ca restul lumii [destul de recent în România literară s-a discutat despre generaţii de toate tipurile, n-are legătură cu optzecismul dar mă gândeam să mă laud cu ce am mai citit]. Dar nu cred că o să le meargă, mai ales dacă apar asemenea cărţi. Abia ştept să le am în mână.

Eu oricum ţin foarte mult la optzecişti şi ori de câte ori îmi pierd încrederea în literatura română mă reîntorc la ei şi totul reintră în normal. Încă îmi aduc aminte bucuria cu care am descoperit cândva o carte şi am citit: Corpul nostru ne aparţine altfel decît un obiect şi de aceea, pentru a-l avea într-adevăr, trebuie să ştim să-l povestim corect.

-------

*doar pe facebook, de asta nu pot pune niciun link

Foto

2010-10-25T23:14:00.004+03:00

Ieri am fost la Arad, unde are loc un festival francofon, Amifran; eu m-am dus să văd spectacolul bistriţenilor, trupa de teatru fiind condusă/comandată/coordonată [nu ştiu care verb s-ar potrivi mai bine] de Camelia Toma [scenografia: Ana Toma].

Fără legătură cu spectacolul, alte poze făcute prin teatru

şi prin împrejurimi:

În seara asta am fost în barul lui Mişu, Povestea vorbii. A fost o lectură Tudor Creţu [a citit din nou câte ceva din acele poeme live, care vor apărea cândva în volum]:

Şi vor mai fi lecturi pe acolo, rămâne de văzut cine va mai citi.

PdS 63

2010-10-23T23:28:00.011+03:00

Din antologia mea nu putea lipsi Cristian Simionescu, un poet despre care nu se prea vorbeşte. Niciodată nu s-a vorbit prea mult despre el, nici măcar după ce a luat premiul acela de la Botoşani. Poemele lui cele mai bune cred că sunt cele lungi, dar nu am răbdare să copiez niciunul. Citiţi-le voi.

Cristian Simionescu
***

Nu te-nşela că zbîrciturile şi fălcile
coborîte sînt lăcaşe de seninătate. Pari un bariton
scîncind ca o moronosiţă, atît de măsluită
e Vocea ta. E timpul să-ţi mărturiseşti nenorocirea:
pribegirea prin viaţa care trecu, urmărind o picătură în ocean -
poţi înnebuni dacă nu eşti copt pentru această întîlnire
cu fostele tale petreceri, evenimente şi doxe. Şterge-ţi
zeama din barbă, bătrîne! Primeneşte-te. Apără-te
de riscul de-a fi un bătrîn caraghios. Să rămîi
un bătrîn lup marin, în odaia suferinţei tale.
Cînd în singurătate, te lipeşti ghemuit
de patul tău, pune jos un cub de zahăr,
puţină miere şi odaia ta va fi populată
de furnici. Oricum, cînd sînt fiinţe vii mai multe,
noaptea-i mai puţin tragică,
încheieturile dor mai puţin.

(din Maratonul. Antologie, Timpul, 1995)
-----------

Mai trec şi două poezii care mă cam obsedează, poezii primite pe mail [Poem A Day]. Sunt din alt film, nu din cel cu pds-ul.

Anne Stevenson
Drench

You sleep with a dream of summer weather,
wake to the thrum of rain—roped down by rain.
Nothing out there but drop-heavy feathers of grass
and rainy air. The plastic table on the terrace
has shed three legs on its way to the garden fence.   
The mountains have had the sense to disappear.
It's the Celtic temperament—wind, then torrents, then remorse.
Glory rising like a curtain over distant water.
Old stonehouse, having steered us through the dark,
docks in a pool of shadow all its own.
That widening crack in the gloom is like good luck.
Luck, which neither you nor tomorrow can depend on.

de aici

Sandra Beasley
Vocation

For six months I dealt Baccarat in a casino.
For six months I played Brahms in a mall.
For six months I arranged museum dioramas;
my hands were too small for the Paleolithic
and when they reassigned me to lichens, I quit.
I type ninety-one words per minute, all of them
Help. Yes, I speak Dewey Decimal.
I speak Russian, Latin, a smattering of Tlingit.
I can balance seven dinner plates on my arm.
All I want to do is sit on a veranda while
a hard rain falls around me. I'll file your 1099s.
I'll make love to strangers of your choice.
I'll do whatever you want, as long as I can do it
on that veranda. If it calls you, it's your calling,
right? Once I asked a broker what he loved
about his job, and he said Making a killing.
Once I asked a serial killer what made him
get up in the morning, and he said The people.

de aici

Un fragment rătăcit (3)

2010-10-22T23:19:00.003+03:00

Se pare că mi-ar fi fost de folos maestrul acela, nu ştiu pe unde l-am rătăcit. Dacă ar fi fost pe aproape, aş fi recitit cu atenţie acel fapt divers şi mi-aş fi adus aminte. Acum e momentul să spui, se zice acolo la un moment dat; dacă aş fi recitit textul, n-aş fi uitat, aş fi ştiut când să spun că se mai poate începe şi altfel, adică şi aşa:

V. Leac, lansare/lectură Toţi sînt îngrijoraţi, Tracus Arte

va urma

Continuarea promisă (2)

2010-10-21T23:11:00.016+03:00

Stau aşa cu capu-n căşti şi ascult Bach. Staţi liniştiţi că n-am de gând să vă explic ce-i cu marea muzică, singura care contează, care merită să fie ascultată. Nici eu nu m-aş crede. Multă vreme n-am priceput nimic din muzica lui Bach, deşi s-a chinuit şi HPB-ul cu mine, care nu-i o întreprindere oarecare. Nici acum nu ştiu dacă înţeleg ceva, sau măcar ce ar trebui, sau aşa ceva, dar ascult. Muzica asta era tot timpul undeva în jurul meu, dar a trebuit să treacă o vreme până am început să o caut şi să o ascult. Cam aşa e şi cu poezia.

Bântuie ea pe lîngă noi şi, la un moment dat, cine vrea să o înţeleagă o înţelege. Dacă vrea. De definit e greu să fie definită. DEX-ul zice aşa: POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.

Şi cum nu prea poate fi prinsă în cuvinte, cel mai bine e să fie citită. Şi după aceea, să se vorbească despre ea. Se poate vorbi despre foarte multe lucruri, în diverse feluri.

despre direcţiile din poezia de azi

discursuri poetice

Viorel Mureşan. Despre haiku

Se poate vorbi despre o carte care stă să apară [o carte a lui Ioan Moldovan]:

va urma

Un fel de poveste (1)

2010-10-20T23:41:00.012+03:00

După cum ştiţi, nu poţi începe oricum o poveste. Dar mai ales sunt mai multe feluri de a începe o povestire. Şi aş putea să spun mai multe, dar nu ştiu pe unde e maestrul acela. S-a rătăcit prin bibliotecă. Dacă începi într-un anume fel, sigur şi povestea va continua într-un fel anume.

Unele poveşti încep aşa:

altele aşa:

După aceea fiecare poveste va continua în felul ei. Poveştile despre poezie sunt foarte frumoase. Dar şi ea bântuie pe acolo pe unde unii se adună în numele ei.

va urma