Saturday, September 12, 2009

Poemul de sâmbătă 23

Ştiu că Mariana Marin a mai fost la pds, dar ăsta e singurul pds posibil pentru ziua de azi. Am descoperit una din cărţile ei într-un anticariat on line şi mi-am comandat-o, nu puteam să o las acolo. Ştiu că eu am cartea, dar o să o dau cuiva. Deocamdată o aştept cu mare nerăbdare, de parcă nu aş avea-o. Aştept să văd dacă fostul proprietar a citit-o, cum a citit-o, a făcut vreo însemnare pe margine, sau nu, a ţinut la cartea aia, sau doar a ţinut-o în bibliotecă. Exemplarul meu e un pic chinuit, l-am cărat cu mine peste tot, prin toată casa. Şi stă de obicei pe birou, sau pe raftul ăsta de bibliotecă, ăsta, adică cel de lângă mine, mă lovesc de el când mă învârt cu scaunul.



Mariana Marin
Anul acesta cireşele

Nu-i mai cer acestei lumi decât liniştea.
O fărâmă de cer.
Ceva care să ne facă mai buni,
să ne redea curajul
din toate romanele adolescenţilor miopi
şi anul acesta cireşele.

Nu-i mai cer acestei lumi
decât dreptul de a fi eu însămi
şi de a şti că şi aproapele meu poate fi la fel.


Limba scrisă sub pleoape


Vremea poemului înalt, ameţitor
a trecut.
Gândul negru şi sârma ghimpată
vor ţine minte doar aceste elegii
şi o feroce singurătate,
ameţitoare, înaltă...


Ce-ar fi gândit despre stăpână pisica Annei Frank
dacă ar fi putut traversa salonul în grabă


Ai învăţat, Anne.
Totul e să înveţi să rezişti.
Să-ţi plesnească faţă de seninătate
chiar şi atunci când ai buzunarele goale;
nici urmă de aripă de furnică;
nici picătură din iarba fiarelor,
nicio pădure în care să te ascunzi.
Şi singură, singură,
printre atâtea dezastre,
să întinereşti aproape firesc

şi totul numai aşa, de rea!



Destin


Se iubeau,
dar nu pentru că se vedeau rar
- aşa cum s-a consemnat mai târziu.
Se iubeau pentru că aveau aceeaşi frică
şi aceeaşi cruzime.
Făceau lungi plimbări prin cartierele vechi
şi îşi înscenau unul altuia viitorul
/praf şi pulbere,
praf.../

Elegie IX


O, vinovăţia şi spaima
în faţa adevărurilor sugrumate!
Cine va depune mărturie
pentru crimele făcute împotriva noastră?
Cuvintele simple de-acum,
înşurubate în singurul trup
pe care îl pot da morţii,
vă vor face mai buni?
Nu sunt o fiinţă morală.
Cine trăind ar putea rămâne
curat şi integru?
Dar uneori, în nopţile de vară toridă,
când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii,
gândesc şi văd cu ochiul din frunte
însingurat şi zdrobit.

Se aud atunci cântări şi blesteme
într-o limbă în care altădată visam.

7 comments:

quasiote said...

Lectura acestor poeme e pentru mine o rază de lumină peste o duminică înnourată de toamnă.

Delaskela said...

''Se aud atunci cântări şi blesteme
într-o limbă în care altădată visam.''...da

white noise said...

pt mine poezia ei e foarte importanta. nu-i cel mai bun cuvant, mi-ar trebui unul mai puternic si mai personal

raluca said...

de la ce anticariat online ai luat volumul de poezii? ca tare ma intereseaza si pe mine

white noise said...

is vreo cateva anticariate interesante.
http://www.cartiprivate.ro/
dar si
http://www.librarie.net/
nu au toate cartile cu care se lauda pe site, dar merita incercat

raluca said...

merci mult! de librarie.net stiam,iar cartiprivate e o initiativa foarte faina:-)

white noise said...

mai sunt cateva interesante
http://www.anticariat-online.com/
http://www.coltulcolectionarului.ro/
dar nu stiu cat is de functionale.

am dat si de anticariate cu blog, uite aici
http://anticariatoradea.wordpress.com/
http://anticariatonlinebacau.blogspot.com/