Și cuvintele Corei, legate de acest loc: „Sunt în sfârșit într-o casă mare și
singuratică, curată și liniștită. Nimeni pe coridoarele lungi ale internatului.
Pe fereastră aud vântul ca-n vecinătăți de mări sau de păduri – și goarnele
cetății. Tăcerea și părăsirea asta îmi mulțumesc visul meu de sihăstrie și de
surghiun voluntar. Parcă m-aș închina pentru totdeauna de acum reculegerii și
evlaviei. Prin locuri frumoase am umblat; dar tovărășiile nu sunt întotdeauna
plăcute. Naivitatea, ba chiar prostia te obosesc să le tot zâmbești în silă. Orașul
e cu adevărat frumos; mai ales în partea Cetății, unde se află școala mea, e încântător.
Sunt de partea asta numai palate și cazărmi mărețe zidite pe vechile
întărituri, încă de pe vremea Mariei Tereza. A fost strașnică aceea; pe unde mă
duc dau de isprăvile ei. Să vezi ce palat e internatul în care mă aflu,
deosebit de școală într-un corp vecin. Aseară, o noapte cu lună, bătând în
ziduri și-n grădină, și murea sunetul goarnei în ison de greieri și eu singură
priveam de pe coridoarele lungi și pustii. Era de un romantism de te
îmbolnăvea.” (Cora Irineu, Scrisori bănățene, București, Editura
Cultura Națională, 1924,p. 5)
Mă tot întreb: de unde o fi luat pistolul acela?
Posts
No comments:
Post a Comment