Thursday, December 1, 2011

PdS în avans. 80

Mai ales azi se potriveşte poezia asta. Face parte dintr-o carte care, pentru mine, e cea mai importantă carte de poezie apărută în 2011: Omul, pomul şi fântâna. O tragedie românească, editura Limes.  Ştiu că Ion Zubaşcu a mai apucat doar să răsfoiască volumul ăsta, ultimul pe care a mai avut timp să-l scrie. A fost şi invitatul unei ediţii a Institutului Blecher [alte texte, dar şi o cronică şi fotografii aici]. 

Ion Zubaşcu
Corul martirilor fără morminte

după ticăloşii lor au venit ticăloşii noştri
mai înfometaţi mai împiedicaţi mai neîndemânatici
am sperat o jumătate bună de viaţă
cu propria şi singura mea viaţă
că după gorilele lor vor veni în sfârşit
sfinţii şi îngerii noştri
amarnic m-am putut înşela
ticăloşii noştri au compromis tot ce se mai putea compromite
pentru cealaltă jumătate de viaţă
în numele celor mai sfinte principii
înlocuind strălucitoarea înfricoşătoarea autentica ticăloşie
cu o ticăloşie şi mai gravă
în pura ei inconştienţă şi lustrul crasei mediocrităţi
ai lor au falsificat adevărul substituibdu-l la vedere cu minciuna
ai noştri au mistificat viitorul pentru lung timp de acum înainte
prin abundenţa sufocantă de inadecvări amânări omisiuni
ştiind bine că nu mai avem nici o alternativă
decât nemăsurata mediocra lor ticăloşie
ticăloşii noştri, da, ticăloşii noştri
nicidecum ticăloşii lor
ai noştri ca brazii, mai înalţi, mai sofisticaţi
decât barbarii, aproape suportabilii lor ticăloşi

Nici nu mă mir că volumul ăsta  a trecut până acum aproape neobservat. Cum ar spune Călin Nemeş: Circulaţi, cetăţeni ai României, circulaţi!

5 comments:

Radu Vancu said...

Cu puţină vreme înainte să moară, Ion Zubaşcu îmi povestea despre cartea asta într-un local din Bucureşti. Era teribil de slăbit, se vedea că sfârşitul e aproape, dar era tot numai lumină când vorbea despre "Omul, pomul şi fântâna". O lumină chinuită, ca vorbele care se articulau chinuit - dar nu mai puţin lumină. Apoi, am primit cartea, am scris repede despre ea în rubricuţa mea de la "România literară" şi i-am trimis textul prin e-mail. Mi-a răspuns din spital cu un mail tulburător, scurt şi cu greşeli de scriere - cum nu făcea niciodată. Apoi, peste două sau trei zile, s-a dus.
Iar despre cartea lui, atât de puternică, o carte de învingător atât în viaţă, cât şi în poezie (a dat două cărţi de final care-l duc în prima linie a optzecismului poetic), s-a scris atât de puţin...

did said...

"am sperat o jumătate bună de viaţă
cu propria şi singura mea viaţă"

iti vine sa mori cand constientizezi! vai, cate vieti intregi in poezia asta.

razvan said...

Este frumos ca iti aduci aminte de Zubascu. Era complet schimbat dupa ce a aflat ca e bolnav si poezia lui era altfel.

uite, aici poti sa il si vezi video de la Atelierelationale http://www.youtube.com/watch?v=XqaHM9A3NDk&list=PLE08AA37B4602C974&feature=plpp_play_all

Gabriel Daliş said...

Un poet minunat și un om vertical, pentru care adevărul nu exista la mijloc. Mă sperie că dispar conștiințele și rămânem cu căldiceii.

Anonymous said...

la multi ani! mai pune-ne poezii :)

did