Saturday, November 14, 2009

Poemul de sâmbătă 32

Pentru că a plecat de acasă, am ales eu, blogul, pds-ul. Cu poezia asta merg la sigur cel puţin în ceea ce o priveşte. Sper să vă placă şi vouă.

Dan Coman
[addenda din d great coman]

tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni care să-mi reziste.
sunt un bărbat cum nu vă puteţi imagina.
ca să nu plesnesc de spaimă mă izbesc de o mie de ori de peretele camerei.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.
sunt un bărbat teribil. sunt un bărbat cum nu vă puteţi imagina.
bat ca descreieratul din inimă şi mai ceva ca un descreierat
rezist acestui rîs înăbuşit.
începe delirul şi odată cu el bucată cu bucată trupul meu
cade în mine şi mă umple de groază.
nu rămîne nimic în afara respiraţiei năucitoare: inspir. expir. expir. expir.
forţa mea mă încîntă într-atît încît fac spume.
la zeci la sute de kilometri în jur nimic altceva
decît spumele acestea gata să pulverizeze pămîntul.
într-adevăr: tulbur peste măsură. nu cunosc pe nimeni care să-mi reziste.
însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui.

1 comment:

ionutza said...

Mda, imi place, desi sint destul de vizibile influentele (mai ales cea din Radu Stanca!)