Saturday, January 22, 2011

PdS 73

Pe la sfârşitul secolului XX, cei de la Univers au dat startul unui concurs de manuscrise; şi uite aşa prin 1999 au apărut câteva cărţi în colecţia Prima Verba. Printre ele Bucla lui T.O.Bobe. [Cei care au pierdut ediţia asta,  au dat de Nea Gică  în Centrifuga.]



T.O.Bobe
Relatare despre productivitatea muncii

Nea Gică are şase oglinzi de perete, şase chiuvete, şase scaune de frizer şi nici un angajat. Salonul lui e mereu plin şi scaunele sînt ocupate. Nea Gică trece pe la fiecare şi face, contra cronometru, cîte-o mutare. Aşa tunde şi bărbiereşte: de dimineaţa pînă seara dă simultane şi cîştigă fiecare partidă. A studiat toate deschiderile posibile de foarfecă, a învăţat să controleze creştetul, locul cel mai expus la vîrteje, iar la final, cînd tabla rămîne aproape goală, reuşeşte să aranjeze piesele astfel încît orice client să plece mulţumit, învins, dar cu fruntea sus.

3 comments:

Radu Vancu said...

E într-adevăr una dintre cele mai frumoase cărţi de poezie din ultimul deceniu şi ceva.
Şi... mai influente: nici măcar "Orbitorul" n-a rezistat şarmului lui Nea Gică şi l-a împrumutat ca personaj! :)

Yigru Zeltil said...

Toate procedeele zise „postmoderne” mi se par deja cam fumate. Chiar dacă le folosește, Centrifuga mi s-a părut foarte bună, chiar fermecătoare, ce mi-a adus aminte de epoca nebună în care înghițeam pe nerăsuflate proza lui Cărtărescu. Și nu zic astea pentru că T.O. Bobe e constănțean ca și mine....

white noise said...

@Radu Vancu - nea Gica e irezistibil. tin minte si acum cu cata bucurie am citit cartea asta.
si tin minte si de unde am cumparat-o, libraria aceea nu mai exista acum :(

@Yigru Zeltil - daca un autor imbina inteligenta cu talentul, poate face literatura foarte buna folosind orice procedeu. is absolut convinsa ca in literatura nimic nu e cu adevarat perimat/epuizat