Saturday, February 20, 2010

PdS 38, vreo 25%

Zilele astea am răsfoit nişte pagini cu Poemul invectivă,  al lui Geo Bogza. Şi mă gândeam că ar mai trebui şi alţii să facă acelaşi lucru. În primul rând, dacă ar citi, nu mi-ar mai explica mie cât de nesimţiţi* sunt poeţii de azi şi ce suavi înaintaşii.  În al doilea rând, s-ar putea să mai taie din procentele de originalitate atribuite altora. Dar am ales nişte versuri din alt volum, le-am găsit într-o însemnare rămasă undeva, pe o pagină, n-am notat din ce volum e, şi nici nu am acum de gând să caut antologia din dotare. Personal nu am niciun fel de respect pentru Bogza, dar rândurile astea sunt pentru poeţi. Nu e poezia întreagă, pentru că nu merită [ nu ei, ci ea; ei merită].

Geo Bogza  
Aş vrea sa fiu cinci minute poet...
 
Aş vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:

Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripează
Când vor să exprime în versuri o suferinţă sau o bucurie
şi-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generaţii întregi le ştiu pe de rost si de câte ori le aud
sunt cuprinse de aceeaşi adâncă emoţie.


 -----
*le-am zis aşa pentru că nu-mi place să vorbesc urât, mai ales la ora asta.

2 comments:

mimi said...

Paznic de far

white noise said...

@mimi - multumesc