Sunday, November 12, 2017

Azi, apusul

un poem în sine










„Literatura sau viața?”

Și oricum ar fi și orice s-ar zice, eu îi datorez foarte mult & multe lui Mircea Nedelciu, deși nu l-am văzut decât la televizor; dar nu o să uit niciodată ziua în care - absolut întâmplător - i-am găsit o carte rătăcită într-o librărie care azi nu mai este; mi-am zis că , dacă  în anii ăia infernali prin care treceam - cineva scrie așa, atunci cu siguranță nu e totul pierdut; și n-a fost!

Sursa foto: Mircea Cărtărescu a pus acum doi ani poza asta pe FB (într-o zi de 12 noiembrie, pentru că...)

Saturday, November 11, 2017

Trei zile cu poezie, trei zile fără nori

Lansarea timișoreană a Portretelor de frontieră a adus la Triade și Ambasada, câțiva poeți incluși în antologie. Pe lângă Jörg Becken, editorul german, au mai fost acolo și Nicole Gdalia (Franța/Tunisia), Erkut Tokman (Turcia), dar și  Magda Cârneci,  Rodica Draghincescu, Nora Iuga, Floarea Tutuianu, Claudiu Komartin, Robert Șerban.

Nicole Gdalia: 



Erkut Tokman a citit în turcă:





Robert Șerban la Ambasada


Claudiu Komartin (la Ambasada, unde a spus câteva cuvinte despre antologie, dar poezia e din altă parte/ la Triade a citit din antologie)


Rodica Draghincescu
la Triade a citit un poem din antologie


la Ambasada a citit un poem dintr-un volum aflat în lucru

Friday, November 10, 2017

Thursday, November 9, 2017

Provizoriu, dar continuu


Prin anii 90, când se schimbau vremurile, ce s- au mai tulburat aparențele, ierarhiile, tabieturile! Au apărut în literatura română (misogină și pudibondă), câteva scriitoare altfel, complet altfel. Și acum aș zice doar de Floarea Țuțuianu și Rodica Draghincescu (dar voi spune pe rând), pentru că ele apar și în antologia asta despre diversele granițe care ne împart, ne adună, ne tulbură și ne definesc.
Știu că am citit cu mare bucurie Femeia pește, mai citeam și ce publica Floarea Țuțuianu prin reviste, după care librăriile au început să dispară, editurile s-au făcut tot mai  mici, revistele n-au mai circulat, și uite așa, cărțile, veștile n-au mai circulat și i-am pierdut urma. E și vina mea, într-o vreme m-am lenevit și n-am mai citit muuuuult de tot, pe urmă am revenit la un ritm mai bun, dar uite că n-am recuperat tot.
M-am bucurat să o regăsesc în cartea asta, m-am bucurat să o văd la Timișoara, și cumva îmi pare rău că n-am îndrăznit să mă duc și să-i spun ceva, orice, de exemplu: ăsta-i unul din poemele care m-au lovit în plin.
Dar m-a tulburat faptul că părea atât de fragilă.








Monday, November 6, 2017

O artă muribundă, cu muzica alături

Cam așa a început lansarea de la Calpe





Sunday, November 5, 2017

Fotografii, mai mult decât fotografii

"Maeştrii unei arte muribunde " nu e doar un volum de versuri, poeziile lui Claudiu Komartin au alături fotografii marca Ana Toma. Ieri, la Calpe, aceste imagini au avut expoziția lor.




Salvați Galeria Calpe

Salvați Galeria Calpe! Pe lângă protestul din centru, a mai fost unul, mai cultural. Nu ştiu exact ce soartă se pregăteşte Bastionului, dar închiderea unei galeriei de artă nu sună bine deloc. A fost o lansare de carte, Maeştrii unei arte muribunde, apãrută la Cartier, iar Claudiu Komartin a ales acel spațiu tocmai pentru a atrage atenția asupra acestei (posibile) evacuări. ( Dar despre Teatrul German ce se mai ştie, că tot onorata primărie a încurcat lucrurile şi acolo? ) Despre lansarea propriu zisă o să povestesc mai târziu un pic, acum vă rog doar să priviți cu atenție imaginile astea (cred că pot fi mărite încât sã se vadă ce scrie acolo).



Wednesday, October 25, 2017

„E cinic, e minunat!”

O carte care-mi place la fel de mult chiar și după ceva timp de când a apărut: Dmitri Miticov, Dmitri : genul cinic.

Mari drame nu

E multă suferință în lume,
dar și în filmele coreene.

Ce nevoie să ai de marile drame
cînd şi un bec aprins pe stîlp
peste fierul forjat
rupe miocardul.

Cîte nume de boli ți-ar fi necesare
ca să fabrici lirism.
Lirism e să îi spui te voi iubi pînă cînd o să mor.
Dar cum ar fi să mori chiar acum.
Uite cît lirism.

Şi tot despre cupluri. El spune obişnuința e ideal
proiectat în R la a doua, spațiu 2D
domestic şi tihnă.
Eu zic ăsta-i tetris.

Cît să trăieşti şi cu tetris.

Dar înainte de maidanul liric ce mai era.
A da, copilăria
Street Fighter la maşinuțe : mîna pe manetă
e dibăcie.

Eşti Ryu în săritură decisivă
cînd realizezi că da există pericole reale, scheme
neaşteptate formidabile şi foarte foarte
multă suferință.
 
Modul sarcastic
I.
Limbajul. Îl ai şi îl foloseşti
cu stîngăcie, ca pe o unealtă primitivă,
deteriorată şi imprecisă
al cărei scop s-a pierdut definitiv.
El spune trebuie să mergem la cumpărături,
ea spune trebuie să facem curăţenie,
dar ei vor să spună
ce mai putem face de aici, de aici
nu mai putem face nimic.
Cineva te întreabă ce faci, îi răspunzi - bine.
Dar bine ultima dată a fost cînd.
E exact aşa cum te-au învăţat: deşi pare simplu, 
întelesul comunicării este mult mai complex 
şi plin de substrat.
Limbajul. Vor veni cîndva nişte oameni
să-l şteargă de praf
cu nişte pensule mici.
Cum se numeşte asta, se numeşte grijă,
se numeşte afecţiune, ba nu,
se numeşte arheologie.
Se ia limbajul, se face din el
un cărucior ponosit
şi se împinge cu piciorul pe scări.
Ia limbajul, fă din el un gest.


 Karaoke

Nu să te descurajez, dar spune-mi ceva mai trist
decît un club de karaoke.

Practic accesez confuzie și nimic altceva
cînd văd oameni care citesc cîntece
de pe ecran și spun asta-i fericirea.

Dar eu care dimineață am rămas în mașină
și am ascultat radio
și am așteptat să deschidă la bancă
am văzut fericirea
luînd forma unui cățel care sărea
pe anvelopă.

Ce e fericirea
e o pasăre e un avion
e un exces de interpretare.

De asta și zic: neatenția.
De asta și zic: anevoios la prima greșeală,
dar tot mai ușor pînă la o alunecare lentă sigură
în noaptea tîrzie dezolantă nefastă la karaoke.


Ninja

2.

O istorie a gesturilor obişnuite,
asta e viața ta întreagă, dar şi iluzia
că mai poate fi şi altceva acolo,
imagini calde sau tot ce ai fost învățat
vreodată despre educație, familie, mediu şi alte
asemenea resurse ale vocabularului.


Spune după mine: educația şi familia şi prietenii.
Acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

Spune: lungile discuții cu tine însuți,
şi diversele planuri, filme scurte din viitor.
Spune : întoarcerile interminabile, mîinile întinse
lîngă tastatură şi nostalgia.
Acum repetă cu mine : nu, nu e asta.