Saturday, September 19, 2009

Poemul de sâmbătă 24

În absenţa stăpânei, blogul a hotărât că pds-ul de azi să fie acesta [un fel de continuare/completare a acestui pds]:

Ruxandra Novac
ca într-un gărduleţ, ca într-o dantelă metalică


Privit în lumina vânătă a asfinţitului
Bucureştiul pare un şobolan mort
unde sunt eroii noştri, marii bărbaţi ai trecutului
cei din superproducţii, din cărţile de aur  
n-am norocul unui chinez, ginsberg şi lenin
blocaţi pe culoarele unei gări estice,
jucăuşi precum zeii
între drogaţi şi vânzătoarele de bilete
cât de sinistru putea fi atunci time magazine?
cât de sinistră intoxicarea de acum?

În lumina crudă totul pare un film pentru pedofili
unde e sufletul- nostru-ca-o-pasăre
unde e sănătatea noastră perfectă
gălăgia noastră perfectă
unde sunt extaticele vibraţii
unde sunt marijuana şi visele
delirul şi nenorocul
din camerele mici, asudate
revolta învechită ca un film cu ţărani
Sinele meu trist croşetează un pulover
din părul lung al sinelui anilor şaizeci
sinele meu trist nu vrea să fie cu gaşca
Sinele meu trist se scufundă în câmpul lui cu ciori
roşii ca steagurile pe care ei nu le-au văzut
sau le-au văzut şi au zis că sunt căpşuni.
Sinele meu trist pipăie pereţii camerei în care stau
şi simte ceva ca un curent electric.
Oh, am decăzut în câţiva ani şi nici asta
nu putem spune cu exactitate şi fără
să ne fie puţină ruşine.
Mâna tremură deja pe clanţă şi ce va fi
mai încolo
asta chiar nu vrem să ştim.

Când bem seara noaptea nu putem dormi
televizorul merge în continuare
programul s-a terminat de mult
Sinele meu trist linge ecranul ca într-un videoclip
şi o clipă se simte mai sigur pe sine
culorile se amestecă pe retină
ca într-un gărduleţ
ca într-o dantelă metalică.
Nu mai vreau nimic din gălăgia asta
Nu vreau nici să mai aştept nu ştiu ce
nu vreau să trăiesc treizeci de ani
iar aici nu mai vreau să trăiesc deloc
vreau pornografie şi igienă
în mijlocul unui deşert nuclear.
Şi vreau bani şi abţibilduri lisergice
Vreau o benzinărie în câmp sau un bar de
contrabandişti.
Vreau să moară cvt şi gc şi db
la fel de mult cum voiam cândva casetofon.
Vreau de fapt bani.
Şi vreau bani. Şi vreau bani.

Încet camera se umple cu apă.
Încet ea devine o mlaştină vie.
Încet sinele meu trist se târăşte spre ecran
Şi se cuibăreşte acolo ca într-o gaură vie.
Între lămpi şi circuite ca într-o gaură vie.
Se deschide acolo mai trist ca un cimitir de elefanţi
Mai trist ca un schelet de locomotivă carbonizată
ca un stern de pisică pe argila roşie, în soare.

Încet mâinile se adună. Noaptea se ridică
în aer ca o lingură imensă, carnivoră.

În est totul e bine
în vest totul e bine
în mână mea stângă totul e bine
în mâna mea dreaptă totul e bine

Sinele meu trist vede că totul e bine
Că moartea e de fapt o maşină stricată
aruncată la cimitirul de maşini
Şi că viaţa e şi ea o maşină stricată
aruncată la cimitirul de maşini

Bucureştiul se deschide ca o uriaşă floare sifilitică
şi ştiu că nimic, nimic nu mai poate opri dezastrul
zdrenţelor minţii mele de douăzeci şi trei de ani
Nu sfinţenia Tangerului, nici narcoza, nici fluturii
orbecăind prin abatoare, îngrozind lucrătorii.
Nimic din toate acestea
nici dresajul, nici bisericuţele, nici sexul oraşului
violând noaptea
nimic
doar liniştea unui câine înecat
plutind în jos pe râu, în soare


---------
Sper să fie de acord cu ce am ales, că la Bucureşti s-a dus. Şi a zis că mă va supraveghea cât timp e plecată. Nu ştiu când se întoarce, dar mâine, adică duminică, 20 septembrie, ora 14.30, o să fie unde zice afişul ăsta:



5 comments:

sorin said...

simbata dimineata aici sunt, la cafea; nu stiam nimic de Ruxandra Novac, acum sper sa gasesc cumva cartea/cartile ei;ce tonalitate...un poem absolut remarcabil

Anonymous said...

Frumoasă surpriză, Whitenoise! :)

raluca said...

@ white noise: de cind voiam sa citesc macar o poezie de ea! o sa ma uit si dupa cartile ei, sa vedem ce pot recupera

white noise said...

ma bucur ca v-a placut poezia asta, era o vreme in care ziceam ca e cea mai buna din tot volumul. Ruxandra Novac a publicat o singura carte, Ecograffiti, la vinea. e drept ca-n 2 editii. deocamdata se spune ca n-ar mai scrie, dar poate se va razgandi

ionutza said...

Da, e cea mai buna din tot volumul. Au zis-o parca si citiva dintre criticii tineri care l-au comentat...