Monday, June 1, 2009

O poezie cu impresii

Leapşa de la Răzvan Ţupa, care-a primit-o de la Andrei Ruse. Şi sună aşa:

dau drumul la o leapşa în blogosferă, cu întrebarea: care este ultima poezie pe care-ai citit-o şi te-a impresionat? bolduieşte apoi fragmentul care ţi-a plăcut cel mai mult. poate să aparţină unui scriitor “pe val” sau unui clasic, ce mă interesează este ceea ce te-a sensibilizat pe tine. această leapşă face parte din proiectul poezie. puterea, iar dacă-ţi place teaserul de mai sus, pune-l în postul tău. Prefer trailerul oficial.*

Cât despre poezia care m-a impresionat, îmi pare rău că nu ştiu de unde să o iau pe cea pe care a citit-o Mihai Vakulovski la Alba. Poate-mi spune şi mie cineva unde-i găsibilă, că mi-a plăcut foarte tare.

Trec aici o poezie pe care am descoperit-o în dimineaţa asta, când încercam să aranjez nişte cărţi, dar n-am reuşit decât să dărâm o stivă întreagă. Şi am dat peste nopţi westfalice, un volum mai vechi al lui Duşan Petrovici. Poeziile n-au titlu.

***
Un animal mi-a tot scotocit prin buzunare
ce-a scos de acolo nici astăzi nu ştiu
la fotograf însă voi sta şi voi zâmbi
ca o cruce veche
_________
*domnişoara aceea din final seamănă cu mine cea de acum câţiva ani; dar totul se poate rezolva cu un decolorant şi câteva cărţi bune.

12 comments:

Anonymous said...

TRANDAFIRII TĂI


Când dragostea a devenit palpabilă – m-am îndoit
de cuvintele înţelepţilor.
Apoi, vara şi toamna şi iarna şi o iubită numită dupăaceea,
căreia i-am scrijelit numele pe coaja unui arţar,
mi s-au arătat cu un buchet de trandafiri.
Când apele primăverii i-au purtat trupul neprihănit
spre baraj,
încă dădea din aripi ca o pasăre călătoare: îşi dorea trandafiri.
Mă trezesc.
Şi fagurele amărui al mierii se întreabă:
dacă securile sunt prea reci, dacă ceasurile au amintiri?
E o lege pe lumea asta: fărădelegea! Fereşte-te de cei
care nu mai au ferestre de la care să se arunce… iubeşte-i
pe cei din subsoluri!
Au călătorit şi alţii prin faţa mea fără să-mi ceară nimic.
Smulgând subteranele s-au răzvrătit în zadar.
Eu am locuit în beznă, degeaba îmi bat la uşă.
Dar când dragostea a devenit palpabilă – cum spun înţelepţii –
strig şi eu prin ţevi: închide uşa!
Şi spune-le trandafirilor tăi să-şi găsească pe altul!

TRAIAN T. COŞOVEI

white noise said...

@lemondegala- frumosi trandafirii astia:)
dar nimeni nu zice de vakulovski :(
desi parca am o idee

Anonymous said...

fii atent ce mi'a placut mie:

"urmele strainului in zapada, cu mult timp in urma."

white noise said...

@tlon society- suna un pic a gabriel chifu, doar ca la el cel care paseste e un copil

Anonymous said...

oh i see. well pe mine ma duce cu gandu la robinson crusoe or smth.

white noise said...

@tlon society- ma gandeam la "visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme".
sigur, tu esti mai aproape de semnificatia acelor versuri.

Anonymous said...

well imi place versu tau, nu'l stiam. in general ma enerveaza poezioarele care contin copii sau pisici da asta e misto.

white noise said...

suna a vers, dar de fapt e un fragment din titlul unui roman al lui gabriel chifu. dar el e poet, asa ca romanul e si el unul al unui poet.

Anonymous said...

i see... well monsieur, merci encore.

daniel said...

White Noise, am si eu o leapsa, nu prea stiu cum se procedeaza, dar daca dai click pe numele meu o sa iti apara :)

Anonymous said...

mulţumesc.

am trimis poemele pe mail (pt că erau 2).
de fapt, unul e atît de scurt, încît îl pot lipi aici:

* * * *

Bertold Brecht
îşi aprinde
trabucul
şi meditează
la soarta femeii
în timp de război.
mai trage un fum.

white noise said...

multumesc!tare faine-s!